Retine esenta pe viata, la birou si la tine acasa

Dragos este agent de publicitate la o firma de profil din capitala. Proaspat recrutat ca urmare a CV-ului sau ce i-a convins pe cei din stafful de conducere, el a primit un post de new entry ca subordonat al unei tipe interesante, Oana. Oana reusise sa conduca echipa de promovare a campaniilor de public relations pentru clientela business si pentru ca rezultatele ei au fost dintre cele mai bune, sefii sai i-au mai deschis un departament in care si-a chemat cea mai buna colega de la concurenta sa-i fie subordonata. Ana, caci asa se cheama prietena cea mai buna a Oanei este sefa directa a lui Dragos. Departamentul condus de Ana se preteaza pe campaniile publicitare ale marilor branduri internationale ale caror produse au nevoie pentru promovare comerciala si de spoturi bine create. Or, tineretea, creativitatea si buna gestionare a lucrurilor similare pe care Ana le-a dus bine la finalitate la locul de munca anterior venirii sub aripa Oanei, au adus doar merite si multumiri Oanei, mana dreapta a sefului cel mare. Compania avea numai de castigat, cu doua femei asa de bune si afacerea devenea una realmente de succes. Dragos avea inmanat portofoliul unui client pentru care in timp limitat avea de conturat si de prezentat peste doua zile cand boardul companiei se intalnea cu cel al clientului ce comandase campania clipul, conceptul care sa ajute la marketarea produselor si serviciilor clientului. In metrou, cat timp Dragos venea la serviciu dinspre garsoniera in care locuia in chirie intr-un cartier de sector periferic al capitalei, el o intalnise pe fata care-i starnise interesul din prima clipa de cand o observase.

Ideea era ca de unde urcase el, tipa era singura din compartimentul aglomerat langa care se putea aseza. Nici ostilitatea celorlalti calatori nu se aventura asa sa se arate ostentativ asa ca din doua zambete, fata i-a si facut loc langa ea. Ea se asezase pe locul rece de la geam, lasandu-i lui locul incalzit de ea in dimineata cu bruma lasata la inceputul toamnei seci si reci, colorate insa frumos intr-un decor care amintea si-n urban de roadele pamanturilor semanate si intretinute cu sudoarea bratelor, sau ale portofelului platind serviciile mecanizate cu bani grei. Fata facea de la primele clipe de cand privirile li se intersectara discrepanta intr-o obisnuinta nu prea bine inteleasa la oras de catre oamenii veniti de pe la sate. Dragos de acolo venise in Bucuresti de cum terminase liceul in provincie si bunicii-l trimisesera la facultate, ca sa devina om mare. Ii zambise baiatului, apoi tot ea, desi avusese castile-n urechi, opri muzica ce-i descretise pana atunci fruntea apasata de trezitul matinal si de survolul subteran al metropolei in drumul spre serviciu, il aborda discret:
– Hey, salut, eu sunt Simona, imi pare bine! Ce tare, agent de publicitate! Pentru cine lucrezi acum?
– Eu sunt Dragos si-mi pare si mai bine de cunostinta! Da, imi place ceea ce fac. Acum lucrez la o campanie unde caut o muza, care ai putea fi chiar tu!
Usor intimidata de ascensiunea discursului celui de langa ea, tipa se retrase dar nu cum o fac masculii invinsi intr-un duel cu oponenti mai ceva ca ei si anume cu coada intre picioare, ci imbujorata si cu obrajii rumeni de-a dreptul, intreba:
– E cald aici, sau mi-e cald asa deodata doar mie?
-Ce-i drept, s-a cam facut, trenul e plin…si ce mai, doua statii cat mai am pana sa cobor ma bucur ca mi-ai facut deja dimineata mai senina, nu asa de foggy cum se aratase cand am iesit din bloc.
– Mersi de compliment, esti un dragut! OOops, eu aici trebuie sa cobor! Sper s-o gasesti! Ne mai vedem, te pup, paaaaa!

