Dark Guardian by Christine Feehan

Dark guardian – A Carpathian novel, by Christine Feehan it is a book printed in 2002 in USA by Dorchester Publishing co. inc and in Great Britain in 2007 by Piatkus books. As a gothic story, the author build her novel to cherish her beloved daughter’s husband who’s charming and protective and love her daughter and her grand-daughter like a good husband and dad that he is. Lucian Daratrazanoff, a russian prince, who’s not a simple human being, but a Carpathian, which it means a hunter for ghouls and vampires and other creatures of the evil rescues Jaxon, a small size, short blong hair lady, which is very ambitious and commited to defeat all the people that she cares about mostly. That because her father as a Seal operative was all the time prepared to provide security for the nation and her father best friend, also a Seal operative encourage her appetite to physical exercises from early 3 years that she had when she was firstly trained to become a certain heroin and to fight for good cause. She suffered the loss of entire family, until she realized she need to take precautions and very well determined to continue her trainment session in order to punish sometime the murderer of her family. As a terrible emotional power like being eye witness of own family members dying because of her guilt. That’s what she thought then and the rest of her childhood, and as teenager suffered that within drama. By the time she discovered Tylor Drake,butchered his own little baby boy brother and the warm blood falling down  on the floor and his trousers she was only about 7-8 years old. By the time that she discovered that, realized the fact that his father is dead because of the same guy, who was coming after his father death with a proposal to accomplish for their family his dad role, because so it will be better and easier for her mother to raise and educate them. So, her new father was so enthusiastic about the fact that she admitted him close to her and her mum and brother, that he killed them both and didn’t even stop there. No more murders. No. way! So, orphan, she was raised by her family neighbors which became first target to a huge chain of murders that Tylor has done, just because those people who were left without breath were sometime close to his idol now, not just his daughter, since he was the one that replace her father’s atributions in family. Fired and hunted for murders all over the US, Tyler waited a new moment for Jaxx to get close to some other, just in order to have more names on his unwritten list of killed people. So, she felt guilty about all this murders and with this permanent mental pressure on her, one mission almost failed and couple of her colleaugues were as well as her,  shoted and she couldn’t remember how or who did take her out and rescued her, but, obviously she admired him. He was a tall, long dark hair and gentle, certain move, office suited and well manners of approach man who looked so sexy for her that instantly she got feelings for him. She became her beloved wife, in human kind, life mate in Carpathian way of see the things.
The ritual of changing her status from human to a Carpathian lady got her closer an closer to him definetely, not only as a physical atraction, but synchronize the heart beating and mind thoughts in order to can see when he’s left away and that’s love and strong bondage. Fantasy story created by a lady whose writing was  rewarded with some prizes for bestselling, a nice book to read, which you could pick up from your book shelves if you already bought it, otherwise I suggest you to have it first. Jaxx is remarcable and him, Lucian is her lover, protector and all.

Advertisements

Alina Grozea: Toate drumurile duc la mine

toate drumurile duc la mineToate drumurile duc la mineautor Alina Grozeaeditura Cartea de suflet, București, 2014 este o culegere de proza scurta care face din stilul autoarei, o inginera de formatie cu o cariera prodigioasa in lumea revistelor pentru femei, un deliciu pentru cititor. La granița dintre povestiri și eseu, narațiunile cu început și final oarecum parțial, alteori deloc anticipat unde anume s-ar nimeri să fie din perspectiva cititorilor, fac din proza scurtă a Alinei o autentică deschidere spre o libertate a biografizării ipoteticului, care îmbracat în cuvinte fără o însăilare nici prea lungă și plictisitoare, dar nici prea exigentă și făcând uz de o deranjantă economie de cuvinte are același efect benefic precum un mic dejun sățios pentru începutul unei noi zile de activitate oricine ai fi. Școlarul care urmează calendarul unității de învățământ unde se formează ca individ, sau angajatul care până la pauza de masa, undeva spre, sau după miezul zilei trebuie sa tragă să producă plus-valoare pentru angajator ca să-și permită hrănirea, soția-mamă, care în pauza de la birou sau, mă rog unde va fi fiind serviciul derulat, are timp să răsfoiască delicioasele înșirări de bun gust aromat cu viață picantă cât să nu stea nimănui în gât, la fel cum nici domnii nu pot fi excluși din lista de potențiali degustători de viață emanată de textele unei femei cu o bogată experiență de ordin intelectual exersată atât profesional în anii de presă cu public țintă ascuțit în ceea ce privește așteptările de la oricare din  redactorii revistelor dedicate sexului frumos, cât și artistic în alte câteva rânduri. Citiți și luați de vă bucurați

