Cuvinte pentru minte

Nu voi intra in febra raportarii la enuntul temei aici de fata dintr-o verticalitate pe care timpul si vointa proprie lucrand in timp mi-au conturat personalitatea asa incat sa exprim liber si neconstrans de absolut nimic punctul de vedere referitor la una sau la alta. Din lipsa de timp, un aspect important pe care oricine doreste, blogger fiind sa poata ajuta competitia in sine prin promovarea pe care o poate face concursului ce spune ca incurajeaza creativitatea, n-o sa fiu eu cel care sa pozeze ipocrit in fata nimanui debordand de entuziasm si de cuvinte laudative peste masura pentru a fi pe podiumul care asigura parteneriatul viitoarei editii aniversare a concursului de scris creativ cu iz advertorial. Cum exprimam ca sugestii de luat in seama avand expertiza necesara a comunica despre ceea ce inseamna comunicare, scris, text, jurizari si altele pentru organizatori pentru ca la randul lor acestia sa reglementeze in relatia cu sponsorii profesionalism si respect si pentru cealalta parte din contractul de aditie la fiecare editie de competitie, bloggerii participanti, per ansamblu subiectiva ierarhizare a lor fiind rodul unei munci serioase tratata serios si profesionist, nu cu intarzieri de afisari de note, nu cu argumente care ocolesc esentialul si altele. Am mai spus si ca atunci cand juriul unei probe e format dintr-o echipa, comunitatea aceea de maini, ochi si capete care citeste si apoi da notele pentru textele participante trebuie sa fie o echipa de la inceput pana la sfarsit. Nu doi membri vad un text de 80 si celalalt membru face nota discordanta si crede ca prin asta isi atrage simpatie sau capital de imagine mai nu-stiu-cum, asa incat subnotand articole sub o medie acceptabila (10 puncte) bloggerii participanti din randul carora chiar el insusi a fost ales sa jurizeze. E contra bunului simt sa crezi ca tu jurat esti mai nu-stiu-cum fata de cine scrie si asteapta o nota, la fel cum sa dai intr-o echipa o nota ciudata, inseamna nu ca ai o fermitate aparte si o libertate pe care nimeni nu ti-o ia, ci transmiti clar mesajul conform caruia nu poti fi coechipier pentru ca socialul ti-e inconfortabil, maleabilitatea nu e punctul tau forte, iar din toate rezulta ca sponsorul ce enunta tema pierde capitalul scontat de atentie si comunicarea pe care si-o dorea cu bloggerii nu a decurs cum s-a intentionat, iar lipsa unei transparente care sa edifice asupra acestei probleme e contraindicata spiritului entuziast al competitiei ce se vrea partizana creativitatii. Rasplatita nu de fiecare data cu simt de raspundere, cu seriozitate, profesionalism, la timp, adecvat, transparent, adica mura in gura: din criteriile de jurizare anuntate odata cu enuntul temei sa fie prezentate cu procente din nota finala, sau la obiect, atat pentru asta, atat pentru astalalta, …. rezulta in final nota x. Asta ar insemna un tabel cu articolele inregistrate la fiecare proba unde juriul sa aiba serios de lucru si sa fie transparent in comunicarea publica, in fond competitia fiind astfel deschisa unei evaluari si din afara cu totul, neutralitate, ratiune si atat, nu doar o febra si un stimulent hai sa vad ce pot de la mine mai mult, scriind pe teme impuse, sau declarate!
Nu voi putea fi ce nu vreau sa fiu pentru ca nu pot sa fiu blogger partener. Nu am timpul necesar, nu-l consider un pas crescator pentru mine, cel pentru care scrisul este cel mai frumos si mai placut prin facere si nu prin a vorbi de bine despre o competitie ce se vrea a fi cea care incurajeaza creativitatea, dar care nu o stimuleaza poate suficient si prin felul in care mesajele dinspre sponsori curg inapoi inspre cei ce au muncit scriind, mesaje care nu au esenta, dar au intarziere, au ipocrizie, au subiectivism exacerbat si atat, lucru ce afecteaza imaginea per ansamblu a concursului in sine si aduce in primul rand deservicii in exercitiul-speranta de promovare a sponsorului in cauza. Asta e adevar mai crud poate, dar nu minciuni frumoase, pentru ca timpul e prea putin si cu atat mai pretios ramane el ca sa fie inconstient folosit. Votez asumat, sa ma abtin. Cine are urechi de auzit, ochi de vazut sa citeasca si sa inteleaga ce e de inteles. E pacat un slogan sa ramana doar un mesaj format din cuvinte pe care cand incercam sa le aplicam sa le intelegem departe de sensul lor. Nu vrem asta! Pentru ca dincolo de functionarea unei competitii la a carei organizare se depun eforturi mari promitandu-se lucruri si care nu se ating ulterior in desfasurare sunt oameni. Oameni pe care in buna parte i-am intalnit si cunoscut, oameni de dincolo de taste, printre bloggeri, oameni de dincolo de desktop printre sponsori si sufletul acestui eveniment notabil in toamna-iarna blogosferica, un tandem super-ok Claudia si Albert carora le multumesc pentru ce au reusit construi de-a lungul timpului: comunitate de scris, de oameni ce simt si scriu, se intalnesc si traiesc nu doar cu si prin cuvinte si taste, ci realmente si o fac frumos. Si prin urmare e pacat sa lasam delasarea sa se accentueze, cand lucrurile chiar pot merge bine cand se fac serios si responsabil.

