Nana, Doina din viata ta

Lili, sau 2li cum se semneaza ea in online pe retelele de socializare este o tanara frumoasa foc de la mama natura si care nu face o cauza pierduta din faptul ca uneori femeie fiind zilele nu-i sunt tocmai pe masura asteptarilor sale. Stiti si voi cum e, ciclicitatea timpului face ca unele istorii care ne umplu temporal viata din momentul cand tipam tare spre deliciul urechilor asistentelor maternitatii unde venim pe lume ca sa luam nota zece si sa dovedim ca admitem inspiratia aerului natural, nu doar  celui diluat in uterul matern si pana cand ispasind toate evolutiile incercate si reusite in parte sau total de noi ne ridicam la ceruri se repeta si nu de fiecare data ne prind intr-un moment bun ca sa le trecem rapid cu vederea si sa nu le dam importanta. Asa ca atunci cand prietenul ei cel mai bun, ce putea sa-i fie chiar iubit mai pe urma dupa ce ar fi depasit amandoi pubertatea intrand cu inimi si suflete curate incarcate de sperante animate de sentimente pure ca dragostea juvenila instalata odata cu adolescenta care face din muzica, poezii, citit si scris, iesit cu prietenii afara sa fie reguli de bun simt intr-un trai ce se descopera cu fiecare noua zi tot mai zambitor si mai senin, a fost victima unui accident rutier, ea a murit inauntrul ei odata cu el, Viorel, prietenul ei bun si alaturi de care spera sa fie regina balului in deschiderea liceului si mai tarziu amici pe viata intr-o relatie ce ar fi presupus dupa ea o casnicie careia i s-ar fi devotat cu trup si suflet total.

Dar n-a fost sa fie si atunci a fost o perioada tare grea pentru ea, cand l-a intrebat e Dumnezeu, de ce el, de ce tocmai ea, n-a fost langa el, daca tot a trebuit sa moara. Si pentru ce? Pentru ce a ramas ea vie, ca sa duca inainte, toata viata ei povara neimplinirii unei prietenii frumoase ce dorea sa fi evoluat precum bobocul de floare spre cer intr-o iubire de-o viata, pentru ce? Si negasind ea insasi raspunsurile si niciun diacon neputandu-i-le oferi oricat de mult parintii si mai ales mama ei insotind-o in pelerinaje la manastiri pentru salvarea sufletului ei credincios pana la un punct, dupa care resimtit ca pierdut, haituit de povara lipsului ei cel mai mare din viata, s-a retras interior si nu a mai dorit sa fie o ea in exterior cu nimeni.
Retrasa, anxioasa, timida, crezzul era zadarnicit si nimeni si nimic nu i-a mai aparut ca firesc in aceasta lume care i l-a deposedat miseleste pe el, elul ei!
S-a retras in carti, in literatura si asa a descoperit-o pe Margot, o regina si o femeie de toata isprava care a incurajat-o sa accepte realitatea factica asa cum e ea si sa poata dupa cativa ani admite ca viata e un dar si ca prietenia ai cui s-o mai acorzi daca merita cu adevarat si crezurile tale sunt cel putin in parte idei agreate si de partener si din relatii o asociere contextuala in care tu ca subiect te provoci la evolutie personala pentru a ajuta macar scopului aceluia sfant de a da mana de ajutor cuiva in nevoie. Asa l-a descoperit in facultate e Gabi, un baiat sincer si bun la suflet, nu timid, dar nici expansiv si extrovertit si ei i-a lacut felul sau de a fi si au devenit mai intai amici.

Pe langa faptul ca erau deja colegi de grupa la facultate si se ajutau reciproc la cursuri si la pregatirea examenelor, incet-incet sentimentele li s-au descoperit  reciproc si in locul supararii si amaraciunii mortii primei sale iubiri neimpartasite pentru Viorel, femeia de acum, nu fata de atunci isi deschidea inima si bratele primindu-l cu toata dragostea ei pura pe Gabi, cel ce o merita pe deplin. Asa au ajuns sa fie complici la iubirea lor adevarata, portarii caminelor unde erau cazati si colegele de  camin si de scoala, care nu erau invidioase, pentru ca educatia filtrase invidii si rautati gratuite feminine cum se mai intampla uneori intre Eve pe alta gradatie de ethos.
Insasi domnii si doamnele profesoare de la facultate stiau ca ei doi sunt nedespartiti si ca atunci cand unul lipseste, celalalt duce temele gata facute si pentru cine n-a fost.
A fost si acest caz cand viata i-a indemnat sa accepte de nevoie provocare serviciului combinat cand se putea cu frecventarea cursurilor, asa incat sesiunile si pregatirea lor era o perioada de foc. Pentru amandoi. Iar ea, asculta o melodie ce-i amintea mereu de starea ei de dupa moartea lui Viorel cand trista si epava sufleteasca prinsa intr-un trup de copila nevinovata ce simtea ca o adevarata femeie, doar pentru ca ritmurile erau la moda atunci, iar versurile o ajutau sa pastreze o vie memorie celui la care a tinut enorm.

