Viitorul sună bine dacă respectăm mai mult Natura

Așa cum te naști și unii spun că de cum ai lut primul 10 din viața ta că de-atunci curba descendentă pe traiectul existenței tale te transformă încet și sigur în steluță pe cerul celor ce mai vin după tine pe glia unde tu începi să le tot faci loc și să-i veghezi de-acolo de

Turism readus la viață. Încotro? Ce îmbraci în călătoria vieții tale?

Băi, de-ar fi să joc într-un scenariu propus de sponsorul probei din cadrul SuperBlog pentru care se scrie această poveste, cu Bobo și cu Dan Chișu în fereastra alăturată discutând diverse la podcastul Da Bravo!, atunci m-aș retrage pe o plajă din Honolulu, unde soțul cu doar o mână, cea stângă, a unui personaj dintr-un

Bradul de Crăciun

Lasă-mi toamnă pomii verzi spuneau versurile unei celebre melodii în care o artistă cu un nume de floare frumoasă implora naturalul curs inexorabil al ciclicității sä-și amâne venirea care schimbă decorul verde cu un pastel cromatic de galben-portocaliu-crem-maroniu. Și ca după coacere prin livezi și grădini, peste tot ce-a fost verde s-a uscat, numai coniferele,

Talismanul

În negura Bucureștilor, dimineața devreme, plin centru, o terasă unde un filosof în plină coacere împarte o bere rece cu un fost camarad din liceu. Între timp camaradul a intrat pe ușa din față a Poliției, absolvind Academia și deprinzându-se cu un altfel de ritual al zilei de cum prietenia adolescentină din provincie o umplea

Cuptorul Franke, aliatul de nădejde pentru festivitățile acestei toamne-ierni

Vă spusei, vorba nea Mărinului lui Amza Pellea, că pregătitu-ne-am terenul pentru relocat cu cățeluș și purceluși cu tot în casă nouă. Rațiunea: mai aproape de munci. Și pentru mine, dar mai ales pentru Ioana. În cazul ăsta împușcăm iepuri câte doi în același timp. Asta sună, știu cum ar spune-o un tânăr conațional care