Articol participant la SuperBlog 2014.

Farmec: culoare, stil si reusita!

Doria este o tanara cu mult farmec. Inca in liceu, in clasa a unsprezecea la un colegiu national din capitala unde studiaza intens informatica si are deja la activ solicitari ale celor mai tari universitati internationale de a o fi avand ca studenta fiecare in tara ei, e vorba de SUA, Marea Britanie, China, India, Australia, Germania, Elvetia, Franta. Dar ea nu este doar un tanar geniu in formare, spre gradul coacerii celei mai bune substante ce o alcatuieste, precum miezul bine ocrotit de coaja tare a fructului pomului fructifer numit nuc. De mica i-a placut activitatea fizica si pentru ca tatal ei, fost sportiv de performanta, handbalist de nationala a avut o printesa ce devine pas-cu-pas regina a inceput inotul la 3 ani, apoi la 4 gimnastica si de la 7 dansurile sportive si de societate tocmai pentru ca gratia si frumusetea feminine sa armonizeze in egala masura trup si minte odata cu perioada scolaritatii. La 12, cu tot arsenalul de elasticitate, mobilitate si motricitate educat si adus spre perfectiune in cazul sporturilor practicate, tanara printesa dorea sa devina candva regina ghetii. Pentru asta, de la 10 ani incepuse sa scrie versuri si ale sale poezii aveau cu recurenta tipicului varstei romantice, cand schimbarile fizice si morale schimba metamorfic fiinta tema predilecta a padurii si a lacului. Cand iarna se intampla sa imbrace si-n poeziile Doriei cadrul natural sub auspiciile albului suprem si rece, o permanenta silueta feminina devenea Madona, patinatoare, printesa si regina a lacului inghetat si a ghetii. Parul desprins in plete dalbe lovind cu gratie umerii bine si frumos conturati de unde capul cu ochii albastri scanteind viata dincolo de vitregia anotimpului hibernal imbracau povestea care se zamislea cu stiloul in mana la ceas de seara, dupa ce fata-si termina lectiile pentru a doua zi la scoala. Si asa se facea ca lacul inghetat devenea regatul celui mai hapsan dintre semizeii care de cum ii vazura trupul catifelat si bustul bine aerisit de viforul sub care fata se incapatana sa repete mereu piruete si alte elemente de patinaj care incantau prin arta exprimarii lor ochii inveninati de invidie ai posedatului de ideea adoratiei copilei ce se avanta in jocul devenirii uitand aspectul riscurilor la care se expune atragand prin conformatia intregii sale fiinte adorabile pofta sub toate graduarile sale posibile din partea masculin-demiurgica pe jumatate. 

Si neajungandu-i doar privitul, semizeul cel hapsan isi fixase ideea diabolica de a o rapi lumii acesteia pe tanara care exprima prin tot ce respira si facea gratie si feminitate carora nu le putea rezista cel ce le dorea ale sale, desi apartineau altcuiva. Si pe principiul vrei ce nu poti avea, iei oricum numai sa nu mai fie inaborbadila si inaccesibila dorintei care te secatuieste, intr-o seara cand fata desi vazuse ca gheata lacului da semne de topire si riscul de a se gasi apoi in apele tacute si extrem de reci ale intunecatei si izolatei paduri o uitau asa vie de lume, si-l asumase si continua si mai indarjita sa danseze in intunericul vegheat doar de aureola lunii celei reci si pale zgariind cu arta gheata lacului care in punctul nevralgic se crapa si numaidecat printesa se vazu sub apele din care incerca imediat sa iasa. Aici in schimb interveni semizeul care de cum o vazu in apele reci si uitate de caldura vietii o si rapi, ca in mitologie, taurul pe Europa si se hrani cu ea, pentru ca altfel fata nu-i ceda poftelor si dorintelor lui de a o fi avand ca un rege pe iubita lui regina a inimii sale. Si din tot acest motiv romantic al intunericului padurii si al apelor tacute si reci unde gheata se topeste si rapeste viata din tineretea frumoasei fapturi razvratirea autoarei care concepea versurile la varsta cand transformarile ontologice o apropiau pas-cu-pas de coacere… Pana cand la probele patinajului artistic, o anume Kristie Yamaguchi si mai tarziu o pereche admirabila de sportivi provenind din tari straine, el un frumos francez Gwendal Peizerat, ea o focoasa rusoaica emigrata in patria lui, devenita partenera de dans pe gheata si ulterior partenera si de drum in viata Marina Anisina, sau alt francez teribil Phillipe Candeloro care umpleau de aplauze galele marilor reuniuni internationale si olimpice ale anilor ’90 si primilor ani dupa 2000 o atrasesera pe Violeta, mama Doriei spre interul stanga care rupea portile adverse cu jumatate de aparare sarand sa-i faca blocaj si care-n cantonament la Predeal cu nationala dansa foarte stangaci, se vedea de departe, iar faptul ca era singur nu i se mai paru deloc impropriu. Fapt ce a imbarbatat-o pe ea si a incurajat-o sa-l abordeze si sa-i arate cum se fac pasii…impreuna! Si de atunci, pentru ca ea era coregrafa si conducea trupe de dans care faceau deliciul ONT-ului de pe vremuri si turnee mereu la munte si la mare, iar in campionat el era cand pe litoral, cand pe platoul lumii in varfuri de munte ca sa oxigeneze sangele si antrenamentele acolo sa dea cel mai bun rezultat pe semicerc se gaseau si asa s-a intamplat ca sa nu mai doreasca niciunul altceva inafara faptului de a fi impreuna. Mereu! Asta inseamna sus pe munte printre lacuri farmec