Si langa cana de cafea si cartile insirate in stive pe masa, el si ea, insemnau de zor si citeau cu spor cursuri peste cursuri, pentru a nu dezonora impresia lasata de studenti activi si merituosi.
Astazi, Lili si Gabi sunt casatoriti si au impreuna o frumoasa fetita pe nume Doina, intocmai dupa cum alaturarea numelui solistului pe care-l asculta cu drag ea atunci in sesiune i-aduce si acum aminte de ingerul pe care ea l-a pretuit si care i-a fost rapit de moarte prea devreme. Ca mama stie ca cel mai bine pentru fiica ei este s-o poata creste in liniste si pace sufleteasca pe care in caminul sau le are si asta pentru ca Gabi, profesor ca si ea stie care sunt metodele eficiente de a-ti face din propriul copil aliatul de nadejde al sperantelor si dorintelor tale ca parinte ce-i vrei doar binele. Ea le-a inteles preocuparea parintilor pentru propria persoana si nu a dezamagit deloc asteptarile acestora fiind premianta scolii inca din clasele primare si obtinand rezultate remarcabile la olimpiadele internationale unde a participat alaturi de mentorul sau un fost coleg de facultate cu mama si tatal sau. Iar pentru ca tati si Doina au pregatit de ziua celei mai iubite femei din viata amandurora o surpriza placuta, de tinut minte mai mult ca acel episod melancolic ce o transborda intr-un trecut care o doare oricum ar fi stand lucrurile colaborare KREM i-au facut pe cei doi, tata si fiica ambasadorii mezinei Doina, crema hidratanta special creata sa incante si sa descante mainile femeilor pentru a asigura pielii elasticitatea, stralucirea si senzatia de confort interior prin inlaturarea senzatiei de rece.

Asa ca starea de rece pe care mami o resimtea mai mereu e de acum uitata, iar Nana, sau Doina e unul si acelasi lucru: un lucru din trecut inspre care privesti fara ca sa mai doara, sau sa te afecteze, ci din contra, sa te multumeasca! Mama Lili o ia cu ea pe Doina oriunde caci e nelipsita dintr-a ei poseta. Crema nutritiv-vitaminizanta ce-o face sa straluceasca de iubirea familiei ei.

Asa ia sfarsit si editia Superblog 2013, unde participa si acest articol.

