cald

si vine-ntepatura acelor ce-s verzi
de pe mocheta de sub brad
si-atunci si tu sa vezi
cand mirosul lor te-mbata
ca-ncepi din nou sa crezi
ceva ce n-ai omis nicicand
caci cel ce-ti esti si-ti vei tot fi
nicicand n-au ezitat sa fie
la randul lor si ei copii
si-n frunza-cortina peste timp
si cer si orizonturi si pamant
cu totii laolalta v-adunati
si-n samburele sevei voastre
stropiti picurul cel cald
sa-nvie mereu, iar si iar
oricand
speranta inainte
de pasit

Advertisements

sertarul cu bunici

biscuiti in zori de zori
si-un borcan din care scoti subtil
miere ca sa-ntingi cu lingurita
iti fac orele matinale
cearcane indepartand alene
mai usor de trecut cu vederea
de sub patura sa sari
direct in blugi
sa nu uiti nici catarama
ca sa nu cada de pe tine
cand apoi tu te-oi speti
s-ajungi si colo si colo
ca sa-ndeplinesti orice menire
tub de sticla s-ai de grija
cum asezi in port-bagajul
plin cu romantism
pentru cadourile sarbatorilor
ce un patrat lunar uita pe cer
in plin-ascensiune spre zenit
arcus fin de viorica
orele tarzii de seara
sa-ti aline urechiusa
ce aude litera cu litera
poemul scris cu sange
pergamentul orelor ce trec
vioi si cald in fir de aur
curatit de sprinteneala
devotamentului ce emana
oriunde-acum pe glob
cand solidaritatea specific umana
vine cel mai evident la greu
cataplasma nepatrunsa de mister
scopul intr-ajutorarii-i emers
ratiunii starii de corp inert
ce cade altadata-n plaga rea
a uitarii de sine si de toti
cand sertaru-n care bunica pastra
fotografia marii ei iubiri
s-a-ntepenit de timp
in blatul mesei celei vechi
din bucataria ei cea mica
deodata prinde-a se sforta
si din el medicamente multe
lang-un teanc de memorii vizuale
i-aduc lacrimi de copil fericit
in ochii asudati de boala
la orice ora din zi
sau seara
cand varsta cea trecuta
prin timpurile care niciunul
nu iarta
e prilejul cel mai potrivit
pentru excursia finala
dincolo de orizont
in cel mai indepartat
asfintit
cu sufletu-mpacat de cele date
ca sa fie vietii orizont
si decor si cadru
in care-au tot misunat si generatii
si zambete si chipuri
dragi toate ca faptele demne
de tinut minte
o viata
uitata-ntr-un sertar
cu poze si cu hapuri
ce iau durerile cu mana
si le duc sa nu mai vie iara
decat atunci cand el
s-o mai deschide odata
fara a se mai putea inchide.

Toamna asta citim Kafka de Bianca Dobrescu

bd kfkToamna asta citim Kafka, volum de poezie aparut in 2012, in cadrul colectiei 9 Poezie coordonata de Adrian Suciu, la editura Grinta din Cluj-Napoca sub semnatura de autor a Biancai Dobrescu coace la foc molcom si-mbraca-n stacojiu efemeritatea unei existente pe care autoarea o surprinde in vers. Nu intamplator mottoul prologului cartii-i apartine lui Dostoievski si nici titlul nu aminteste deloc la voia intamplarii de numele continuatorului drumului existentialismului pe taramul literaturii de filon expresiv germanic intr-o Europa aflata atunci ca si acum, in prag de multidiversitate culturala la rascruce de timpuri-drumuri pe cararile vii ale existentei ce mai sare etape, mai evita cai ce-amintesc drumuri batatorite si se-afunda cand si cand intr-o ambitionanta raita uneori haotica, alteori salutara de pionierat ce se vrea prin ancora reusitei nazuite apostolat sincer.