Ce pase, ce goluri, ce golgetter, ce trofee, ce piruete si cha-cha-uri daca n-ai jumatatea aia de care simtindu-te incomplet sa urli teribil in sinea ta admirand si pretuind fara cuvinte printr-un arghezian Este! Si nu, nu l-au atras la ea nici lacul de unghii, nici manichiura, nici pletele ce-i umpleau estetic formele deloc inexpresive ale bustului armonios, nici fastacitele ei miscari de-ti rup coloana de te misti pe langa tempo, ci atitudinea ei de barbata, de femeie care stie ce vrea, care stie sa fie si gratioasa si poetica si inocenta si complicata si de neinteles, dar adorabila, pe care sa-ti vina s-o mananci nu alta! Si nici la el n-a contat ca-i cat un munte si habar n-are sa danseze langa sau cu o femeie la pas, de mana, de brat, sau mai senzual, ci mai mult cu o minge in mana pe care o apara de fundasi acerbi care ataca neregulamentar pentru a-si apara intacta poarta in fata lui, ci faptul ca dincolo de aparitia fizica, e un om, un suflet mare, credincios, puternic si constant in alegerile din viata lui. Si astfel, ceremonialul unirii lor s-a petrecut sub clar de luna, cand dupa un antrenament de seara, a asteptat-o pe plaja inca aburinda de efectele razelor de peste zi si au strabatut plaja si s-au balacit sub stelele care le zambeau dulce si lui ii tineau pumnii stransi pentru ca ea sa fie incantata de ce urma el sa incerce. Si asa a fost, pentru ca dimineata i-a gasit inveliti doar unul cu fiinta celuilalt si tricoul sau era cearsaful unde doar ea avea privilegiul asumat si de el sa sada.
Doria a aparut prin urmare ca rezultat al acestei acaparari si incursiuni pe contra-atac a coregrafei in viata si cariera interului stanga cu brat de otel si iubire pentru fete, ca de-aia printesa lui a venit pe lume printesa si nu print! Iar printesa lui, dupa toate elementele initiate in copilarie si inceputul adolescentei in gimnastica, inot si dansuri, urma sa iasa campioana ghetii la patinaj artistic. Urmand gratia si flerul nativ al mamei, tenacitatea si rezistenta la antrenamente indelungate ale tatalui, Doria stralucea! Prin toti porii tinerei care se apropia de maturitate prin sacrificiul si anduranta antrenamentelor pentru atingerea celor mai bune performante sportive ea urca muntele ca un Sisif din trecut. Diferenta era ca al ei bolovan nu mai cadea din varful muntelui pentru ca puterea bratului de otel al tatalui ei ocrotea permanentele incercari ale printesei de a deveni regina ghetii. Niciodata nu si-a pus in balanta viata personala cu ascensiunea ei sportiva care activa salvarea printesei ghetii din poemele sale din timpuria ei adolescenta, dar cand al ei Florin i-a zambit, piruetele i-au iesit si mai bine si triplul tulup la fel. Era dincolo de dorinta de a face pe plac unui el impartind acum aceasta figura masculina care o privea cu mare atentie din perspective diferite intre tata si prietenul iubit care o imbratisa si saruta, o intelegea si o incuraja mereu, faptul de a-si putea dovedi siesi de ce e in stare femeia ce prindea contur in ea! Razvratirea printesei inghitita odata cu apele lacului din padure de vintrele semizeului ce-o adorase pana-ntr-acolo incat o devorase doar sa n-o stie observata si adorata de altcineva revenea in persoana ei de-acum, cu totul, nu doar ca odinioara pe foaie in lumea poeziei unei copile. Enjoy your dark side parca-si auzea rasunand inafara urechilor tot ce mintea plamadea sa razbune rapirea din poezie, acum cand disputa ei cu ea se dadea in fata ghetii si a patinoarului plin pana la refuz de zambete, blitzuri si atentii care mai de care mai diferite. Ea avea un Farmec al sau aparte si accesibil doar Florinului ei era acesta.

Iar cand rochita special creata pentru a-i pune in valoare dinamismul si tehnica evolutiei sportive pe acordurile muzicii pe care evolua gadilind parca de bucuria dansului impartit cu patinoarul gheata ce de asta data nu mai avea cum se desprinde lasand apele lacului  intunecat si moarte-n urma lor sa vie ca atunci, oja Farmec pe care-o folosea transmitea fermitatea cu care evolua subliniind tenacitatea unui imbold subliminal pe care doar profunzimea si armonizarea legaturilor elementelor artistice o invocau printr-un nerostit, dar prezent acolo in siguranta ei de sine cu care ataca fiecare secunda din pretiosul ei scurt moment de incantare a publicului: Go get them, girl!
Si la urma, n-are cum altfel, vin si aplauzele, meritele, blitzurile si rasplata cuvenita muncii sale acoperind sudori si repetri neincetate: Your highness, it’s your time now!

