stor(uri)

nu ne mai trebuie licori
ne-am inundat destul
si put, parter si nici
mansarda n-a scapat de apa
invadandu-ne meschin
neanuntat potopul rece
sugrumutu-ne-a iutit
cu foc si gheata
acuma suntem iesle
imbuibata de ocean
secat din albii de la altii
printre hopurile cele multe
netrecute-n salturi indraznete
in care fara doar si poate
iata am cazut
ne-am rupt si coltii
nici de gheare nu mai
putem zice ca avem
decat o lipsa mare
de adrenalina
pe care nu mai stim prea bine
unde s-o mai cautam
avem nevoie de-o speranta
chiar si-asa lipsita de schelet
o-mbracam cu carpe sfasiate
reci, murdare si degeaba
ne mai pare golul negru
intunericul se vrea aprins
de-o lumina care sa nu arda
facla cat s-o faca scrum

Advertisements

cos

bob cu bob se-aduna
si soarele-ntregeste
dulceata pojghitei firave
ce nu se lasa
data la o parte
coconu-i ferit de ochi
si de dubii
pana ca sa se plieze
aripile unduite molcom
nu asigura dinainte
zborul lin si sigur
pan-acolo unde
se poate spune
ce bine ca e iar dimineata
cuibu-aici-l facem…
rod cu dintii cariati
de timpuri dure
istoria moliei
ce-a iesit din carne
ca s-astupe neputinte seci
iluzia prostiei puterii
irigate cu canita in gradina ta
seara de seara
si-i sangele negru
de duh nestingherit
de ziduri cu lacrimi
sapate adanc
in legaturile tencuielii
lasate-n mistria
facerilor de atunci

Zen cu vitamine si minerale

Dupa tragedia nationala din clubul Colectiv si reconstientizarea valorii esentei vietii in alte culori decat cele zugravite de constanta iesirilor nocturne, asa-zisa viata de noapte activa ce contine interactiuni sociale, permanente noi cunostinte, convivialitate, petrecut, benchetuit, ciocnit de pahare, dantuit si evolutia serilor cand sirul evenimentelor asupra carora ai suprema putere de decizie se pierde cu regularitate atunci cand te lasi prada altor voci, brate, plete, fascinatii. Asa se nasc iubirile pasagere, aventurile de-o noapte, constructia coerenta a ce pari ca esti si ce te defineste prin tot ce crezi, gandesti si pui in aplicare, adica Tu, cel vazut de ceilalti si tu, cel vazut dinauntru, nu mai concorda in punctele cerute de identificare, adica tangenta dintre aparenta si esenta e mai mult paralela, decat evidenta.
Alienarea asta, uneori pe nesimtite survenind, te lasi in voia sortii, purtat de val, traind clipa in ideea sentimentului pe care ti-l da apartenenta la un grup in mijlocul caruia adoptat parca pentru o perioada ce se dovedeste scurta in multe situatii, traiesti senzatia iesirii din piele, iesirii dincolo de tine e una asumata din curiozitate, intr-o prima faza, ca o dorinta de explorare a noului si are farmecul ei, de necontestat. Diferenta intre fascinatia noului si efectul lui asupra ta, acela de a-ti disloca poate setul de valori probate in timp pana atunci e acela ca daca alegi sa mergi mai departe ambitionat doar de ideea de a depasi un impas, nu e cea mai buna alegere, fiindca nu faci decat partial o adaptare la nou. Ceva ce nu doreai musai sa experimentezi, asumat cu jumatate de gura, nu-ti poate face prea mult bine, ca atunci cand ceva porneste si din decizia totala a vointei proprii! Asa ca ajungi sa te cunosti mai bine, sa socializezi in cercul tau de prieteni si nu extins la cel de cunostinte prea recente, sa faci lucrurile ce-ti confera tonus si vitalitate si la fel ca pe vremea cand erai la scoala, faci tot mai mult sport, pentru ca intelegi iar ca miscarea arde calorii, ca pastreaza trupului optima functionalitate in orice conditii si mintii clara viziune si-n intunericul clar-obscur al prefigurarii pozitive a lui maine. Ritmul activ de viata combate prin necesitatea adaptarii fizice la efort si alimentatie controlata sa produca echilibrat aportul de energie necesara adaptarii contextelor diverse un sedentarism la care predispune teoretizarea muncii, sau mai popular spus, lenea.
Daca fumai, reconsideri practica inhalarii fumurilor cu multe toxine ce pareau candva a te purta cu un pas mai aproape de ce-ti propuneai, inspirandu-te sa anticipezi cai si carari in drumul tau spre bucuria realizarii. Fericirea, in schimb n-are o reteta valabila in general cu regularitate,  formula ei nu e nici vreo ecuatie pe care daca nu te implici in veci nu vei vedea cat si de c e 3x la patrat plus 2 egal cu 5. Pentru ca nu exista prescurtari sau scurtaturi pentru a atinge satisfactia. Ea implineste cautari, cu zbatere cu rost si farmec admirat si respectat ulterior.
La acest stadiu se ajunge sa vezi lucrurile dupa ce mananci bine, te misti suficient, crezi nu cu inversunare, dar convingerea ti-e netarmurita de obiectii nemotivate, dormi bine, in sensul ca te odihnesti, nu ca stai culcat mult timp si nici langa cine nu se ia in calcul, pentru ca ideea e ca un trup sanatos are o minte sanatoasa, capabila de intuitie si alegeri inspirate, la randu-le responsabile de rezultate dupa munca si speranta implicate in motivatia de care uiti sa te mai dezbari cand devii cu adevarat echilibrat. Un om echilibrat nu oboseste prea des, stie ce si cat anume sa dozeze astfel incat sa evite disconfortul epuizarii, se alimenteaza bine si la timp si din aportul sau caloric nu lipsesc deloc vitamine si minerale absolut esentiale in procesele metabolice. Un stil de viata activ si sanatos include cu regularitate sportul, alimentatia propice si vitaminizarea pentru echilibrul bunei functionalitati a organismului. Cel mai castigat esti atunci in starea de echilibru. Gen Zen, adica!