Usor luat pe nepregatite de cum decursesera lucrurile intr-un timp foarte scurt, Dragos ramase o clipa mut, dar reusise sa afiseze mina similara a zambetului nelipsit si a tonului vocii sale placute chiar daca astea le folosea acum, nevoit de imprejurari pentru a-si lua ramas bun scurt de la Simona, fata pe care o intalnise pentru scurt timp si care avusese un rol benefic in felul in care-si incepea  ziua, mai ales la serviciu, cand baiatul deborda de inspiratie.
Ajuns la job, Ana-i solicitase conturarea, creionarea unor idei preliminare pentru a putea concepe intreg departamentul pana maine campania cu care sa uimeasca prin profesionalism si inovatie clientul. Pentru ca nu apucase deloc sa dejuneze acasa, nici sa treaca pe la vreo simigerie pana la gura de metrou cand odata iesit iar la suprafata orasului se indrepta direct pe intrarea principala in sediul firmei, Dragos gandea asa pe burta goala cum se lege cateva concepte cheie de care trebuia sa tina cont, conform  comunicatului clientului. Seful cel mare, survola intreaga incinta si salutandu-i din mers cu paharul de suc ciudat colorat in mana stanga intindea mana dreapta cum se cuvine colegilor care unii gandeau, altii fixau termene la telefon pentru comenzi de campanii in derulare si tot asa. Avand o scurta strafulgerare,  de cum il vazu pe acesta venind inspre biroul sau, Dragos rememora momentele in care fusese in preajma Simonei, tipa care-i facuse viata mai frumoasa pret de cateva momente.

Saluta pe seful cel mare, care cu un optimism ce tindea uneori spre sarcasm dat fiind felul in care zgomotul felului sau de a rade umplea orice spatiu deschis sau inchis, nu conta, de o muzica afona, atona si discordanta oricarei atmosfera prielnice fiecarei incercari de a te concentra sa incepi sau sa continui vreo actiune planificata, ii spuse, cand tanarul il intreba:
– Ce beti acolo, domnule?
– Bea si tu Dragos, face bine la cap, daca ma intelegi! Sigur ai nevoie! si iesea din biroul baiatului lasandu-l cu lamuritul  in faza de larva care n-are resurse de a deveni si fluture vreodata…
Simona iar ii revenise in minte si cu ea in gand si vocea ei placuta in urechi de parca recompunand-o cu fiecare parte a ei mental ar fi reusit s-o si aiba in fata ochilor, Dragos reusi sa creioneze conceptul si ideile de baza pe care sa se construiasca in colaborare cu ai sai colegi campania pentru maine. Dar, privind pe fereastra, vazu ca incepuse sa ploua si sa bata vantul si nu era el meteosensibil, dar soarele care-l intampinase dupa tranzitarea subpamanteana a marelui oras ii daduse o stare de mai bine pe care spera s-o fi pastrat pana mai tarziu. Pacat, desi gandise si asezase ce i se ceruse pe hartie, Oana-l gasise ceva mai tarziu cu ambele palme sustinandu-i capul, obosit, apatic si cu rezultatul muncii sale aruncat chiar de el la cos,  ceva mai devreme. Discordanta bruma de la plecarea de acasa, caldura si emotiile din metrou si soarele ce-l astepta la sosirea la job, cu vremea urata de afara, coroborata cu gandul mereu la ea il facusera sa ia aceasta decizie. Nemultumit de aceasta discontinuitate abandona
lucrul si pauza de masa fu de bun augur pentru el.
Iata si de ce. Trecu pe la Oana si o vazu si pe ea ca are pe birou un pahar de suc portocaliu si gandindu-se la racoritor nu intelegea de ce ar bea o femeie suc la job cand afara toarna cu galeata ploaia! Il opri din gandurile sale, un neasteptat raspuns al femeii:
– Stai calm, nu e suc de-ala, ci pulpa de morcovi, face bine la vedere! Si in plus, sanatos si natural, detoxifica si  mentine in organism un tonus pozitiv pe toata durata programului de lucru… Vrei sa incerci si tu?
– Ai trecut mai intai pe la piata?
– Nu azi, saptamana trecuta, am luat 5 kilograme si am luat de aici unul din cele mai bune storcatoare de fructe si legume.

