O masina pentru fiecare

John isi mai spuse-acum dupa tot ce traise, c-ar fi timpul ca sa poata sa-si permita chiar si el o jumatate langa care sa poata sa se bucure la fel cum altadata-n tinerete freamatul interior nu-i daduse pace si batranul sau mentor il recrutase pentru agentie. Subterfugiul aceluia din urma fusese atunci ca actionase asupra sistemului nervos prin blandetea si viclenia asociata de regula inteligentei vulpilor meschine, care la o varsta medie-si aroga dreptul de a dcide pentru altii, cum le-ar fi mai bine. Nu, nu celor pe care-i masluiesc, ci chiar lor, evident sa le fie bine-bine!
Asa si John Whu fusese gasit pe strazile necoaptei capitale de colonie zbatandu-se-ntre coroana britanica si constelatia galben rosie a buricului pamantului din orientul indepartat, un copil necajit, slabutel, cu o ambitie de daramat muntii dupa ce-i pisa bucatica cu bucatica, nu alta. Copilaria-i fusese un adevarat cosmar, mama-i murise dupa ce-i facuse loc tipatului sau deloc anemic ci mai degraba amintind de acele salbatice pisici din tundrele siberiene, calite la temperaturi extreme sa se catere-n coniferele inalte si reci dupa hrana inconsistenta si pre crestele montane unde zapada asigura platoului lumii privelisti ce facea orice bogatan invidios… Tatal un afacerist obscur nu-l facuse deloc mandru ca este fiul sau, mai ales dupa ce lipsise la cateva sedinte cu parintii in clasele primare, cand invatatoarea, o femeie blanda si intelegatoare, devenise atat de apriga asupra lui, caci vedea derapaje de comportament aproape inimaginabile la cineva de varsta prepubera… Abia mai tarziu, intre adolescenta timpuriu instalata-n copilasul cu ochii departati de lnia nasului carn ce-l purta cu o mandrie falnica pe chipu-i galbejit si primii ani cand mic inca era printre cei mai mari, John descoperise o liniste cum se instala inauntru-i zbuciumat dintotdeauna de intrebari existentialiste greu conturable pana mai atunci intr-o formulare coerenta pentru a-si fi putut nu zadarnici, ci incununa cautarile dupa raspunsurile izbavitoare. Ce n-ar fi dat atunci s-o fi putut pastra alaturi de el pe tanara ce i se daruise intr-o noapte cand ambii patrulau trotuarele mizere ale noptii urbei periferice unde concitadini fara sa se fi-ntalnit vreodata, John Whu si Sammy Tong, bagasera gatu-n umeri si intr-a treia direct sa ajunga sa se adaposteasca undeva de ploaia ce rapanea pe tiglele acoperisurilor cladirilor ce populau drumul pe care masini intr-un sens si-ntr-altul asigurau firescul nocturn al Hong Kongului. Umbrele n-aveau defel, dar nici macar vreo terasa deschisa in acel tarziu orar al uei nopti de mijloc de saptamana n mai era de gasit pentru a n fi fost udat ambii pana la piele. Si de-ar fi fost doar ploaia, n murea nimeni, dara la un moment dat pe cand coborau la un interval de cateva zeci de metri ce-i desparteau pe cei doi, John auzi cum o masina ce-si ambalase mai departe motorul simtind-o venind in directia inspre care si el si fata dinaintea sa mergeau, trase nu foarte departe de el, la marginea trotuarului si cum cativa barbati slabuti, asiatici dupa semnalmentele corporale, pareau a o rapi pe fata…
S-atunci cu mereu definitorul simt al dreptatii si justetii in el adanc implantat, din doi-trei pasi intinsi si-un sprint alert John fu aproape de masina neagra de fabricatie occidental europeana si-l lua pe sofer la rost dupa ce-l scosese cu tot cu centura de siguranta afara din masina, printr-o simpla folosire a bratului sau drept. Luat prin surprindere, fiind si singurul ocupant al masinii grupului din care facea parte, soferul, singurul care era si lucid si avea un dram de inteligenta si logica neafectata de impulsul trairii de moment, nebaut, omul om luase la sanatoasa dupa ce-si luase doua palme dupa cap, o-njuratura si trei suturi in fundul ce-abia-i statea-n pantalonasii maruntei. Ceilalti agresivi, caci erau pusi sa faca mereu garagata, si-o luara de la John cu strigaturile incluse pomenind de originile strabunilor fiecaruia dintre ei. Doi erau si calculand la cate zmetii incapusera pana sa se fi recunoscut dovediti de John, sa tot fi fost atunci vreo cateva sute de nume rostite in van. Ironic sau nu, inflacarea lui John era acea raspundere