Poezia Biancai este clar si fara echivoc o 9 poezie, pe filonul existentialist Dostoievski-Kafka, poezia din Toamna asta citim Kafka surprinde asemenea osaturii radiografiate in clinicile medicale viata asa cum se vede ea prin optica unui observator fin, care inteapa, atinge abia-abia, contureaza ori chiar marcheaza profund adevaruri de necontestat ale universului uman interior.
De la o sinteza ferma comportand expresia catorva versuri, albe si neconditionate deloc de rima, existemele Biancai Dobrescu echilibreaza comprimarea si extenso-ul ideii ce contureaza trairi reperate analog si sinestezic. De o cursivitate si o profunzime a versului slefuit cu minutie, existemele prezentului volum de poezii duc doar lipsa de titlu, in acceptiunea comuna, de a defini un motiv principal, o idee centrala a ceea ce exprima apoi versurile adunate sub ele. Poemele din Toamna asta citim Kafka au cu fermitatea lor tranzitiva parte doar de niste numere care le aduna succesiv sirul pana la ultimul,  intr-o singura directie in care autoarea consimte a pastra nota unei conventii poietice. Caci altfel, stilul scrisului Biancai Bobrescu respira aerul nou si benefic al neinchistarii in canoane de creatie peste care timpul si-a asternut nota lui de substantialitate care sucomba deschiderea perspectivelor in ceea ce priveste actul creator prin vers.

Aici, tanara autoare se remarca prin stapanirea unui stil original ce comporta uzul de tehnici si de voci, curajul de a explora poieinul si de a fauri un poesis adaptat rigorilor momentului de catre cititorul de literatura, experimentat cu vechi si nou, dar in buna masura deschis explorarii campului literar atat la nivel tematic, cat si prin tehnicile de care se face uz. Salutara aparitie publica in peisajul literar autentic, Toamna asta citim Kafka surprinde si captiveaza, mobilizeaza si sondeaza interior orice voce interioara care ia contact cu textul volumului de poezii, aparut sub sigla editura Grinta, in 2012, la Cluj-Napoca, in cadrul colectiei 9 poezie coordonata de Adrian Suciu.
Sa (re)citim si Kafka (nu doar)toamna asta, sa citim si Bianca Dobrescu, ce scrie si despre Kafka si tematica lui principala, continuand drumul existentialismului dostoievskian prin furnicarul de oameni ai palatelor de clestar, intr-un mod original, alta dovada in plus a faptului ca  talentul ingemanand chemare pentru scris scoate la iveala cuvinte alese si cautate, poezie, existem, arta.

Avans si lichidare de Stefan Doru Dancus

  12244317_493724637455018_6727680243716773107_o      Avans si lichidare, volum de poezii semnat de Stefan Doru Dancus si aparut recent la Targoviste cu sigla editurii Singur pe coperte e o carte care glorifica poieinul, actul creator. Oda poporului roman si limbii nationale in egala masura pilonii care au edificat o natiune care a rezistat cu darzenie istoriei ce nu i-a fost deloc usoara, volumul aici de fata se constituie intr-o tusa delicata, dar incisiva prin puterea ei de penetrare a acelor cuvinte inscrise inspirat tonalitatii lui Stefan Doru Dancus, care fara a atinge acele limite extreme, deosebit de periculoase altminteri atunci cand in discutie apare teoria etnocentrista a lui Herder, cea care e preluata in sens laturalnic si fervent face din pathosul cu care unii o clameaza, instigare la violente dintre cele mai atroce, dirijeaza cu o finete artistica lucrata in timp de poetul care scrie de o buna perioada de timp orchestra cuvintelor care dor, acuza, impung, ironizeaza, toate astea cu clasa.