storcator_Hurom4

logo_marketonline_mic

Unul aici,
altul acasa. Eu zic sa bei si sa incerci si tu, sigur iti va placea!
– Bine, fie! Poate asa ma mai limpezesc si eu putin… Dar zi-mi te rog, poate stii, sefu’ ce bea de obicei, ca azi-dimineata avea intr-un pahar o licoare colorata cel putin ciudat? Sigur nu era ceva comestibil pentru unul ca mine!
– Uite asta e comestibil, morcovi 100%! Seful bea o licoare asa cum i-ai zis tu dintr-un amestec de legume, frunze, germeni si radacinoase, adica tradus pentru tine: telina, (si aici Oana facu la adresa lui Dragos niste ochi mari si zambi asa usor cu subinteles) spanac, iarba de grau de obicei. Cand mai gaseste la piata si patrunjel si pastarnac radacina ia si le stoarce si pe astea doua, cand nu, bea si fara! Asta e asa un secret personal pentru succesul mandatului sau de sef, stii tu campanii reusite, clienti multumiti!
– Eu beau acum de la tine si (dupa ce bau o sorbitura) e chiar bun. Ma trec si eu pe astea, cel putin la munci! Dar ca voi, sa fie clar, nu ca sefu’! Nici nu-mi pot imagina cum biata masinarie poate scoate sevele din radacini si spini si frunze de-alea de  le-ai pomenit tu!
– Sunt storcatoare presare la rece de la Hurom, o inedita metoda de a pastra aroma, gustul si proprietatile care ne redau noua consumatorilor de astfel de sucuri din pulpa naturale sanatatea pe care ne-o dorim. Pe langa asta suntem si eficienti, binedispusi si avem grija si de colegii nostri! Ei, vezi, esti deja mai degajat si privirea-ti tradeaza o stare interioara mai buna decat cea cu care ai intrat pe usa! Cine e tipa?
Visator, Dragos se blocase atunci si paru a nu fi auzit spusele sefei sale, dar dupa o scurta ezitare care-i trada emotiile, spuse nereusind a face prin impresia creata decat loc de alta interpretari. spuse: – Sucul asta e de vina, e bun si mai ales cand vine de la asa o sefa! Maine pun ceasul mai repede sa sune sa trec si eu pe la piata sa fac aprovizionrea, tot morcovi sa fie?
– Daca vrei tu, n-ar strica zau!

Intre timp, intrata in biroul lui Dragos, Ana recupera din lipsa de inspiratie si o curiozitate feroce care mergea pana la porniri intrigante uneori, ideile conturate de baiat si pe care intr-o pornire de autocritica intransigenta  acesta le aruncase cu tot cu foile de hartie pe care le lasase in cosul de gunoi. Pana la intrevederea intregului departament cu Ana si Oana, ceilalti colegi ai lui Dragos concepusera fiecare dintre ei cateva idei in contul campaniei pe care firma lor avea datoria de a o prezenta nici mai devreme dar nici mai tarziu de maine clientului. Fiecare isi prezentase creativitatea, dar bilantul era unul nesatisfacator. Pana cand, sarind peste Dragos, cu care se vazuse putin mai devreme in birou la ea, Oana-i ceruse detaliile muncii ei. prietenei sale cele mai bune, subordonata Ana. Aceasta  inghitise in sec de doua ori de se auzise pana dincolo de usa inchisa a salii in care Oana-i convocase, desi sala era plina de insi cu idei si pareri ce se exprimau mereu. Decat sa fi spus ca n-a avut timp de ele, sau ca l-a chestionat in aceasta privinta pe Dragos, a carui munca abandonata de acesta era acum in posesia ei, Ana lua carioca si se apuca de pe fituica ce se observa de la o posta departare ca fusese mototolita  sa treaca pe tabla conceptele cheie. Nu reusi decat sa o multumeasca pe sefa si prietena ei si sa-l faca pe Dragos sa se simta mic de tot si foarte contrariat de faptul ca renuntase la munca lui, care ajunsese din gunoi in posesia sefei directe. Care sefa, prietena foarte buna cu sefa mai mare, mana dreapta a directorului bautor de licori din storcatoare, nu se deranjase sa caute in galeata de gunoi salvarea ei, cat era ea de sefa! Furt intelectual, asta se chinuia de pe buzele stranse in semn de disperare mai degraba, decat de ura fata de Ana, sa retina vorbele care ar fi desconspirat realitatea, ce n-ar fi avantajat-o deloc pe cea mai buna prietena a sefei mari. Zazanie intre cela doua femei, promovare poate a celei care-si insusise munca lui in cazul in care clientul ar fi fost multumit de prezentarea campaniei, pedepsire a Oanei, pentru ca sefa nu gestioneaza  bine latura personala, emotionala cu sarcinile de serviciu… acest scenariu-l framanta pe Dragos…