Cu un fler aparte pe care scrisul său îl are, Alina Grozea dozează seriozitatea și concizia pe care o câștigă dovadă formației studiilor înalte începute pe vremea când student nu însemna prea mult a face distincție prea mult în afara mentalității avute de purtător față de restul populației. cât diferențele de ordin aparent (vestimentar în primul rând o fac), aromatizând curgerea lină a textului său mustind a sevă de viață și autenticitate cu procedee prin care păstrează, fidelizând atenția necurmată a cititorilor cu faptul de a produce, ori de a lăsa zâmbetul pe buze, semn de mulțumire și satisfacție pentru a se fi citit textul în sine. Nu abundă, e bine dozat, e des modul în care Alina te face să râzi chiar interior, uneori autoironia, alteori ușoară doză de sarcasm mascat de argumente intelectualiste ce fac dovada clară a faptului că autoarea stăpânește un stil discursiv pe care-l dresează precum o fetiță pisoiașul, sau cățelușul viu și plin de energie primit cadou de la Moș. Scrisul Alinei ține și de foame și de alte potențiale așteptări. Katharsisul textelor ei vă face să va autoîngăduiți fiece scăpare de la nereușita unor demersuri atunci când poate v-ați supraevaluat posibilitățile de exprimare de orice fel și vă garantez c-ajungeți s-o iubiți pas cu pas. Spor la scris, Alina și o toamnă cu rod inclus în traiectul tău!

The girl who played with fire

41rhiaw7dbl-_sx324_bo1204203200_The girl who played with fire by Stieg Larsson, translated from swedish by Reg Keeland was for the first time published in Great Britain in 2009 by Mac Lehose Press, London as english version of the original called Flickan som lekte med elden, first time published in Sweden, at Norstedts agency, Stockolm, in 2006.
As a thriller novel, the swedish story put into the light the life of the heroine Lisbeth Salander. The book represents the second part of the swedish trilogy which makes from Lisbeth Salander a well known name into the literary main characters.
The second part of the trilogy, aka The girl who played with the fire presents the complicated life of a swedish girl, who used not to have to much luck since early childhood. A young swedish teenager meet her future lover, which is not a common nobody, but a former soviet spy with a prodigeous career who seemed to failed one mission in Western Europe and his bosses wanted him out of business, he succeed to kill the one who’s sended for his head and needed then to runaway. Destiny or some good conveniences took him to Sweden where Sapo, the national police intelligence division valued him by offering political asylum and extraordinary protection. Duble identity, home, citizenship, job and based on his impressive knowledges gathered into a long career and skills he became one of the swedih most important national secret. Soon Agneta became the mum of two twin girls, one called Camilla and the other Lisbeth, without their parents being married anyway. The father, former soviet spy with a bad image just because needed to use back door to come out the scene of international espionage for russians, Alexander Zalatchenko on his name was just a drunk male who walk from one place to another and adventurous as could be his job, he didn’t have just a love or two, but many other, so all over the Europe, basicaly all over he did have missions he has a son or daughter.
So far, the novel action releaves that in the end of it, the place where Lisbeth fight with all media and police logistic and social oppinion that acused her of triple murders. In all this difficult position that she’s been caught into, she has a few allies like Kale Blomkvist, editor of one of the swedish high class magazine called Millenium, former professional boxer Paolo Roberto, her good time sex partner Miriam Wu, her former social gardian Palmgren and her former employer Armansky, who run a security agency and hired Lisbeth for some research job in the past. The hysteria started when at the crime scene investigation of two people, the police has found her DNA samples on the murder weapon, her last former guardian personal gun. The victims, two young people who were engaged, intelectuals, he as a journalist and she as a Phd researcher documented a sex trafficking mafia which interconect high rank politicians, police men, doctors, lawyers and so on. The link between all was hard to find, because digging deeply, Svenson has only reach his path, a pseudonym Zala. Before to be killed, shot in head as his fiancee was too, Svenson propose his research to be published as a book to Millennium magazine and he was so closed to find out the trace of Zala when it was murdered. Connections were spreaded from Zala, as the leader, to Bjork, as Zala’s Sapo personal protector for the leader of prostitution network which raped young girls from Baltics and former soviet nations aswell as running business with weapons and drugs, to Bjurman who was aswell one of the Sapo employers who got in charge with Zalatchenko admission as swedish citizen with special rights for the benefit of swedish national security and also his daughter Lisbeth social gardian. Well written, the story of the book reminds us of special heroes and heroines of the world’s history. Nothing is easy to get, not even your freedom, to prove your innocence, or to have your own life, far away from a crazy old bastard which in fact, a cruel destiny tells you to call him father or a half brother who aswell as the first one, tried for so long to kill you by hunting all over the world. Hybrid like old greek term of origin which is Hubris, meaning out of nature, different, or out of pattern, so abnormal it is also present in this novel which respects the well written skeleton of great prose.

Prospect de femeie de Ana Barton, sau de(z)-mistificarea femininului

prospect-de-femeie1-424x652Prospect de femeie, Herg Benet, colectia radical din 5, Bucuresti, 2014 e o colectie de proza scurta plina de substanta bine slefuita, scrisa la cald, cu inspiratie si talent nativ de un om frumos si special pe care am avut placerea sa-l cunosc in primavara trecuta la o lansare a romanului sau de atunci – Jurnal de ratacire, Ana Barton. Povesti si povestiri, unele cu puternic iz autobiografic-memorialistic, imbracate in aura luminoasa a unui jurnal din care inspirata culegere sinestezica dau amintirilor celor mai dintai vremuri cand omul nu-i decat un pui de om, chiar daca tratat de adultii dimprejur ca un om mare o aroma si-o savoare aparte cititorului comun care descopera in scrisul Anei Barton bucuria efluviului impartasirii povestii in genere, creatie a experientei deja autentic traite nu pe deplin consumate, cata vreme omul doreste a reveni prin scris la destinul intamplarilor acelora ce au lasat amprenta insemnatatii timpului si nu numai in omul care a decis acum sa puna trairi in poveste si sa le-mparta posterioritatii.