civica si dreptate justitiara aproape pentru orice fiinta slabita si vaduvita de ceva. Ardea pe loc si exploda in calea oricui, indiferent de inferioritatea in care se descoperea, cumva credea el ca tot va dovedi faptul ca binele invinge oriunde pe cei rai. Si-asa se iscase o frumoasa balada cand el o conduse pe Sammy pe care doar ce-o salvase din mainile talharilor cu intentii marsave, conducand-o in baraca unde el adormea in fiecare noapte tarziu dupa programul de lucru infernal in hambarele portului unde descarca cu carca lui tone de marfa descarcata in rada portuara. Nu-i ploa nimeni, se-nvelisera amandoi, unul intr-altul si de-atunci devenise sufletul pereche ce-i era devotat la bine si la greu. Casnicia lor, dupa ce John isi daduse acceptul de a fi cooptat si dus in State sa fie pregatit si antrenat pe domeniile agentiei unde fusese recrutat, fusese o adevarata mana cereasca pentru fiinta feminina de o sensibilitate spirituala si de-o insemnatate colosala pentru aprigul justitiar ce era John.
Nesansa facuse insa ca, dupa nasterea fetitei lor, la doar cateva luni distanta, John sa fie nevoit sa-si creasca singur odrasla, rod al dragostei sincere si opatimase cu perechea lui, cand intors de cateva ore dintr-o misiune mai ampla, superiorul sau direct il anuntase ca sotia-i fusese lichidata la comanda de necunoscuti si ca departamentul de politie urma sa-si deruleze toate anchetele preliminare si toti pasii pentru a depista candva ….
Era satul de birocratia tembela, oricum nici macar aflarea identitatii celui si a celor ce i-o rapisera definitiv si irevocabil pe femia vietii sale de langa el si fetita lor, care atunci cand cine i-o ucisese dadea tarcoale casei lor, era la bunici acasa. Asa ca incepuse chiar el ceva personal sa desfasoare, dar cand daduse peste un bolnav mintal, ce suferise-n tinerete deceptii sentimentale si avea o ura precoce fata de femei, nici macar nu mai folosise surdina pistolului sau de agent, ci doar cateva lovituri naprasnice de brat si de picior i-ajunsesera lui John sa-l elimine pe ucigasul sotiei sale.
Nu se simtea deloc impacat cu nimeni, nici cu el, nici cu divinitatea, altminteri ce echilibru, ce balans sa fie acesta, ca un descreierat sa te deposedeze de dragoste si de iubire pe tine si pe familia ta, pe copila ce avea s-o creasca de-acum singur, si n era deloc usor pentru el cu serviciul si cu misiunile atribuite prin fisa postului sau sa fie mereu langa ea, mai ales sa nu piarda serbarile de la gradinita, prima zi de scoala, premierea dupa anii de scoala… Ce dreptate mai era si asta?
S-atunci abandona agentia, dupa ce-si asigurase protectia fiicei, careia-i plasase prin omuls au de incredere ce lucra cu el, actele false cu care sa poata fi scoasa din tara, urmand a o insoti ulterior acolo. Se-ntampla pe cand fetita lui, de-acum o tanara domnisoara demna de frumusetea si renumele mamei sale, Connye avea 11 ani si cea mai buna la invatatura, ii paruse ceva usor bizar dirigintelui ei, care alertase instantaneu dupa doua zile de absente total nemotivate pentru o eleva ca ea. De la politie se aflase doar faptul ca nu exista la domiciliu, nici fata, nici tatal ei, probabil erau plecati cu interese personale la alte rude si atunci analizele privind interesul autoritatilor locale se suspendase brusc pentru ca prin constitutie s-ar fi alterat dreptul civil la integritate si aparea intimitatii. Nici cand dupa doua-trei luni nimeni nu mai stia nimic de familia Whu, nimeni n-a mai miscat un pai sa afle ceva despre viata fetei, in principal.
Asa ca, retrasi in Peru, John si fiica acestuia-si duceau linistiti viata sub identitati schimbate, trecandu-si in pararnteze trecutul n foarte indepartat, in interactiunile lor sociale. Viata-si urmase astfel cursul ei firesc, acomodsarea survenise relativ repejor, spaniola era o limba pe care John o prinsese inainte de a fi luat decizia sa se fi retras aici, fiica lui o-nvatase din telenovele, asa ca istoria civilizatiilor precolumbiene i-atrasese pe amandoi precum un magnet.