piatra din cruci

stuf si mieunat de pisici caldute
in lanurile de porumb de langa drum
sinfonie aritmata unui sumbru cimitir
obsesie transgresand oniric
si lacrimal inveterat
spre osiile treptelor ce duc la nori
secvente innodate-n lumina alba
amintind de-un demult uitat
paradis deja pierdut
cand o patina deraia de zor
calator pietris din sori si stele
glod innabusit de fumul de carbune
levantica si-o salata vegetala
mix de foi subtiri pline de viata
nemultiplicate de autenticitatea
firescului ce-i doar o data-n viata
probat si-apoi din sant daca ajunge
el tresare si secvente noi
de stil si bogatie interioara
irump cu osatura firii revitalizate
nefisurata de mister
si nume-nscrise-n pamatuful inmuiat
cu gratia caligrafiei uleiurilor
picturale trancendand epocale poduri
peste uitatele demult deja
experiente de viata
cu intrerupatorul pornit.
si daca fiat lux se constata
cruci din piatra reinvie
amintiri nelasate deloc sa treaca
nefiresc in lacurile marii
moarta-n uitarea care seaca
pana si timida excursie
cu degetul pe glob
sau harta
in lumea care-i plina inca
tot mereu de date si de oameni
si imensitate
dincolo de orisice
si chiar de toate
numele chematilor la cer
e viata in lectii adunate
ca sa fie predate serios
nu monoton, sobru sau plictisit
dinspre parintii ce-au extins ramurile
in muguri, flori si frunze
cu radacini la fel de vitalizate
de crez si sperante-naripate