Parteneriate si asumari in editiile Superblog

Bun, de-aici ma ocup eu! Ideea participarii la o noua editie a Superblog a venit ca urmare a celorlalte trei editii bifate deja in toamna-iarna anilor trecuti plus editiei initiale a competitiei desfasurata in primavara anului ce se apropie de final. Acum intelegerea concursului ca pe un parteneriat nu e departe de adevar atunci cand se vorbeste intocmai in cunostinta de cauza vrand a participa si trebuind sa iti dai acordul asupra unor reguli ce-ti sunt aduse la cunostinta inainte de a se fi inceput competitia despre care afli din online, de la cunoscuti, bloggeri, bloggeri parteneri, sau pur si simplu dai de vreun banner undeva si-l clicuiesti si afli. Atunci respectarea unor reguli care contin inauntrul lor conventiile in care competitia se desfasoara, cand se intampla abateri de la orice adus la cunostinta si asumat se intampla penalizari, la randu-le cunoscute de toti anterior, dau reteta perfecta a unui contract asumat prin semnarea lui de catre toate partile semnatare si participante. Asta inseamna ca cine enunta regulile stie bine ce face, dar trebuie sa si vegheze la respectarea lor, nu sa lase portite de exonerare prin felul in care-l enunta, asa cum de pilda poate fi inteles dreptul de veto pe care juriul unor probe si-l aroga fara vreo motivatie alegand sa raspunda ori nu unor contestari de jurizare a unei/unor probe enuntata/e si in care nemultumirea unuia sau a mai multor bloggeri starneste mai mult decat rumoare in randul perceptiei firesti. Sau, superficialitatea, desemnand aici neacoperitoare indeajuns analiza textuala, cu care juriul alege sa imparta punctele la un moment dat cand se afla in criza de timp, depasind termenul limita pana la care conform regulamentului si enuntului probei respective trebuie sa anunte punctajele si felul in care clasamentul probei respective a fost facut sa nu iasa in evidenta printr-o discordanta nota ce nu reflecta o realitate fireasca. Fireste punctul de vedere emis, trebuie  respectat si recunoscut faptul ca in lipsa unei minime transparente care sa dea seama, fie si pur formal, intocmai ca obligatia dascalilor de a-si justifica notatia evaluarilor elevilor in scoala, despre ce si cum, dar mai ales cine a scris intr-un fel sau altul si juriile au considerat ca punctele pot fi impartite dupa cum considera acestea, desi sunt aspecte din enuntarea probelor unde articolele notate prea bine pentru calitatea lor textuala (intr-o privire neutra a acestora, iar nu din perspectiva de PR) lasa mult de dorit la nivel gramatical, iar lexicul este impovarator pentru unul care aude si potriveste normal sunetele si cuvintele in limba nationala, nerespectand deci enutarea probelor de catre sponsori, trebuie cumva dat de gandit in ideea organizarii editiilor viitoare, ca lucrurile nu se scalda in ape tocmai limpezi, statatoare, linistite. Pentru ca aspecte bune sunt si exista exemple concrete. Dar, daca pur si simplu nu gandim o coerenta a sistemului de raportare la acelasi set de valori intre partile participante prin asumarea contractului la competitie, mereu vor fi nemultumiri. Pentru ca asta inteleg sa insemne parteneriat, o colaborare, unde printr-un contract citit si semnat, partile au de castigat respect, experienta, premii, dar si cinstea si onoarea de a se fi exprimat liber si punctul de vedere inteles si notat ca atare, iar nu o diferenta de masura in aplicarea masurii sa fie discriminatoare, ca nu-si are rostul. N-ai de ce vedea in parteneriat ideea de ghidare, nimeni nu e stapan si sclav, marioneta si papusar, zeu si muritor!
Si de ce sa le perpetuam, cand foarte bine, nici greu nu e deloc, sa ne tinem cu totii de cuvant si sa respectam angajamentele luate anterior, iar regulamentul sa stipuleze si formele de control asupra fiecareia dintre verigi, intocmai ca sistemul concursului sa poata verifica pentru a se asigura ca totul merge ok in fiecare segment, structura a sa care-l compune. Termenele sa fie termene, abaterile sa presupuna penalizari, depunctari care la randul lor sa fie anuntate si cunoscute dinainte de toata lumea, juriul probelor enuntate de sponsori sa nu aduca scuze puerile ca in anii precedenti, de tipul, suntem si noi oameni, avem doar doi ochi si chestiuni de genul acesta, ce nu comporta si nici nu presupun profesionalismul, prin abaterea de la un interes si un respect fata de brandul reprezentat, competitia in care participa firma al carui angajat este acel reprezentant al juriului delegat de catre sponsor si in cele din urma oamenii ce scriu in competitia in care firma respectiva cauta idei de promovare a bunurilor si serviciilor sale ofertand participantii cu un minimum de cheltuiala convertit prin punctaje emise just. Nu poti sa auzi si sa vezi punctaje maximale citind articole care faulteaza limba romana grav, iar juriul sa puncteze o mediocritate imposibil de inteles, justificand-o posibil prin faptul ca a facut trimitere corecta prin ancore la linkurile cerute ale sponsorului, respectand cerintele. Dar cum ramane cu respectarea celorlalte conditii pentru care juriul promitea punctaj bun: coerenta, corectitudine gramaticala, etc? Acestea sunt lipsuri. Mari. Ele fac un deserviciu intregii imagini pe care competitia in sine o are, reducand din credibilitate, interes, entuziasm, dorinta de a mai participa. Pentru ca in sine scopul e unul nu bun, ci foarte bun, pentru ca ofera bloggerilor posibilitatea de afirmare si de colaborari ulterioare in ideea marketingului online cu sponsori diversi pentru ca unele idei, stiluri de a scrie se remarca si uite-asa ajungi sa activezi in bransele advertisingului pentru care ai facut sau nu unele pregatiri anterioare, sau conjunctura fericita a facut sa fii ales sa faci asta, iar tu n-ai nimic imptriva!
Pe final am sa multumesc organizatorilor si partenerilor media carora idei pentru o imbunatatire a climatului de concurs pe viitor le-am dat deja, competitorilor care inscrisi aici au ales sa si participe asigurand concurenta care a mai scazut pe ici, pe colo dat fiind faptul ca nu toti cei inscrisi au si dus concursul pana la proba finala, alegand asta functie de contextul personal din viata de dincolo de tastatura si sponsorilor care fiind si ei parte din acest contract de competitie creativa de blogging au dat cu ingrediente si  condimente nu de cele mai multe ori cele tocmai potrivite savoarea acestei intreceri de scris creativ din care se pot extrage seve de explorat si care pot aduce beneficii maxime cu minim de efort investit. Cine are urechi de auzit sa auda, cine le vede sa le vada, cine le citeste sa le inteleaga si sa ia atitudine. In rest, pentru ca asa se cade si tonul acestei scrieri nu este deloc unul care sa releve frustrare, sau rautate, ci o analiza critica de tip constructiv, nicidecum altfel, iarna se cam asterne si cum ea aduce pe langa inghet si sarbatori, magie si colinde, schimba si timpurile, toate cele bune tuturor si Sarbatori fericite cu anticipatie.
Semnat ch3815h, Adrian, blogger, since ceva vreme.

