(su)sur

tiptil se-agata
si colinda nemurirea
de prin vai adanci uitate
stropii sevei celei verzi
scot la lumina zilei
raza de speranta-n clorofila
ce hraneste-n sanul ei
oglinda care stearsa
la ceas tarziu de seara
fara brad pe hol
colinda sfanta- firii
ochilor ce uita sa mai creada
altceva decat vifor rece
si de ploi
adunate cheag pe prispa unde
se revarsa-n tunet de culoare
macra pana dincolo de zare
acolo unde poate c-ar patrunde
cand dorintele-ncrucisate
ating cu bolta fericirii toata
miasma-naltei straluciri vadite
a cadourilor serii cand se naste
iar caldura frigului alunecos
din omul ce mai cuteaza inca
sa mai rabde
si sa spere
c-are sa fie si ea uitata
candva si clipa cand
din cer are sa mai coboare
doar inversunare-mbracata-n ghem
de pulberi luminoase
care fac si poc si puc
si care nu mai percuteaza
cand e vorba sa adune ochi langa ochi
decat din aceia care adulmeca
nu si vegheaza fiecare pas

Advertisements

cutia craniana

pana scrie mai departe
povestea aripilor deschise
in soarele diminetii care
anunta pasii de elan
orizontu-l cuprinde-n parte
de la stanga lui incoace
mai spre centrul lumii
care simte
ce se vede-n ceruri sobru
cand lumina reapare
tot de-atatea ori
de cate
din talpi la subtiori
trebuie sa dai si coate
ca sa prinzi vantul in fata
sa i te lasi cuprins de tot
de rafala-i generoasa
ce te-ngheata-n prima faza
inainte ca sa-ti dea si foc
cu palma ce din spate-mpinge
modulul desface-n sfere
pierdute-n aer calm
ce domol hraneste-n calea lui
toate caile aeriene
dinaintea pistei unde vrea
in fapt s-ajunga

gusta

 

redescopera placerea ploii
dupa soarele ce-a ars
negurind cu bolta-i rosie
glia manoasa, verde
a miristii din vale
unde coada rupt-a casmalei
forfota isca-ntre furnici
aricii-s si ei stramtorati
de enigmatica mana
ce scormoneste ca sa-ntoarca
Gaei esarfa la gat
cand pe-nserarea semilunei
cina e servita-n crang.
stai si-asteapt-o cu rabdare
fara de umbrela sau manta
si cand vine ea indur-o
ca nu stii cand o mai prinzi
daca-n tonul zilelor din urma
gruia nu mai spinteca-n ceruri
zeitatilor curente griji
sa dea dedesubtul tronurilor
toate. si-ncepi si misca-te
balansu-i cheia notei
care zace-n misterul noptii
prea tarzii sa mai arate
cate cosuri i-au crescut pe fata
fetei din blocul de vizavi
muzica ti-o canta pomii
ce din frunze-ncep sa tina
hangul stropilor inalti
sparti ca de o roca
pe nisipul intarit
ce-asteapta cu ardoare setea
s-o discearna cu nesat.

bob

sa cunosti ca sa alungi
de la tine gandul crud
si sa judeci fara minte
nu-nseamna ca totu-i rotund
cand nu-i
si mai are multe colturi
ce se-ascut
cum urci
spre marea piscina.
acolo-i varsarea fluviului
apei rosii care naste
din cenusa firii viata
fara gratii la intrare
pentru orice vizita de zi
sau noapte
cand visele prea colorate
canta melodia lor
si bradu-i si el mai verde
cu zapada cand ea cade
primprejurul cetinei
ce-ntinereste cu fiece colind
ce glas primeste cu voie buna
si cu spirit ce sarbatoreste
nasterea-nfratirii zeitatii
cu pamantu-nfrunzit si rece

nu vreau clanta

apare si zi si noapte
nu se plange de regularitate
ca nici talpile n-o dor
cand apa curge proaspat
raceste aer si vieti
cand plonjeaza de pe stanci
piciorul cuiul scoate
talpii roase-n salina
verde-n varfuri de paduri
scoase la vanzare
de autocamioanele-n vrii
nestinse-n noptile tarzii
cand se plimba peste tari
cu sau fara iesire la mari
sa poata tine tata placa
peste raftul de mai sus
cand nu mai incap cartile
in biblioteca lui de jos
aia care m-a facut mare
si pe mine si pe toti
cu care am crescut
cu timpul sa pot scrie
si acum de la taste
fara hartie
ca sa nu mai cada
cartile cu tot cu raft