Articol participant la SuperBlog 2014.

Sofeaza atent! Scrii, suni, vorbesti, faci tot ce vrei pe urma!

Pentru ca viata are mereu prioritate, cand vine vorba despre sofat si transport rutier, indiferent de calitatea pe care o avem de pasitori intr-o directie sau alta, indiferent de mijlocul de transport folosit pentru deplasare, importanta este constientizarea securitatii locomotorii. Dincolo de 2, 6 sau mai multe zeci de cai frumosi-putere, vehiculele motorizate pe 4 roti sunt astazi o realitate vie a faptului ca evolutia comportand mai multe paliere soci-culturale si civilizationale faciliteaza ajunsul dintr-un punct oarecare de plecare intr-altul numit destinatie. Daca pe vremea cavalerilor calul era mijlocul prin care pecetea sigiliului aristocratic sau nobiliar ajungea de la expeditor spre destinatarul ce astepta infrigurat parvenirea vestilor inscrise cu pana pe bucatile de hartie ce-i aduceau persoana celuilalt aproape, astazi traim o era a globalizarii si agitatiei vietuirii antrenata de explozia evolutiei tehnologiei exploatata industrial cu iz comercial si ca atare pe langa acest decor de amalgam si aglomeratie, diversitate si prea mult resimtit uneori in vietile noastre, masina, vehiculul e o necesitate, mai curand decat un moft. Scurtarea timpului de ajuns la serviciu, scoala, gradinita, cumparaturi, excursii, concedii si multe altele e o alegerea de luat in calcul pentru multa lume care valorifica astfel putinul timp ramas la dispozitie, dandu-i cu fiecare farama de sens si timpulet salvat astfel o dimensiune a adunarii peste zi a impartasirilor cu cei dragi, cand spre seara mai cu seama se incheie profesional o zi de munca in ziua de azi. Vorbim de tendinte culturale care inglobeaza zone rurale limitrofe marilor orase, asa incat si cu parcelele de pamant nelucrat agricol transformate mai intai in boom imobiliar si apoi prin valorizarea lor intregi loturi de pamant devenite curti de cartiere rezidentiale ce transmut autenticul tipic satesc inspre zona aerisita a metropolelor, unde vile rasarite ca ciupercile dupa ploi dau diversitatea coloraturii arhitectonice, culturale si economice a unui oras astfel monocrom in tendinte de rece si gri dinspre cutiile de chibrituri ramase inca in picioare de pe vremea impuscatului, acolo unde, oameni, unul peste celalalt in supraetajarea ce bate-nspre cer visul falnic al apropierii omenirii spre divin. Pe o atare schimbare a fata a Romaniei postdecembriste constatata nu acum, ci urmarind tendintele care au ajuns aici, cresterea cu o formula matematica ce face apel mai degraba la o crestere nu direct exponentiala ori logaritmica a nivelului de trai resimtita in caz de fiecare roman a numarului de vehicule inregistrate pe teritoriul national, aceleasi drumuri ducand in directii diferite ramase de la comunisti, fluxul de transport a dus inevitabil si la erodarea infrastructurilor de transport, dar si la incidente dintre cele mai grave pentru nenumarati semeni compatrioti. Soselele din Romania nu au fost singurele vinovate pentru drame si tragedii consemnate in evidentele politiei romane din cei 25 de ani de postcomunism. Urcatul la volan fara permis de conducere auto, sofatul sub influenta bauturilor alcoolice, viteza inadaptata conditiilor de trafic, atat cele ale starii drumurilor, cat si a vremii, vizibilitatii, neatentia cauzata de volumul mult prea sonor al muzicii din masina, asta pana cand preocuparea pentru o realitate comunicationala vadita a anilor traversati a pus stapanire si pe romani.Telefonul mobil a devenit gadgetul reprezentativ, scrutand cu privirea la o simpla iesire pe teren, nu in calitate de sociologi avizati, ci simpli analizatori umani ai semenilor nostri, vom observa oriunde in tara, cu precadere in marile orase unde viforul agitatiei cuprinde si ascende gradele febrei sociale de la orele zorilor diminetii si mentine starea asta si noaptea tarziu, de la copii de gradinita si pana la octogenari utilizatori de mobile cum parca fac o parada a etalarii aparatelor prin care pastreaza vie legatura cu cei dragi, oriunde ar fi si unii si ceilalti. Lucru ce nu poate fi decat bun, de-l privim din acest unghi. Cand insa lucrurile se precipita si degenereaza, iar utilitatea unei comunicari devine viermele iscoditor al unei nelinisti interioare, parca la 12-15 ani tot il mai intelegi, un el o suna mereu pe ea sa vada pe unde este, desi a inceput ora de mate la scoala, sau ea-l suna pe el in timpul orei de sport, sau la job, desi stie unde este inca de cu o seara inainte sau din zorii zilei in care au gasit timp sa-si vorbeasca. Dar asta doar pentru ca niste hormoni si niste sentimente care dau tarcoale si nu sunt intelese intrutotul atunci, creeazi artificial anxietate, dorinte ascunse, gelozii si invidii care isi gasesc locul si modul prin care se hranesc: chatul permanent, sms, neconstientizarea factorului care determina intrarea intr-o zona periculoasa de confort interior a subiectului care nu se mai controleaza pe sine ci se lasa controlat tocmai de asumari nechestionate in privinta utilizarii excesive a aparatelor de telefonie mobila. Nu la alte categorii care trec simtitor de bariera asta cand omul la anii sai inca nu si-a atins toamna coacerii pe de-a intregul. De cand au fost dotate si cu 3 si apoi 4 G, depasind era GSM, aparatele mobile descriu mereu o societate vie a internautilor activi oriunde ar fi, acasa, la baie, la masa, in clasa la scoala, la birou la serviciu, la radio-n emisie, la volan pe drum si tot asa. Grav cand atentia la volan si la drum, grija pentru tine si cine mai e transportat in masina in acelasi timp se lasa depasita de mimetismul gesturilor curente din cotidian. De ce asta, pai pentru ca viata nu are cale-ntoarsa odata ce-ai asumat s-o risti ca prostul! Ca se lasa doar cu ooops ce era sa se intample, mama-mama! – e bine si o adevarata lectie de viata ce-ti arata ca atata timp cat esti distras de privitul in jos pe ecranul telefonului, unde o mana ramane pe volan iar cealalta tine telefonul, vizibilitatea ta ca sofer la drum e diminuata periculos! Pentru tine si masina ce o misti inainte si a tuturor celor din masina cu tine si pe care la un moment dat ii intalnesti in trafic, pe aceeasi parte cu tine dar din directii diferite! Viata nu e film! Viata nu e piesa muzicala pe care s-o opresti cuiva cand vrei-sau nu vrei direct asta, ce-i mai rau poate sa se intample oricat de mult te-ai da cu capul de pereti, ai implora cerul, ai sta la cozi sa atingi moaste si alte mii si mii de posibilitati! Politia romana aduce azi in atentia oricui urca la volan mesajul promovat de Toyota Romania, don’t text and drive, azi cand sms-ul, si retelele de socializare pe telefoanele mobile acapareaza milioane de romani in fiecare zi, prin care constientizarea si sensibilizarea soferilor ca atata timp sunt la volan folosirea telefonului fara sistemul securitatii locomotorii hands-free duce la ce-i mai rau pe lume. Fiti cu bagare de seama, nu va lasati ispititi sa chatuiti cand conduceti masina, pentru ca starea carosabilului, conditiile meteo, aglomeratia si factorii perturbatori infiniti din circulatie pot conduce la oprirea drumului facut inainte de atingerea destinatiei dorite! Nu deveniti marcati pe viata de vina de a fi pretuit mai mult butonarea unor cuvinte decat viata altor participanti la trafic in acelasi timp cu dumneavoastra, pentru ca inchisoarea sufletului e mai greu de dus decat orice instanta morala, sociala care aplica reguli si lipseste si de libertate temporara. Neatentia omoara! Oameni nevinovati pot deveni victime ale unei neatentii cauzate de cateva secunde de butonat, nu foarte importante ca sofatul sigur pe drum. Atent poti indrepta orice se intampla nedorit pe traseu, nu esti atent mori si mai si omori, iar asta nu e nici drept, nici moral, nicicum de dorit! Dani, Roxana si toti ceilalti jurnalisti auto-moto din presa care au filmat acest clip si au testat ideile mesajului de informare cu caracter de constientizare in randul populatiei cu privire la riscurile la care expune pe toata lumea prezenta in traficul rutier in speta folosirea telefonului mobil fara sistemul hands-free, care dincolo de ce amintesc eu aici vorbesc de la sine!