Articolul participa la Superblog 2013.

Calorii si mesaje motivationale

– Iubitule,  m-am gandit eu asa ca o doamna ce m-ai facut,  stii cum  ma simt?
– Iubita mea, drept sa spun, intuiesc eu asa cate una-alta, dar ca sa fiu mai precis n-am sa ma aventurez in a anticipa fara a ocoli perspectiva-n care opinia mea sa nu  concorde cu gandul tau, la fel de bine cum emitand o ipoteza ce nu ti-ar fi tocmai pe masura gandului acela al tau, doar atunci de l-as face, te rog sa nu-mi iei in nume  de rau nepotrivirea de gand, te rog! Totusi, pentru asta, am sa te mai rog sa ma intelegi si cand am sa-ti comunic chiar acum ca nu ma grabesc sa-mi exprim vreun gand, o parere si as vrea s-aud chiar din gurita ta aia dulce, muac-muac (se sarutara, el pe ea de fapt, nu el peste ea!) la ce te gandisei!
– Bine! Uite-aici o oferta pe care am printat-o de pe site-ul lor cu panouri radiante si ma gandeam asa cand zapada va scartai sub picioarele noastre incaltate in ghetutele pe care ni le vom lustrui noi fain-frumos si ni le vom cocota in geam de ajun de mos Nicolae si apoi dupa ce crestele montane ne vor face sa obosim pana sus urcand  cu sudori pana sus si-apoi binemeritatele senzatii de lunecare la viteze mari pe schiurile bine ceruite ne vor face sa fim ca Boddy Miller sau Alberto Tomba…
– Dar unde vrei s-ajungi?
– Imediat iti zic, ai putintica rabdare, cum zicea si nenea Caragiale pe vremurile alea de atunci!
– Bine scumpo!
– Deci, dupa ce gerul va fi venind si zapada va face decorul alb-albastru si recele ne va face sa ne acoperim crestetele si nasurile si obrajii ne vor fi devenind rosii  precum patlagelele, gheata de la patinoare ne va-mbia sa o calcam suav cu ale noastre miscari inspirate, ei atunci iarna fiind si sarbatori si magie si farmec si iubire la  gura sobei…
– Apropo de gura sobei, Flo’ ce facem noi cand o fi sa vina frigul, ca lemne stiu ca nu am prea cautat si daca n gasim cand ne trebuie, ce-om face?
– Unu’ la mana, noi oricum ne iubim mult, asa ca de cald ne tinem unul celuilalt fara probleme, dar pentru ambientul spatiului locativ si de dragul florilor ce ne mai  varsa cate-o lacrima pe ici pe colo, sa nu le fie lor rece, am zis eu asa sa ma documentez bine, si am facut-o deja, de-aia-ti spun, am facut o comanda de panou  radiant, si-asa ardem noi gazul, sa nu fie degeaba, am zis sa facem si ceva economii!
– Ce ma fac fara tine, ia spune-mi tu mie?
– Pai nu stiu, ca desi stau acum pe pieptul tau, totusi nu-s in pielea ta!
– Pai nu am cum sa fiu fara de tine, honey-honey! Ca nu pot trai fara tine!
– No, s-apoi economisim si bani si resurse, murdarie nu mai facem absolut deloc, e si mai comod, nu ne mai intrerupem deloc de la stii tu ce noaptea ca sa mai tot  bagam cate-un lemn in foc, asa ca eu zic ca e o achizitie cu cap si una inspirat facuta, chiar de mine!
– Asa e, sa stii!
– In plus, ia fii atent ce-ti citesc de pe printul ofertei: Panou cu o putere de 1100W poate incalzi o camera cu un volum de pina la 60 m3 si are o rezistenta din tesatura de Carbon.
Au durata de viata de 30 de ani. Nu avem nevoie de proiect si de aprobari, e indicat bolnavilor de astm, pot fi integrate in decor sub forma de tablouri. Nu arzi nici  gaz de pomana, nu mai pui nici  centrala, calorifer, tevarie, le avem pe toate intr-una!
– Deci montaj usor, timp scurt, consum accesibil, caldura ca-n sanul mamei, ce sa mai doresti in plus?
– Pe tine!
– Acum?
– O, da!
Dar ea se scuza si se ridica din pat facand din gestica semne ca merge la baie. El, ramas singur, ce-si zice, bai nu mai astept pana de mos Nicolae, ii aduc cadoul acum si i-l las pe noptiera si apoi ma invelesc si ma prefac c-am atipit. Numai sa-i vad reactia. Iesi asadar tiptil din pilota si-n varful degetelor de la picioare, mai ceva ca o balerina gratioasa iesi pe hol, de unde de sub raftul cu incaltamintea lui mai mult, ca ea-si avea adidasii chirciti langa usa de la intrare in casa, scoase cutia cu cadoul pe care o dorea etalata azi, acum pe noptiera de langa patul in care ea va reveni mai usurata de la raita pe la baie. Zis si facut. De pe Luxurygifts.ro comandase ca un barbat ferm si decis cum e breasla tuturor masculilor cad e vorba de ales, doua-trei produse in loc de unul, ca ba poate nu-i place nici lui, ei ce sa mai zici si pe acest fond cumparase simbolicul citat motivational incastrat cu cristale Swarovski spus in mai multe feluri si insotind alte simboluri zoologice menite a face asocierea intre animal si text o componenta emotionala care leaga prin sentimente si mai precis fixate doi indragostiti. Asa cum erau si ei de altfel. Asa ca el era intr-o dilema acum, pe care dintre cutii sa i le ofere, erau trei, lui ii placuse cel mai mult asta, pentru felul in care oricare dintre genuri era incurajat sa creada mai mult in sine, iar intr-o relatie chestia asta da imboldul reusitei oricand, ei nu stia nicicum care, dar va avea timp sa afle in curand.