Ritmul si rima isi gasesc profunda trasa in versul al carui ton plin de implicare/ pathos viu si pasare calda, frematanda pentru idee, fac din Avans si lichidare o colectie bine aleasa de poezie care semneaza sentinte, acuzand cu parere sincera de rau delasarea care face incert destinul generatiilor viitoare de oameni-romani, caci de oameni robotizati si aculturalizati, robiti consumerismului si mimeticei false dorinte de a parea asemenea celor liberi din vest. Dar nu face doar asta. Volumul de poezii incanta prin registrul apropierii faramei de eternitate din om de divinul creator al lumii, lumea centrului ontic, dorul de locurile natale, muntele, rampa de lansare dincolo de nori, nu in disperare, ci in ruga ca practica de crez, reduta interioara nepretuita. Aici umanitatea omenirii revine la purtatorii ce-si cauta prin urcare pasii pe calea regasirii de sine. Iubirea, pentru divin si pentru tara, pentru limba gliei verzi de  sub care a facut ochi si pentru femeie e pentru poetul Doru Dancus logica unei metamorfozari ce se pregateste pentru dincolo de nori inca prins in focul chinuitor al sperantei, incercarilor, straduintelor lucrate in fiintare, in bratele materne ale femeii iubite, ale carei aripi de lumina ridica si inima si minte si idei si pregateste pasii inainte cu o lejeritate cum doar plutirea ti-o confera.

Impletire artistica slefuita cat sa straluceasca a universului interior cu natura si viata sevei celei verzi, Avans si lichidare aduna intre copertele sale focul si ploaia, vantul furtunii si cutremurul interior, frigul si anatomia gerului, zapada si claustrarea la care abundenta fulgilor cazuti din cer supune omenetul pastorit stramb. Simfonie tematica, poezia avanseaza si sprijina autenticitate in aceeasi logica a reprosului anuntat viu si sonor natiunii-turma, lichidand  si ani si seve ce s-au copt (v. coperta!), precum si cai ce-au abatut de la o trasa buna, o natie plina de viata in fibrele ce i-au mai ramas. Manifest cultural de inalta tinuta, Avansul si lichidarea lui Stefan Doru Dancus declama pecuniarul, cu care nu doar printr-o polisemie mimetica la nivel formal a semnificantilor nu are nimic de-a face, pastrand demnitatea simplitatii si a saraciei materiale, (ceaiul cald ce-a mai ramas)firescului pret pe care nu o logica a masurarii valorilor in greutate sau putere de cumparare o are poetul pentru cuvant si pentru om, o lume in devenire. De citit, trezit si luat aminte.

hai sa ne-ncalzim! inchide si fereastra totusi!

iubito hai din ploaie sa scapam
si vii sa ne retragem in mansarda
unde inaltimea ne ofera privelisti
mai placute-acuma nu stiu
daca ploaia ai privi-o
dar cel putin senzatia-i beton
nu alta! sa nu te ploua
si sa privesti cum afara totusi
cu galeata, sau lopata
sau ce alta unealta mai ploua
ca sa poti exprima intensitatea
iar tu sa fii uscat si-n bratele
cui te place, te iubeste
si mintenas cine stie ce-ti mai face
ca dupa ce lemne-n focul din soba
ai bagat deja, lasa-ti macar o data
jocul imaginatiei sa te cuprinda
si sa te uimeasca si sa te
surprinda, ca nu totdeauna
surprizele trebuie sa fie rele, na!
dar cum ferestre de mansarda
au fost montate de-anul trecut
garantia-i asigurata pentru altii 4
in afara astuia de s-a dus
si montajul gratuit n-a-nsemnat
pipernicire s-iscodeala ca stii
ca n-am sculele la mine, da si tu
o cafa, o ciorba sau ceva
ci frumos si profesionist
baietii s-au ocupat cu stil
de ceea ce aveau de facut
caci si dupa mine, de-aia
fura chemati s-astupe elegant
gaura lasata-n umbra de la etaj
unde cu primavara-n suflet
si multe idei de pus pe foaie
ne-am imaginat cum o sa iasa
cineva sa strige hai si ia-ma
ca-s a ta si-i dor mare cand
nu esti langa mine, zau!
indiferent de conditii meteo
asta se zice, chit ca ploua-i
urat sau ninge, sau te da afara
soarele din casa, treaba e
cu ferestre bune nici nu mai auzi
tot ce polueaza de afara camera
de sus unde ramane si mai bine
si mai mult caldura
caci de-aia-s geamuri termopane
sa tina si aer placut in casa!