Urmariti-le si voi si fiti atenti cum si pe unde mergeti, ca sa ajungeti unde doriti si sa fiti bine si mai apoi! Experimentul initiat de Toyota Romania dovedeste implacabilul unor date puse la dispozitie de politie si care nu exonereaza pe nimeni, cand prioritara ar trebui sa fie viata, nu telefonul folosit inadecvat la volan, sau alti factori perturbatori. Continuati-va drumurile incepute si ajungeti teferi la destinatie. Vorbiti la telefon dupa ce coborati, ca sa puteti spune cat de bine sunteti!

Articol participant la SuperBlog 2014. 

Urcati trepte!

Totul incepe cu un planset… Schimbarea mediului intra-uterin cu realitatea aerului umed sau uscat din salonul maternitatii, apoi halate si pereti albi, o nota maricica si incubator, pupici si imbratisari, icter mecanic si apoi supt… Calea are o singura trecere ireversibila. Timpul e aliat cand e folosit constient. Constienta se dobandeste pe parcurs. Luand-o pas-cu-pas sunt primele silabisiri, apoi franturi de limbaj articulat, primul cuvant rostit ce de regula se inregistreaza atent pe telefon, reportofon, casetofon si cel mai profund in inima persoanei pomenite de gura bebelusului care pastreaza in prima parte a vietii omenesti o stransa legatura cu originea din care provine, fiinta care a iubit pana ce el ca fruct al iubirii sale cu alesul inimii sale a aparut pe lume si care il ingrijeste, hraneste si educa dupa posibilitati. Caci sange, carne si suflet din trupul-suflet-fiinta ei copilul asta este. O floare a pomului vietii!