Asa ca lua toate cele trei cutii, doua ascunse de raftul incaltamintei, si alta in dulapiorul biroului din camera lui unde lucra pana seara tarziu si le duse in dormitor, lasa usa la fel cum era cand ea plecase la baie si n-apuca sa le desfaca bine si sa sara-napoi in pat ca deja se auzea scartaitul usii de la baie, semn ca ea isi terminase excursul unde si regele si regina merg singuri, nu pe cal.
Si pentru ca el voise in tinerete sa imbratiseze cariera artistica si daduse in repetate de cinci ori examen la actorie nu reusise sa se afle inainte de linia ce demarca admisii de respinsi, dar pana la urma a ajuns sa fie avocat, treaba cu actoria a cam iesit din uzul comportamentului sau. Asa ca nici bine n-a inchis la loc ochii, bine invelit de  pilota in semn de atipit in buna regula, ca ea si vazu noutatile de pe noptiera si intelese imediat ca joaca prost! Si-l prinse atunci de par si-l ciufuli, iar cand orice somnoros adevarat reactioneaa cumva la un asa stimul se trezi potopit pe dupa gat de-mbratisari calde si care-i faceau sa simta cum si inima ei bate in acord alert cu a lui, mai-mai sa le iasa din piepturi si-i zise ea doar: tine-o si pe-asta, dar sa vezi ce mai am si cate! Fireste referinta era la bagajul sariturilor ei pasionale, lipicioase si dulci, de femeie care traia intens afectiunea care-o daruia total. Fiinta ei se completa atunci cu a lui si el facea ochii mari de placere si uimire cum nu-i facuse pana atunci.
…………………….
Abia dupa ce apele repezi se linistira din curgerea lor tumultuoasa de pe trupurile invadate de dragoste-nfierbantata ce le tinuse de cald si loc de foame si de sete, ea-i zise domnul meu asta-mi place mie ce-l mai mult!
Asta cu intelepciunea  

zau de nu se potriveste, dar e pe locul doi, la egalitate cu cealalta. Aia ti-o dau eu tie, desi tu le-ai luat pe toate, pentru ca intelegi tu ma umpli de fericire pentru tot ce esti, cum esti, ma privesti, iar cand imi soptesti sau spui mai tare sa auda si altii ca tu pe mine ma iubesti, levitez, gata, sunt intr-al noualea cer! Pentru ca da, are o nota de egoism in ea, dar tu stii ca eu-s fata finuta si stiu ca tu nu esti un hapsan! De-aia pentru ca esti al meu, calutul meu bun, ia uite cum ma sui pe tine, vezi?
Aceiasi ochi dilatati parca la comanda la el si o imagine placuta a unei iubiri ce se consuma in desavarsirea unei camere ce respira atasament si fidelitate, afectiune si pasiune impartasita reciproc. Asa ca apele tulburi care fusesera pana sa se regaseasca fiecare cu fiecare erau demult uitate si doar cascadele unei iubiri spumoase curgeau fericite in veghea lunii unei nopti perfecte.
Articolul participa la Superblog 2013.