Matchu Pitchu era zona pe care si-o doreau ambii fosti Whu s-o stie ca pe Ni hao, caci asa-si spuneau in copilarie fiecare om in China, la origine John fiind chinez. O masina faina-si achizitionase John, un Suv cu care trecutul sau de agent activ pe orice meridian si colt de planeta, devenea acum moderat, de posibilitatile de exprimare in trafic a masinii ce-mbina moda cu cizelarea rafinamentului si usurintei de a se fi lasat condusa pe orice ruta, indiferent de altitudinea si problemele fizice ale carosabilului, indiferent de anotimp. Rav 4, gri metalizat, ca Mercur, zeul roman ce-i domina ingemanarea zodiacala sub care venise pe lume, zeul comertului si protectorul hotilor il ferise de multe ori de bucluc in care cateodata chiar el dorea sa intre cu tot dinadinsul doar pentru a-si dovedi utilitatea si posibilitatile sale de a se descurca in conditii neprevazute unde n se astepta decat sa vada unde si daca putea fi luat prin surprindere. Asta era o provocare perpetua pentru john, cel care in misiunile sale trebuia in scurt timp sa se adapteze si sa gaseasca solutii si antidoturi pentru orice fel de neprevazut. Odata fusese cat pe-aci sa ramana fara aer, dupa ce-ntr-o misiune ajunsese cu capul tinut sub rafalele cascadelor urat mirositoare si deloc salubre ale unei bude de statie de autobuz, unde datele-i confirmau prezenta unuia pe care trebuia sa-l elimine. A supravietuit chiar si asa. Dar, bucuros mai era acum, cand intr-o zi calda si extrem de frumoasa de vara, in concediu din slujba civila pe care si-o luase, agent e paza, la detasamentul de interventie rapida n avea foarte multe misiuni unde sa-si dovedeasca aptitudinile fizice in care excela, dar se pregatea, se antrena si asa se mentinea intr-o forma de invidiat pentru cei mai inflacarati macho mai tineri mult fata de el, in cautarea identitatii lor potrivite in tumultul diversitatii expresive a vietii.Si la volanul masinii sale se bucura de liniste, de-o piesa extraordinar de frumoasa, I will always love you a lui Whitney Houston, pe cararile bine asfaltate ale unei zone premontane anntand drumul escaladarii celestine pe soseeaua ce-mprejmuia Anzii cordilieri pe teritoriul peruan. Drum de costisa nu alta, necesita o atentie ceva mai crescuta decat in cartierul aflat la o altitudine mica comparativ cu drumul unde se-aventurasera acum. Dar masina, nu una oarecare, emanand complexitate, aroganta si mandrie pozitive ambele prin finetea emisiilor de noxe si silentiozitatea functionari motorului a carui putere crescuse prin atentia deosebita acordata de constructorul nipon pe care-l alesese, oameni ingeniosi si perseverenti in gandul lor e mai bine in tot ceea ce fac responsabil, le venea celor doi fosti Whu, acum Lee, ca o manusa de iarna atunci cand afara iarna impune folosirea ei pentru protejarea circulatiei periferice. Cu Toyota Optimal Drive, motoarele disponibile pentru modelul RAV4 ofera un echilibru de neegalat intre remarcabilele performante 4×4 si nivelul extrem de redus al emisiilor poluante. In fapt, motoarele construite sub acest concept au cel mai scazut nivel al emisiilor de CO2 din clasa, oferind totodata o economie extraordinara a consumului.
Corectarea comportamentului supravirator. Pentru a preveni comportamentul supravirator al masinii – cand spatele acesteia fuge inspre exterior – Sistemul Integrated Active Drive (IADS) al RAV4 intra in actiune. Distribuie o cantitate suplimentara de putere rotilor din fata si regleaza in mod corespunzator cuplul motor pentru a mentine stabilitatea masinii.
Corectarea comportamentului subvirator. Sistemul IADS previne derapajul partii frontale a masinii, prin suplimentarea cuplului livrat puntii spate si asigurarea asistentei la manevrarea sistemului de directie.
Sistemul de control al tractiunii. Pentru o excelenta tinuta de drum, Sistemul de Control al Tractiunii (TRC) foloseste franarea si reducerea cuplului motor atunci cand rotile pierd aderenta sau incep sa se invarta in gol. Acest sistem inteligent reface tractiunea prin asigurarea redistribuirii adecvate a puterii catre fiecare roata.
Si asa linistea ontologica se strecurase-n Lee, fostul John Whu si stabilitatea spirituala la care ajunsese-l faceau multumit si de sine si de fica sa, a carei educatie nu incetase s-o doreasca desavarsita si mutl se bucurase ca aceasta-i ascultase imboldul interior fara ca macar sa-l fi impus rostindu-l.
Articolul participa la Superblog 2012.