A doua zi, ramasa fiind decizia de a se fi prezentat campania gandita de Dragos, dar insusite meritele pentru asta de catre Ana clientul a ramas placut impresionat si satisfacut de spiritul tineresc si avantul imaginatiei echipei de agenti inovativi. Succes, asta era semnificatia buzelor  ce radeau v-am spus deja cum, ale sefului cel mare. Party dupa sesiunea emotionanta cu clientul,  unde Ana se apropia de Dragos si-i multumi sincer pentru tacerea sa. Ii era recunoscatoare pentru asta si-n schimb avea ceva pentru el, dupa ce se scuza fata de acesta si retragandu-se putin din vacarmul buneidispozitiei si jovialitatii intr-un colt pentru a putea vorbi la telefon.
– Alo, da Simona, … e aici, imediat ti-l dau la telefon…
Revenind langa Dragos, Ana-i spuse:
– Vorbeste, e pentru tine…
– Alo, da?
– Salut, numele meu e Simona, si-mi pare si mai bine de cunostinta…

Articolul participa la SUperblog 2013.

promovare si post-SpringSuperblog 2013

si pentru ca tot ajuns-a la final
e cazul sa mentionam
pe toti cei care de la-nceputuri
au fost si ei aproape
de concursul Superblog
de obicei cam hibernal
de-asta data si primavaratic
cu sprijinul si sustinerea
atator laureati ai editiilor
precedente s-a bucurat
s-acum de notorietate!
si ei lucreaza-n fiecre zi
in calitatea lor de partener media
punandu-si la dispozitie canalul
prin care circula informatia
dirijata cum se cuvine
cu ajutorul mintii ce idei
concepe s-apoi comanda mainii
sa tasteze usurel si inspirat
comunicatele acelea prin care
sunt si ei parte din succesul
garantat de competitia
ce-ajunge iar si iar
la un final.
nu de fiecare data toti cei care
se inscriu ajung sa si termine
maratonul probelor misterioase
dar acum semifondul inceput
pe timp de primavara la-nceput
de martisor si continuat apoi
pe vreme de ninsoare-n
buna regula-i acaparator
pentru cine are cate-o pasarea
ce-i sopteste dimineata-n zori
la geam c-are sa vie si ea
vremea buna si acolo
pe strada unde da
ea, sau el, sau ei dimpreuna
fac cu totii casa buna
asa cum Spring Superblog
adunat-a s-anu-acesta
internautii de prin zari diverse
creatii sa puna ei la bataie
pe puncte care mai de care
in stanga si-n dreapta acordate
de toti juratii ce-au consimtit
s-acceada-n lumea asta
unde blogu-i chintesenta
individualitatilor conectate
la punctul comun ce-i competitia
cu regulament si organizare
respectate si de unii si de ceilalti
ca sa iasa ca-n anii trecuti
o gala faina la finala
si oameni necunoscuti
sa iasa de sub tipare
si tot asa lantul sa-l creasca
promovarii sa-i dea verdele
ce-asteapta munca de valuri
in traficul pe pagini.
multumiri intregii mari echipe
vazute si nevazute
c-avut-am iar ocazia
de participare olimpica
la aceasta sezatoare
de-ncropite opinii si idei
aducatoare-ntr-o buna zi
de profit cumva.