Dramatic este cand dincolo de nastere, prelungirea fiintei in alta forma de viata pura asa cum este un bebelus, viata isi urmeaza imediat de dupa prima secunda a schimbarii mediului intra-uterin in realitatea aerului omenesc, omul, fie ca e vorba de mama, de tata, sau de bebele care creste si ajunge la scoala unde afla apoi asta, moartea nu e departe. Ea vine implacabil. Cu fiecare respiratie sanatoasa pe care o adulmecam traiectul vietuirii ni se apropie de final pamantesc. Pentru ca da, aici pe pamant avem o existenta biologica iar cata vreme timpul ne permite sa vietuim e ideal ca preocuparile pentru indestularea vintrelor sau acumularile de averi materiale sa nu ne acapareze existenta. Asta pentru ca dincolo de emotii, predispozitii pentru a fi solitar, sau temerari, indivizii umani sunt prin natura impulsurilor primare adeptii instinctuali ai socializarii, a gruparii in comunitate. Asa evolutia le-a fost posibila de-a lungul timpurilor si vicisitudinilor vietii in ere glaciare si singura posibilitate de adaptare unor conditii biotice schimbate perpetuu, supravietuirea oricaror amenintari din perspectiva pradatorilor lanturilor trofice si nu numai. In gruparea colectiva de semeni, identitati diferite, caracteristici si alte atribute personale diferentiind indivizii intre ei, oamenii au gasit si acel sambure comun care-i apropie. Teama, frica de necunoscut.

In viata. Pentru ca viata e un drum inainte, uneori prin jungla, alteori pe strazi care duc undeva, alteori nu si atunci daca nu esti singur te orientezi altfel, capeti un oarecare curaj mai maricel decat atunci cand teama-ti pune piedici si oprelisti in a avansa primul pas, pentru ca odata asumat el, ceilalti vin ca o consecinta a consecventei de care te faci responsabil. Dincolo de asteptari proprii de la viata, de talente si apetente, valente artistice, sau valeitati profesionale de o directie sau alta a paletei ocupationale omul constientizeaza ca nu e compus doar din vintre si carne si dorinte de realizat. Ci ca in fiecare din semenii sai e sadit de la bun inceput o farama de eternitate care transcende viata de aici de pe pamant. Acea parte e sufletul si care parte in traiectoria si durata vietii noastre perisabile de aici de pe pamant trezit si activat sa caute calea care urca sufletul spre Lumina sursa primara a toate cele ce-s, transforma identitate in aparenta sa de trup, dincolo de moarte in spirit de Lumina, adica activarea vietii celei vesnice dincolo de parcursul sau de aici de pe pamant. Acum suntem persoane, avem emotii, trairi, simtaminte, cugetari, dorinte si visuri, ambitii si eforturi depuse pentru indepliniri de teluri asumate constient. Atunci vom fi doar spirite, o comunitate de suflete constiente care s-a preocupat pentru soarta dincolo de lume si viata lumeasca, aflandu-si calea de urmat cu pasi facuti fara griji dupa cautari. Frica si teama de orice necunoscut, incertitudinea si dezgustul de tot ce se primeste ca informatii din surse diferite creeaza acea stare de bulversare, de neluat atitudine pro sau contra, ci calea neutralitatii.

Frica e amenintarea ce poate atenta integritatii tale oricand. Asa ca e bine mereu sa incerci sa fii pregatit pentru orice fel de eveniment intamplat oricand, la fiece pas, iar atentia sa fie mereu treaza! Intr-o comparatie cu o flacara mare cand afara esti sumar imbracat iar daca te departezi prea mult de foc frigul te rapune si fiarele te musca si te mananca, pastrarea unei distante adecvate in asa fel incat nici fiarele sa nu ajunga la tine si nici flacara sa te arda e solutia inspirata. Asa ca indiferent daca are sau nu o latura a dramatismului incorporata, vietuirea are un scop, o finalitate. Cea de aici e preambul pentru cea de acolo. Una e limitata, alta e vesnica. Una pregateste pentru adevarul vietii in scopul sau desavarsit. Moarte aici nu inseamna decat invingerea unor dorinte si pofte individuale, cand nu acestea sunt scopul vietii si pregatirea sufletului pentru ascensiunea ulterioara din viata de dupa trecerea prin faza de materialitate. suflet intrupat si prins intre carne, sange si dorinte si pofte, tentatii si momeli. Si cand scopul e constientizat si asumat, evolutia incepe sa-si faca simtita prezenta, implacabilul lacrimogen devine asumare inteligibila. O punte spre vesnicie trebuie sa comporte si moartea trupeasca aici. Caci asa se inving cele care opresc evolutia constienta a sufletului spre faza de spirit. Invingeti-va frica de necunoscut si urcati treptele evolutiei voastre interioare oameni ce sunteti dincolo de trupuri niste suflete ce-si cer din plin rasplata prin accesul prin Iubire la gratia Luminii adevarului! Sa ne depasim asadar fricile de orice neam si sa facem cu lucrul mainilor noastre atent ghidat de comanda mintii pasi spre evolutia acelei voci interioare ce o auzim in fiecare dimineata a vietii noastre!
Pana atunci, simtim si traim in cumpatare asa cum este frumos, estetic si moral si urcam fiecare treptele traiectoriei sale. Alegerea nu e ingradita nimanui, erorile si lectiile se invata pe parcurs, la timpul cuvenit sau mai tarziu, se accepta si ideal e evolutia sa se vada dupa intersectarea cu ele. Caci nimic nu e menit a te intersecta fara vreun scop. Nu e musai sa-l deduci pe moment, ci doar sa intelegi ca nimic nu e intamplator si ca atunci cand ti se intampla esti direct implicat sa iei o atitudine a ta cu tine pentru ce va fi dincolo de decizia ce se asteapta de la tine pentru ca viata sa-ti continue altfel decat intr-un cerc vicios din care nu mai iesi. Si frumos e de inteles ca asa cum prin vicisitudinile istoriei semenii nostri s-au batut cu necunoscutul si s-au adaptat, dincolo de viata asta soarta ne-o putem aduce pe o cale sigura alegand fiecare evolutia constienta. Pentru ca nu suntem doar o aparenta trupeasca si dincolo de piele si carne in fiecare zace sau e trezit deja un eu, o voce constienta care e sufletul ce-si cere treptele urcate spre frumos, Iubire si Lumina!