Calorii si mesaje motivationale

– Iubitule,  m-am gandit eu asa ca o doamna ce m-ai facut,  stii cum  ma simt?
– Iubita mea, drept sa spun, intuiesc eu asa cate una-alta, dar ca sa fiu mai precis n-am sa ma aventurez in a anticipa fara a ocoli perspectiva-n care opinia mea sa nu  concorde cu gandul tau, la fel de bine cum emitand o ipoteza ce nu ti-ar fi tocmai pe masura gandului acela al tau, doar atunci de l-as face, te rog sa nu-mi iei in nume  de rau nepotrivirea de gand, te rog! Totusi, pentru asta, am sa te mai rog sa ma intelegi si cand am sa-ti comunic chiar acum ca nu ma grabesc sa-mi exprim vreun gand, o parere si as vrea s-aud chiar din gurita ta aia dulce, muac-muac (se sarutara, el pe ea de fapt, nu el peste ea!) la ce te gandisei!
– Bine! Uite-aici o oferta pe care am printat-o de pe site-ul lor cu panouri radiante si ma gandeam asa cand zapada va scartai sub picioarele noastre incaltate in ghetutele pe care ni le vom lustrui noi fain-frumos si ni le vom cocota in geam de ajun de mos Nicolae si apoi dupa ce crestele montane ne vor face sa obosim pana sus urcand  cu sudori pana sus si-apoi binemeritatele senzatii de lunecare la viteze mari pe schiurile bine ceruite ne vor face sa fim ca Boddy Miller sau Alberto Tomba…
– Dar unde vrei s-ajungi?
– Imediat iti zic, ai putintica rabdare, cum zicea si nenea Caragiale pe vremurile alea de atunci!
– Bine scumpo!
– Deci, dupa ce gerul va fi venind si zapada va face decorul alb-albastru si recele ne va face sa ne acoperim crestetele si nasurile si obrajii ne vor fi devenind rosii  precum patlagelele, gheata de la patinoare ne va-mbia sa o calcam suav cu ale noastre miscari inspirate, ei atunci iarna fiind si sarbatori si magie si farmec si iubire la  gura sobei…
– Apropo de gura sobei, Flo’ ce facem noi cand o fi sa vina frigul, ca lemne stiu ca nu am prea cautat si daca n gasim cand ne trebuie, ce-om face?
– Unu’ la mana, noi oricum ne iubim mult, asa ca de cald ne tinem unul celuilalt fara probleme, dar pentru ambientul spatiului locativ si de dragul florilor ce ne mai  varsa cate-o lacrima pe ici pe colo, sa nu le fie lor rece, am zis eu asa sa ma documentez bine, si am facut-o deja, de-aia-ti spun, am facut o comanda de panou  radiant, si-asa ardem noi gazul, sa nu fie degeaba, am zis sa facem si ceva economii!
– Ce ma fac fara tine, ia spune-mi tu mie?
– Pai nu stiu, ca desi stau acum pe pieptul tau, totusi nu-s in pielea ta!
– Pai nu am cum sa fiu fara de tine, honey-honey! Ca nu pot trai fara tine!
– No, s-apoi economisim si bani si resurse, murdarie nu mai facem absolut deloc, e si mai comod, nu ne mai intrerupem deloc de la stii tu ce noaptea ca sa mai tot  bagam cate-un lemn in foc, asa ca eu zic ca e o achizitie cu cap si una inspirat facuta, chiar de mine!
– Asa e, sa stii!
– In plus, ia fii atent ce-ti citesc de pe printul ofertei: Panou cu o putere de 1100W poate incalzi o camera cu un volum de pina la 60 m3 si are o rezistenta din tesatura de Carbon.
Au durata de viata de 30 de ani. Nu avem nevoie de proiect si de aprobari, e indicat bolnavilor de astm, pot fi integrate in decor sub forma de tablouri. Nu arzi nici  gaz de pomana, nu mai pui nici  centrala, calorifer, tevarie, le avem pe toate intr-una!
– Deci montaj usor, timp scurt, consum accesibil, caldura ca-n sanul mamei, ce sa mai doresti in plus?
– Pe tine!
– Acum?
– O, da!
Dar ea se scuza si se ridica din pat facand din gestica semne ca merge la baie. El, ramas singur, ce-si zice, bai nu mai astept pana de mos Nicolae, ii aduc cadoul acum si i-l las pe noptiera si apoi ma invelesc si ma prefac c-am atipit. Numai sa-i vad reactia. Iesi asadar tiptil din pilota si-n varful degetelor de la picioare, mai ceva ca o balerina gratioasa iesi pe hol, de unde de sub raftul cu incaltamintea lui mai mult, ca ea-si avea adidasii chirciti langa usa de la intrare in casa, scoase cutia cu cadoul pe care o dorea etalata azi, acum pe noptiera de langa patul in care ea va reveni mai usurata de la raita pe la baie. Zis si facut. De pe Luxurygifts.ro comandase ca un barbat ferm si decis cum e breasla tuturor masculilor cad e vorba de ales, doua-trei produse in loc de unul, ca ba poate nu-i place nici lui, ei ce sa mai zici si pe acest fond cumparase simbolicul citat motivational incastrat cu cristale Swarovski spus in mai multe feluri si insotind alte simboluri zoologice menite a face asocierea intre animal si text o componenta emotionala care leaga prin sentimente si mai precis fixate doi indragostiti. Asa cum erau si ei de altfel. Asa ca el era intr-o dilema acum, pe care dintre cutii sa i le ofere, erau trei, lui ii placuse cel mai mult asta, pentru felul in care oricare dintre genuri era incurajat sa creada mai mult in sine, iar intr-o relatie chestia asta da imboldul reusitei oricand, ei nu stia nicicum care, dar va avea timp sa afle in curand.