Apa pentru elefanti de Sara Gruen

apa-pentru-elefanti-reeditare_28827_1_1323795239Apa pentru elefanti, autoare Sara Gruen, aparitie editoriala consemnata la Humanitas fiction, in colectia Raftul Denisei, 2011, Bucuresti, traducere din limba engleza Water for elefanths semnata de Vali Florescu este o carte aparte. Aparuta in SUA in 2006 cartea este rapid luata in vizor de mass media si ajunge sa fie tradusa in peste 40 de tari cu vanzari de peste 5 milioane de exemplare, ceea ce o aduce in 2011 in atentia cinematografiei, iar ecranizarea din acelasi an readuce in contemporaneitate o lume ce pare pierduta in negurile istoriei. Este vorba despre nomadismul circului nord-american in perioada interbelica la nivel mondial, perioada marcata de Marea criza ce-a survolat ca melcul SUA, de la provizii alimentare, la contrabanda cu spirtoase, totul este savuros descris si perfect circumscris naratiunii in care Jacob Jankowski, imigrant american de origine iudeo-poloneza isi retraieste prin intermediul memoriei intr-un azil de ingrijire a persoanelor de varsta a treia viata ce a palpitat de un spirit viu de aventura. Bine retardata ciclic de la trecerea de la un capitol la altul, naratiunea pe doua voci ale aceluiasi personaj principal, Jacob se duce in trecutul persoanei de varsta a treia din azilul de ingrijire a batranilor, adica perioada sa de inceput de viata adulta, plina de dramatism, tragedie si apoi o inversunata asistenta ce-i necesita intreaga implicare si devotiune pentru ca efectiv miracolul si misteriosul cu care necunoscutul vietii-l paste pe tanarul ce-si afla ambii parinti morti, casa luata de banca la care tatal luase credit pentru acoperirea costurilor de achizitie a casei, el singur si al nimanui priveste demn inainte desi speriat de grandoarea si impactul, amplitudinea si enormitatea vietii, pasii nestiind incotro sa-i lase, abia acum si prin propria decizie se construieste, pas cu pas. Si asa aflam ca dupa ce-si amana examenele finale la facultatea de medicina veterinara si pe fondul tragicei vesti prin care este informat despre parintii sai, apoi despre situatia bancara din scurta vizita la avocatul familiei ce-i da si alta veste si mai tenebroasa, cum ca testamentar nu are ce bunuri sa-i anunte ca ai sai i-au pus spre pastrare, Jacob pleaca incotro vede cu ochii si asa ajunge intr-un tarziu nocturn sa-i faca cu ochiul o garnitura impresionanta de tren ce se anunta in apropierea sinelor unde el se oprise sa-si traga sufletul.
Ajuns cu chiu cu vai intr-unul din vagoanele garniturii, ia contact imediat cu mirosul unei vieti pe care o stia deja, caci si el si tatal sau fusesera in apropierea animalelor. De fapt si el alesese aceeasi cariera cu cea a tatalui sau din pasiune pentru sufletele necuvantatoarelor, iar faptul ca aterizase din mers alert in trenul unui circ, in vagon cu animale si cu ingrijitori neciopliti si pusi initial pe harta, nu l-a descurajat sa accepte sa le fie amic, desi a durat ceva, iar emotii au fost vreo doua-trei pana sa fie acceptat in compania lor de catre oamenii batuti de soarta ce-si duc viata de pe-o zi pe alta imbuibandu-se in aburii alcoolului imbuteliat ad-hoc si necertificat de acte, calitate si nefiscalizat, o noua realitate ce prezinta multiple riscuri ce-i fac peisajul vietii lui Jacob prin asociere cu noii sai camarazi si mai palpitanta si interesanta de-a dreptul.
La circul fratilor Benzini, cel multa laudat si supra-apreciat, condus de Al, Jacob descopera si cum sa fii om printre brute de oameni, si om bun cu animale nemancate si neingrijite si chiar batute pentru a aduce profit in reprezentatii, o cunoaste pe Marlena, despre care ulterior afla ca e sotia lui August, seful lui direct, de care femeie ajunsa alaturi de animalele pe care le ingrijeste si le dreseaza, animatorii principali ai circului prin numerele sale de mare priza la publicul dornic sa vada animale mari ce-si asculta omul mic ce le comanda, se indragosteste si ajunge in final cand circul da faliment sa fie impreuna sot si sotie, fiecare reusind ca din circul falimentat de proasta gestionare sa recupereze animalele dragi alaturi de care a lucrat: ea, Marlena cei 12 cai, Jacob pe Rosie, elefantul sau drag cu care vorbea in poloneza ori de cate ori se afla in preajma lui si animalul asculta comenzile, cimpanzeul Bobo, cateaua Queenie. Viata admirabila, plina de traire autentica si de munca privita zi de zi cu stoicism si nu ca pe ceva care implica efort si sacrificiu de care sa simti ulterior ca te-ai sfortat pentru a fi apt sa-l sustii, o viata care le-a umplut familia de 5 copii, care la randul lor au dus numele familiei mai departe pe inca cel putin doua generatii, asa ca batranul nonagenar le-a cam pierdut sirul numelor cu relatiile si corespondentele posesive implicate de ramurile genealogice ale copiilor sai. Dar memoria si felul in care prin franturile sale, Jacob reuseste a umple de poveste de viata colorata in culori vii, amintirile intamplarilor din viata sa fac din Apa pentru elefanti o carte
ce merita citita, inteleasa si admirata. Metafora din titlu poate face trimitere atat la gabaritul animalelor cu o memorie si o inteligenta emotionala care nu te pot lasa inert ca biped ce traiesti in preajma lor, prin urmare a le fi fost furnizata ratia minima de apa intr-un tren care numara multe vagoane, multe guri de hranit si cu grave probleme financiare de a exista ca structura de spectacol ambulant cu reprezentatii azi aici si maine om vedea unde, ce si cum, dar si cum o legatura care se creeaza in mod aparte intre animal si omul pe care el il asculta, face ca stransa legatura sa nu poata fi rupta sub niciun fel nici de autoritati, politie sau altceva, cum a fost cazul cand si August si Al sunt gasiti morti si circul da faliment, iar primaria si politia locala vor ca animalele sa treaza pe sub mana la circul nou-venit in zona si care-si permite preluarea pentru largirea personalului artistic. Asa ca, in aceasta a doua ipostaza apa ar fi cea a omului, dispus a lasa ca cada valuri spumoase de lacrimi pentru elefantul pe care-l creste, educa, pregateste si pe care nu are inima sa-l lase in voia sortii si sa-l paraseasca.
Cum de altfel nici nu s-a intamplat acest lucru, pentru ca Rosie a devenit alaturi de caii Marlenei, Quennie si Bobo marea familie a lui Jacob si a Marlenei cand il asteptau deja pe primul lor micut, Simon.