Articol participant la SuperBlog 2014.

Cas + Branza = Love! Fani Branza! Pe viata!

Sandu Cas este un tanar in cuget si-n simtiri care inca nu si-a gasit un rost al vietii. In liceu a fost indragit de o seama de fete care-i cantau in struna, nu la modul c-ar fi fost el buricul pamantului sau inteligentul inteligentilor, dar intr-un liceu cu profil umanist pronuntat ponderea fetelor era covarsitor superioara celorlalti in fiecare clasa in care dascalii intrand asimilau ulterior salutului ceremonios prin ce mai faceti fetelor si cate o umila fata de baiat ratacita printre banci. Si asa, cei patru ani de liceu in care a fost asimilat fetelor nu l-a deranjat catusi de putin pentru ca la recrutarea in armata cand a participat, deloc timorat de prezentele feminine care evaluau siluetele tinere care urmau sa intre in randul armatei romane pentru perioada calculata apoi de fiecare AMR 365 zile peste tot prin tara, dar nedormit dupa cheful cu multe fete la partyul de dinainte slipul ii statea prea bine. Push-upul chiar nu-si avea rostul, iar femeile trecute totusi de o varsta si cu destule barbatii vazute la activ in acea examinare profesionala, n-au putut sa nu exclame usor ironic pe deasupra Dar chiar ti se potriveste numele asta, tinere! Ai la cas, nu gluma! Numai sa ai grija cu branza, ca nu de fiecare data in viata e cea potrivita!
Si dupa care clipa, una dintre doamnele din comisia medicala, nu se poate cu un ranjet incaruntit de vreme sa nu rosteasca bufnind intr-un ras sonor usor nedumirit pentru colegele sale: Dar du-te domnule si vezi ca-n hol e apa rece!
La care el face din perspectiva doamnelor, gafa antologica si tocmai prin inadecvarea la context demna de retinut isprava. Nefiindu-i sete la cat citise la cheful prelungit de cu o seara inainte pana dimineata devreme, ia totusi un pahar si il umple cu apa si-l da pe gat, iar spre satisfactia lui, aude reactia doamnelor in spatele sau neprivind totusi mina lor:
– Nu pentru gat era apa rece! Barbatii astia!

Privind apoi victorios pentru ca s-a controlat destul de bine si a intrat in pielea actorului care face pe neznaiul observa cum una dintre bunicute privindu-i mijlocul fiintei sale care asa fizionomic nu prezenta alt vesmant decat slipul al carui push up nu-si avea rostul pentru ca neodihna, mahmureala petrecerii prelungite si fumurile de la chefuit care nu fusesera doar tigarete cu timbru, ci si ierburi exotice aromate in felul lor si care avand si rol afrodisiac faceau din acea zona acoperita a recrutului o icoana vie care paseste inapoi inspre ele.
– Imbraca-te tinere ca de baut bei chiar daca n-ai nevoie si tot degeaba, uite-te la tine… Moment cand psihologul centrului militar, o tanara abia iesita de pe bancile scolii, cu ochelarii usor cazuti pe varful nasului, trimisa dinadins parca acolo pentru ca vreo surata mai trecuta prin viata-i dorea binele, se vazu ca-ntr-o scena romantica de film cu Romeo si Julieta si scena balconului unde ei sus el de jos ii acorda atentie sonora cu niste cuvinte bine alese si cantandu-i o serenada…