Asa ca lua toate cele trei cutii, doua ascunse de raftul incaltamintei, si alta in dulapiorul biroului din camera lui unde lucra pana seara tarziu si le duse in dormitor, lasa usa la fel cum era cand ea plecase la baie si n-apuca sa le desfaca bine si sa sara-napoi in pat ca deja se auzea scartaitul usii de la baie, semn ca ea isi terminase excursul unde si regele si regina merg singuri, nu pe cal.
Si pentru ca el voise in tinerete sa imbratiseze cariera artistica si daduse in repetate de cinci ori examen la actorie nu reusise sa se afle inainte de linia ce demarca admisii de respinsi, dar pana la urma a ajuns sa fie avocat, treaba cu actoria a cam iesit din uzul comportamentului sau. Asa ca nici bine n-a inchis la loc ochii, bine invelit de  pilota in semn de atipit in buna regula, ca ea si vazu noutatile de pe noptiera si intelese imediat ca joaca prost! Si-l prinse atunci de par si-l ciufuli, iar cand orice somnoros adevarat reactioneaa cumva la un asa stimul se trezi potopit pe dupa gat de-mbratisari calde si care-i faceau sa simta cum si inima ei bate in acord alert cu a lui, mai-mai sa le iasa din piepturi si-i zise ea doar: tine-o si pe-asta, dar sa vezi ce mai am si cate! Fireste referinta era la bagajul sariturilor ei pasionale, lipicioase si dulci, de femeie care traia intens afectiunea care-o daruia total. Fiinta ei se completa atunci cu a lui si el facea ochii mari de placere si uimire cum nu-i facuse pana atunci.
…………………….
Abia dupa ce apele repezi se linistira din curgerea lor tumultuoasa de pe trupurile invadate de dragoste-nfierbantata ce le tinuse de cald si loc de foame si de sete, ea-i zise domnul meu asta-mi place mie ce-l mai mult!
Asta cu intelepciunea  

zau de nu se potriveste, dar e pe locul doi, la egalitate cu cealalta. Aia ti-o dau eu tie, desi tu le-ai luat pe toate, pentru ca intelegi tu ma umpli de fericire pentru tot ce esti, cum esti, ma privesti, iar cand imi soptesti sau spui mai tare sa auda si altii ca tu pe mine ma iubesti, levitez, gata, sunt intr-al noualea cer! Pentru ca da, are o nota de egoism in ea, dar tu stii ca eu-s fata finuta si stiu ca tu nu esti un hapsan! De-aia pentru ca esti al meu, calutul meu bun, ia uite cum ma sui pe tine, vezi?
Aceiasi ochi dilatati parca la comanda la el si o imagine placuta a unei iubiri ce se consuma in desavarsirea unei camere ce respira atasament si fidelitate, afectiune si pasiune impartasita reciproc. Asa ca apele tulburi care fusesera pana sa se regaseasca fiecare cu fiecare erau demult uitate si doar cascadele unei iubiri spumoase curgeau fericite in veghea lunii unei nopti perfecte.
Articolul participa la Superblog 2013.