Sculele inteligente si viitorul omenirii

ce-ar fi lumea fara ele
da, sculele inteligente
cu care afacerile struna
merg si banii cu lopata
si cu furca-i intorci
n-ai unde fuga faci tu rost
si de-un teren pe care
sa pui de-o vila
ca de-un cuib nu mai e
la mod-acum cand procesoare
iuti incarca datele
ce tin memoriile lumii
in spatii mici
stocate ca sa duca
la progres pe-orisicine
mai are si-un strop de imaginatie
creativitate si de mai da
si de iubire, zau de nu
cerul mana-n cap i-a pus-o
si i-a lasat in minte germeni
d-evolutie spre lumina-n forme
inalte de-ascensiune spirituala
caci eonii si coconii
duc candva la sublimul
fiintarii ce se-ndreapta evident
asta-i cert demult
spre acel din urma babilon
in care lipsa de unitate
facut-a totul sa fie haos
acum cosmos pare-se ca
se vrea din evolutiasurselor
ce comunicarea o asigura perfect
chiar si lumea internauta
dvine tot mai evidenta si
palpabila chiar in integralitatea
ei ingenua. dara cum ar fi si fara
greu sau simplu-i d-exprimat
depinde zona perspectivei
din care punctul de vedere
gaseste umbra luminilor calde
spre-orizonturile receptarii
ce-n critica-si afla mereu
imbunatatirea constructivitatii
ce denota mobilizarea
in determinarea cu care treptele
se urca. om si creatie
e viitor si suna bine, zau!
iar cand magazinul online
face reteaua ca sa zburde
cin’ s-o mai prinda-n off side
ca n-are cine, toti se trag deoparte
si-ascult-al evolutiei freamat,
ca se-aude bine si ajuta
o spun iar ca sa urci
fara s-asuzi…

Articolul participa la Superblog 2012.