Articolul participa la Spring Superblog 2013.

lume-lume ce cadou!

s-asa-mi vine cate-odata
sa-mi dau palme peste fata
dup-o scurta barbiereala
ca sa nu ma mai irite
lama ce ma taie cand si cand
de la perciuni la barba si de
la mustata pan’ pe gat
s-apoi sa-mi tonific respiratia
cu-al sau rece montan
si sa-mi pun pe mine blugii
cu care sa plec la drum.
si cu trenul si cu buzul
sa calatoresc sa fac cu mana
stopul pe sosea sa ma duca
sa-mi gasesc din nou starea
ce-o caut iar acum.
e-o stare de fapte ce ma-ndeamna
sa-mi scutur picioarele
si cu sacu-n spate
lang-o sticla de apa s-o carte
sa-mi cutreier si munti si paduri
in desteptarea ce-o culeg
cu fiecare pas pe care-l fac
spre cunoasterea de sine
si de armonie naturala
pe care-o descopar afara
nu-nchistat intre pereti
ca-ntr-o cutie de chibrituri
gata sa ia foc. si-atunci
intr-o fireasca salbaticie
de dorit unei civilizatii
fortat denumita cultura
cand de fapt doar ingradeste
normalitatea sa primeze
si simturile sa troneze
libertatea fara de paranteze
in care sa-ncapa orice act
firesc si natural. ajunge,
si de oameni mi-e dor
si de pomi, si flori
si animale, nu doar de cutii
de carton, sau sticle etichetate
de la raionul cu promotii
caci m-am saturat de consumerism
parca-ngraditor. nu suntem lei
in custile de circuri batuti cu biciul
si-avem si simturi si dorinte
pe care sa le-ndeplinim noi vrem
si cutezante cat cuprinde
plecam in lume sa le-aflam.
de aceea ca o boare
gandul ce ma trezise-n dimineata
cand blugii-am aruncat pe mine
s-un tricou si saculetul
cu apa langa cartea cea cu semn
am luat si dus am fost
ca sa-mi gasesc dorul de aer
curat si libertatea cea fara
de lanturi din orasul aglomerat.
am descoperit apoi pe drumuri
si eliberare de idei si crezuri
printre cei cu care parc-am fi trait
o vesnicie netransmisa pan-atunci
cand intersectarea pasilor increzatori
ne-au adus pe drumuri comune.
si-ntr-o tabara de indivizi
diferiti ca forma fiecare
am pus unul cu altul
umarul metaforelor din idei
ca sa cream idealurile noastre
in ce-avea sa fie comunitatea
fratilor de cuget si simtiri
in deplinatatea expresiva
a naturii celei care-nvie iara
si nu moare-ntre semafor
si uzine cu atata poluare.
asa ca temerari de peste tot
adunatu-ne-am laolalta
si pe piscuri de nori de cer
am organizat cea mai frumoasa
cadorisire pentru fiecare
membru component.
caci asemenea vremii de la pol
muntele si padurea au fiecare
dorinte si capricii pentru care
nu toata lumea-i pregatita
daca nu vrea sa-mbratiseze
eliberarea de sub existenta limitata
intre peretii cutiei de chibrituri
din orasele ce nu-si ies
deloc din tipare.
fiti si voi liberi si doriti-va
sa asta pentru toti
ca si viata-i mai buna
si nu va mint ca n-am de ce.
nu cost-atat de mult
pe cat cealalta existenta
si-n plus sanatatea-i mai ok
fara poluarile conexe
disensiunilor fara iesiri.

Articolul participa la Spring superblog 2013.