Doar ca aici el nu era nici Romeo, n-avea nici voce, nici nu canta, avea doar un slip pe el, bause si apa rece si tot n-avusese efectul scontat de membrele comisiei de evaluare medicala, iar ea aruncata parca de soarta in mijlocul acestei scene vazu doar un push-up care se tot apropia de ea…
Nu se putu abtine si desi chipu-i zambea radios, stomacul dadea semne de repulsie si o boare cu iz de mic-dejun umplea hazul unei incaperi ai caror pereti se incalzeau prin reflexie de la razele rosiatice care inundau geamurile.
– Se pare ca Julieta s-a fastacit, tinere, uite si tu ce ai facut cu casul tau!!! Si rasul sonor cu bucle arse de timp si acoperite de vopsele cosmetice facea dintr-o scurta trecere prin locul rutinat de ziduri si ordine o zi care incepea al naibii de haios pentru un simplu recrut.
– Imi cer scuze tuturor!
Si, intinzandu-i amical mana ei rece, pronuntandu-si silentios numele, mai spuse:
– N-o lua deloc personal, nu starnesti repulsie, nu-mi repugni deloc, Sandu, e doar o stare personala afectata de ce traiesc dincolo de programul de munca, atata tot.
– Simona, daca pot face cumva sa te ajut sa depasesti starea asta, voi incerca. Spune-mi cum si se rezolva!
– Incepe prin a-ti lua izmenele pe tine, domnule, nu vezi ca ninge afara? se auzi ironic din corul femeilor din comisie care-i completasera hartiile recrutului si bateau in retragere fara a se putea abtine totusi de la comentarii…
– Of, babetele astea, nu le suport, sa stii, cand isi fac aici de cap! Ba rad de unul de altul, ba se cred Iancu Spatarul si cred ca daca au albit de la vreme au si minte in cap si fac scene de-astea. Imi scuzi, te rog reactia fiziologica. Sunt stresata in ultima vreme si nimic nu-mi iese prea bine. N-o asocia acum cu casul tau! Sincere felicitari casului tau! E un cas indestulat, iar purtatorul lui e om in buna regula, descopar aici. Iar daca tot ce-ai zis mai devreme e pe bune si nu doar de a face impresie cuiva, atunci hai sa ne vedem la o cafea aici in centru, ai aici pe cartea mea de vizita datele de contact. Apoi ii cuprinse mana cu ambele ei palme ca un sportiv care atunci cand iese din ring saluta si respecta prin asta oponentul din meci si prin asta transmitea ceva mult mai larg, anume ca asta e viata, ce ai trait acum e doar o farama din marea poveste pe care de ai rabdare s-o descoperi ti se va arata in toti pasii ei pe care-i vei face armonios… Revin printre acte la munci, see you tonight! Cheese!

Ajunse cu graba printre fulgii care cadeau parca mai duios decat atunci cand se arata in fata Centrului militar pentru recrutare, acum cand ii vedea in culori el si numai el. Avea si un motiv de a fi astfel. Cand alarma telefonului suna de 5 dupa-amiaza, noapte afara, Sandu lua telefonul si cu cartea de vizita a psihologului in mana, forma numarul, neputandu-se stapani sa nu zambeasca putin, dupa care opri apelul initiat pentru ca zambetul fusese ras in toata regula care contagios fiind se auzea si de la celalalt capat al telefonului, unde ea-l auzea de mai bine de jumatate de minut cum gradueaza zambet si suras si apoi izbucneste-ntr-un ras benefic ce arde calorii si binedispune suflet si trup in egala masura. Asa ca inainte de a-l fi speriat, pentru ca stia ca asa are sa se intample raspunzandu-i rasului care se ia automat, isi incarcase fiinta cu o stare de bine si un curaj din acela care o facea sa poata sa depaseasca disconfortul in care colegele ei in varsta o pusesera in dimineata zilei in care toti ochii lor erau atintiti asupra push-upului sau.
Inchise apelul abia dupa ce radea si primi raspuns si din partea cealalta! Brusc, realizand ca rasul lui capatase ecou de partea cealalta, se vazu raspunzand urmatorului apel initiat de ea, Simona Branza, psihologul care-l invitase s-o invite la o cafea in oras.
– Dragul de tine, cate belele cu toate privirile atintite asupra-ti!
– Am intuit ca casul tau si cu branza mea iti vor provoca starea asta, motiv pentru care ti-am si intrat in joc, dar tu nu te-ai mai prins ca ma sunai si cand tu radeai mi-am permis sa vin si eu langa tine, asa prin telefon sa mai prind curaj!
– Foarte bine ai facut. Hai sa facem niste pasi impreuna inainte de a ne adaposti la povesti la o cafea, ce zici, iau ceva pe mine si trec sa te iau. Jumatate de ora de aer curat si cu fulgi priviti cum cad, o parte prinsi si topiti in palme, nu e deloc rau…
– Chiar vreau, sa-mi pun si dorinte si sa fac apoi pasi spre indeplinirea lor, da… Te astept, Romeo!
– Bine Julieto, de vrei partitura cu numele astora in joc, fie!
Pe strazile populate de trecatori locali si de turisti ce admira burgul montan, Romeo si Julieta in postura lui Sandu si a Simonei, a Casului si a Branzei, un el si o ea, frumos tare le mai statea paseau pe drumul devenirii lor…
Stand sa povesteasca dupa ce-si relaxara trupurile si tinandu-se de mana pentru ca nu era deloc atipic si foarte inspirat avand in vedere temperatura scazuta de afara, Sandu si Simona comandara mai intai o pizza. Cu multa branza vrem, strigase Simona dupa chelner, care-i confirma comanda printr-un like ca pe facebook!
Astazi cand sunt administratorii propriei afaceri din centrul aceluiasi oras de munte, cine le trece pragul pensiunii unde toata lumea e multumita si recomanda cu caldura locul lor nu trece zi fara sa-si aduca aminte de postura casului si a branzei si a convietuirii dintre ei doi precum si a produselor lactate la care onomastic identitatile pe care ei le reprezinta fac trimitere!
Nu e revelion si sarbatoare de Craciun in care Sandu, urmas al lui Alexandru cel Mare, omul iradios al lucrurilor bine gandite si aplicate in folosul tuturor sa nu spuna ceea ce gandeste de cand a spus ferm Da in fata ofiterului starii civile: Sunt cel mai mare fan Branza de pe lume!


Articol participant la SuperBlog 2014.