in arena

Varinio ma lasa acolo un’ te-ai dus
eu mi-s aici unde-s departe de omenire
tu mi-esti doar magnetul busolei
care m-apropie de sufletul luminii
printre cainii ce m-atata si m-alearga
printre hoiturile infatuarilor
senatorilor ce ne omoara
picatura cu picatura de resursa
de energie si sange si os
si freamat si-ntuneric
sabii, cutite si scuturi
plase si lanci si suliti
si sclavie si tirani
saturatu-mi-s-a inima
de toti si toate
dar bratara de la tine
cu care m-am incins la-ncheietura
mi-aduce mereu aminte
pentru ce-are rost
sa trag de viata cu dintii
ca sa te caut si sa te aflu
s-intre mortii pe care-n picioare
i-am jucat in arenele meschine
fluturand de nebunie
moarte-n viata ce ramane
mai departe sa te chinuie
departe de-un sens
in libertatea-ngradita
ce fara cheie-si pierde
lantul atarnarii de surghiunul
durerilor ce dezgroapa
al viforului freamat
grav si rece, fara de tine
suflete ce ma animi
prin orice gand ce ma stie
viu-n focul luptelor
ce ma tin atarnat in trezirea
ce ma chinui s-o reusesc
pe placul tuturor celor
ce sufera ca mine
coborarea-n animale
ce se-ataca pana mor
ca deliciul prostilor s-aduca
in delir tribunele-nsetate
de viata revarsata pe nisip
si fierbinte si rece totodata
de tremurul mortii ce-n preajma
mereu sta ca o coasa
ce iarba-o culca-n pajistea
unde gladiatorii-si plang
deliciul mortilor izbavitoare
antrenand si temeri si curaj
botezand cu lacrimi si sudori
temerare si-ngemanate ploi
din cerurile-nrourate-n sorii
celor mai indepartate zari
de unde tu doar Ea
ma tii acolo pentru ca
sa eliberez firesc si natural
convingand flerul unanim
ce zbate-n fiecare piept
negru sau rosu la unison
si-un albastru-gri cu alb
ca pestele in ocean…

Articolul participa la Superblog 2012.

despre-un ieri si-un azi incert in tehnologii

si cine spunea candva ca timpu-n loc
se va opri doar ca sa-ncerce undeva
pe noi cei ce eram atuncea
telefoane Nokia spre cer
se vor tot zbate ca sa poata
poze faine ca sa scoata
mai bine ca aparatele foto
cand copii noi eram desi maturi
credeam ca suntem si viata-n
piepturi o luam cu avanturi
tot mai largi fara ca sa ne gandim
ca turnurile trainiciei ne va potopi
de haos si iluzii din care
doar cu mintea-ntreaga bunaoara
ideile din fiecare-au sa ne poarte
spre viitorurile spre care muncind
si-n fapte sa crestem urcand
treapta dupa treapta fiecare scara
a ridicarilor noastre din neantu-n
care taciturn pare-se ne-am ingropat
cand la lumina tihnei plictiselilor
de peste zi, varcolaci cu corn in frunte
poze noi facand cu aparate depasite
visa-vom sa putem realiza, desi
asta putinta imposibila aveam sa vedem
ca era inca de-atunci de cand
wikipedia spunea ferm asa
ca mai bine-n timpul sau nu-i posibil
doar daca uiti capu-n nori
sa-l lasi sa cada lin cu picioarele
pe-un pamant al adevarului dur .

Articolul participa la superblog 2012.

mens sana in corpore (baro)sano! exerseaza si tu cu ofertele reale de sport si wellness

mens sana in corpore (baro)sano
e deviz-acum delatinizata
si-oriunde-i cazul s-activezi
in job, slujba sau munci
un lucru-i cert si-unii-i mai spun
chiar sigur, anume-acela
de-a te speti mereu sa-ncerci
si sa te zbati din anonimat tu
sa devii si cineva indiferent
de calea ce-o alegi sau n-ai incotro
s-apuci, fii cel mai bun cu fiecare
a ta respiratie ce la-nceput nu capata
vreun sens si cum pofta vine ea
uneori si mancand, asa si sansa
trebuie cautata doar actionand
si repetatele-ncercari sa fie cele care
vor pe viitor sa faca diferenta-ntre
cel ce pregatit e viata s-o ia-n piept
lucrat temeinic si serios cu sculele
de pectorali si miscarile-aferente
pentru-ntretinerea muschilor
ce ne sunt dati sa se releve armonios
in cosmosul ce-l intrupam cu toti
unii mai buni, altii mai rai
cu totii suntem egali, dar doar cei care
vrem putem in final sa reusim
reali sa distingem intre victorii
ce ne umplu straduintele de multumiri
pentru eforturile daruite pe altarul sfant.
greutatile-s temeinice teste de putinte
pe care doar intretinandu-le frumos
si repetat ajungem sa ne cunoastem
uneori ce suntem cu adevarat, reali si puternici.

Articolul participa la superblog 2012.