Amintiri si astazi calde cu Reeija

un anumit moment din viata noastra
draga mea tu esti aceea care
din fericire lasata la dospit
ai irumpt atunci ca-ntr-o poveste
cand eu si tu nu faceam decat
sa fi mers la cumparaturi
si Brenciu ne zambea dintr-un afis
iar sapca-mi placea mie
iara tie zambetul cu tot cu barba
iti facea pielea gaina, cum zice Andra, da!
si n-aveam noi o lista mare
dar s-a implinit ea mai deunazi
cand spre sarbatori alese
mergeam ca sa-ndestulam
si alte guri. si ca tot fu vorba
de brad si de cadouri
o pereche de manusi am reusit
una tu si cealalta eu
s-adapostim de gurile rele
ale catelor ce-si aruncau ochii
pe toale si posete, de parc-ar
fi fost apocalipsa. a fost, dar
a trecut cu bine, s-atunci nu
mai e dar, ci of ce bine!
si-nca ce bine da, ce bine
a mai fost, cand reuniti cu toti
aceia la ingerasi acasa ca pe-o regina
te-am dantuit cum am putut
si desfatatu-ne-am noi toti
acolo ca-n povestea aia faina
de cand eram si noi copii
si mici la culcare ne placea
sa auzim povesti intonate
de voci alese. tie tata-ti rostea
in graiul sau ales, cu intonatia
aparte povestile acelea bune
tare pentru cine-aveai sa fii
cand te faceai pe zi ce trece mare
de parca si tie ti-ar fi soptit
ca-ntr-un vis ca lui Stefan cel mare
Doamne-Doamne, stii tu poemul
acela eroic de l-am studiat la scoala
in primul an de liceu mai exact.
si dupa shoppingul cu mai una-mai alta
ca tot ziceai tu scoate poseta, scoate poseta
daca tot trecusem pe langa standuri
special pentru asa ceva
mi-am zis ca n-are de ce
sa nu vina si la tine Mosul
cu una, care mi-o placea.
si vai ce mi-ai mai facut tu mie
ca de Mos ce m-am facut
numa nasul rosu mi s-a facut
de l-atatea pupaturi cu care
m-ai cadorisit tu pe mine
atunci…
si din ce-mi mai amintesc
a fost asa:  Reeija
si poseta s-acuma-ti place
ca ne-aduce-aminte amandurora
de cea mai calda noapte
de Craciun. lemnele se-ardeau incet
si molcom in sobita
iarasi noi serbam magia sfant-a iubirii
ce ne preumplea fetele de lumini calde.

Articolul participa la Spring superblog 2013.

nu cu cortu’ ba! corfu-i zice, da!

cand ne atrage si ne-mbie
primavara muncita bine
si dupa laurii adunati cu sudoare
vine ca rasplata premierea
eforturilor toate depuse
indelung si repetat
cu sarguinta silitoarei
ambitii care te-a caracterizat
mereu. si asa fiindca vine-o
vreme cand pe lume nu-i nimic
mai indicat decat sa te stii
pretuit si respectat
si de-ti vine campii-n lume
sa ti-i iei, charter Corfu
prinde la timp prin agentia
de turism paralela 45
si mergi ca sa-ti descoperi vocea
si rafinamentul rabdarilor prajite
incet la foc mic, pe splaiul diversitatii
de culori si vreme si limbi
de circulatie. in toate acestea
integreaza-te perfect caci meriti
tot ce-i mai bun, mai ales
ca stii si-ti place tot ce-ai
invatat in trecut despre greci.
da, si mitologii si istorii
si literaturi si genii-n artele
frumoase acolo au facut cariera
in spatiul elin unde-un
mandru Alexandru s-a trezit ca vrea
sa poata sa domine ca s-adune
toata lumea dupa el si i-a iesit.
de ce nu ti-ar iesi ma rog si tie
cand o stii doar bine, vorbesti
usor cu orisicine in limbi straine
cultura generala ai si atunci
ghid scrie pe tine
dupa ce mergi acolo si
vezi cum e.

Articolul participa la Spring superblog 2013.