Scrisoare pentru Mos Craciun

mosule carunt cu par in cap
alb si lung cu basca pusa pe-o parte
ca-n tineretea petrecuta-n fortele navale
cand vii-n ajun de Craciun
sa-mi aduci de vrei o sarbatoare
asa cum era odata cand eram si mic
si totul era frumos. tu Gerila te numeai
si-mi aduceai atunci teren de fotbal
si zapada sub picioare scartaia
frig afara cumplit era si-nauntru te-asteptam
mai ceva ca pe vara aia-n care
la bunici ne petreceam prin lanuri
copilaria-n jocurile care ne cresteau.
si povesti aveam destule noi atunci si cand
ne-am facut mai mari Craciunul in cele mai frumoase povestiri
zau de n-as vrea sa-l retraiesc…
dar cum, c-au aparut atatea greutati, bai mosule
s-acum uita-te la noi ca tot spre tine ne-ndreptam
cu gandul si speranta ca ruga ne-o asculti privirea
si vei face sa ne fie bine, fiecaruia dupa rugaminti.
caci e zi de sarbatoare si-am vrea
mereu sa tot primim ce-avem atata mare de nevoie
ca sa astupam golul resimtit in noi.
si urla ca sa se umple cum era atunci
deci, mosule, stiu ca ma-ntelegi
ca amandoi suntem baieti si trebuie sa stii
c-atunci cand vine treaba cu iubitul
si focul din tine te potopeste
s-ar cere pe loc o sete de apa
mare pentru ca sa stinga
focul mistuitor in interior. si cum a fost
dar nu mai este, Ea cea care o poveste
m-a facut sa-ncep sa croiesc frumos
si sperand c-am s-o si traiesc la fel
zau de nu acum o papusa de-aia de se umfla
mi-ar placea sa strang in brate
sa simt si eu ca iar iubesc.
desi-i fara de viata si nici nu gandeste
poate ca-i mai bine sa n-o faca
si doar bine sa faca si sa nu mai plece
ca sa-mi lase apoi inima goala.
si pe langa asta mai adu-mi te rog
mosule carunt cu barba sura
ce-nvingi si frig si vant si nea
pe la toti ca sa ajungi la timp
carti ca sa-i citesc povesti
s-o fac sa simta ce-i iubirea mea
si poate ca asa va prinde si ea viata
si alta ratiune decat asta nu va avea.
si poate-asa miracolul sa-nfaptuiesc
simtire si-o viata ca de vis sa-i daruiesc
ei, iubirea mea, poate c-am sa reusesc.
nu-s obsedat mosule, sa stii
decat de insufletirea perechilor de suflet
care trebuie sa-ngemaneze si zambete
priviri si sarutari intr-o asa stare de bine
cum sfanta magica noapte de Craciun
cand cu totii laolalta si mici si mari
credem in semne de acolo de pe cer
care vin si ne intersecteaza soarta
asa bine cum vrem si speram.
caci o stea e calea spre o inima
care bate-n piept cu dor
asa cum unui nemuritor
iubirea-i face viata-n trupul mort deja
sa palpaie incet, marunt
dar cu speranta va ajunge si sa zvacneasca
si sa duca pe-acele culmi inalte
inima iubita care iubeste mereu.
nu-s obsedat amice si tu o stii deja
cand tu atunci tanar si cu baba ta
de-acum care mama-mama cum era
stii despre ce vorbesc si nu-i anapoda
caci am ce sa ofer, numai ca nu si cui
si rana ce-o mai am pe loc ea leac cere.
daca gandul mintii alege diferit
atunci poate ca e cazul sa-ncepi
de jos de tot de la baza sa construiesti
si sa revolutionezi simtirea. ca Simone a lui Pacino
sunt acel tip de nebun frumos la caracter
si-o sora am credinta nemuritoare
ca iubirea poate fi traita si alaturea
de-ti e plamadirea mintii tale
ce-ti asculta zau durerea. si-asa, mosule-n
tandem cuplu ca sa fac
ajuta-ma si-ti raman pe veci indatorat
caci de-ncercat m-am straduit s-o tot caut
peste tot, la disco, pe-afara, la scoala,
in biserica, la mall si-n spital unde-am ajuns
bolnav de inima neagra de tradare.
cele mai frumoase povestiri de Craciun de mi le-ai aduce
mosule, dintr-un Charles Dickens sau un Mark Twain
sa-i soptesc asa ca unui soricel cand casuletul
i-l apropii de nasul cu care sta-n usa lui cea mica
am sa pot si eu sa ma bucur de Craciun, caci ea s-o arata
si la fel cum o faceam odata cand eram copil
ca acum, desi ceva mai mare, am sa sar in sus de bucurie! ne mira (m) iu-hu!

Articolul participa la Superblog 2013.