E ca atunci cand istoria reinvie, copilaria reinvie, doar ca acum in poveste capata prin penita autorului o alta soarta toate cele ce s-au intamplat atunci, candva, odata, mai demult. Un stil pe care-l recunosti prin acuratetea muzicalitatii cu care parca Ana atinge suav clapele unei orgi dintr-o catedrala, lasandu-te ca cititor in compania uluirii sa descoperi da capo al fine tot ce penita din mana ei doreste sa lase scris in pagini.
In parte cu iz nemascat de franchetea in care incape si ironie fina de clasa inalta a unui om obisnuit cu lumea trairii povestilor care se spun pe de o parte si care se reveleaza publicului pe de alta, pe langa o foarte buna capacitate sintetica si analitica a discursului ce capata pe alocuri valente eseistice autentice, bunul simt de observator face din autoare nu doar vocea care spune povestea, ci care o consemneaza traind-o mai intai si verificand-o avand la baza un foarte dezvoltat si multivalent simt ramificat si empiric si adanc, de reala cunoastere a fenomenelor in painea calda pe care o intuieste plamadind coca textului, avand papile ce descopera toate gusturile, ochi care vad si-nchisi de sunt, burice ale degetelor ce pipaie si simt prin porii deshisi ai pielii asa incat sa pastreze un contact neobturat cu realitatea exterioara imediata prin intermediul carora viziunea pe care o exprima capata un o fragezime, prospetime si un firesc nealterate de textul ce-i prelucrat din slova de foc ce se face cu patos (inima rosie, musca-ma frumos!), dragoste materna (lapte dulce), Prospect de femeie e rodul unei experiente autentice de viata trecuta prin varstele formarii puiului de om si pana la maturitate, experienta redata prin intermediul unui limbaj artistic cu pronuntate accente epic-narative de o frumusete estetica preponderent seducatoare. Un stil aparte, precis pana la a reda totul intr-o argumentatie ancorata dincolo de narativ si accentuand valente stiintifice pluridisciplinare, proza scurta a Anei Barton respira aerul proaspat al unei eterne primaveri si face din diversitatea atat cantitativa, cat si calitativa a povestirilor-jurnal, eseuri o plina de viata si de culoare definitie a trairii feminine in toata splendoarea largii palete de manifestare a unicitatii in diversitate si reciproc.

Cu o precizie de bijutier in materie de acuitate vizuala pe langa un sarmant detector de parfumuri care-si imbraca scrisul in diverse arome naturale cu dichis, alaturi de o ureche fina care stie si poate reproduce totul ca un dat, Ana Barton face din calatoria in ingenios intitulata sa carte de proza scurta o senzatie unica pe care o mai poti descoperi in anii precoacerii maturitatii in montagne russe, sau sportul extrem al mersului pe sarma la mare inaltime, saritului tot de la mare inaltime cu coarda elastica, adica unicitate, tonus, traire intensa, adrenalina si ceva ce nu poti uita cu una-cu doua. Prin titlu, metafora a universului feminin, complex, larg diversificat nu doar prin forma cat mai ales prin continut, Prospect de femeie e cuvantul-poveste ce defineste in cuvinte alese inspirat astfel incat sa faca mai ales genului opus o oarecare initiere in modul de interactiune cu lumea toata reprezentata de o femeie. Despre observat, probat, cunoscut, iubiri si regrete, viata simpla traita autentic si neumbrit de vreo retinere, despre toate acestea si inca altceva, Ana Barton in Prospect de femeie va scrie cu patos si lumina. Cititi si va bucurati, luminati.

Salonul rosu de August Strindberg

sal-rosuSalonul rosu de August Strindberg, aparitie in limba romana in cadrul Colectiei de buzunar a colaborarii editoriale Litera-Jurnalul national, Bucuresti, 2010, in traducerea lui Corneliu Papadopol, este un roman de seama al secolului al XIX-lea si nu numai ce ofera o placuta delectare intelectuala a tonului sarcastic cu care in maniera existentialista este prezentata lumea schimbarilor sociale, ajunsa in plina expansiune de la o parte a Europei inspre o alta. Lumea prefacerilor sociale, incercarilor de punere in aplicare a muncii sustinute care sa infaptuiasca mai binele comun, aparitia clasei sociale de mijloc care sa contrabalanseze nedreptate seculara de cand lumea intre avuti si dezmosteniti ai sortii, nevoiti sa munceasca pentru a avea cum respira, dormind nemancati pentru ca stapanii sa se lafaie-n lux, toate aceste emergente si faceri si prefaceri artistic zugravite de un om care a simtit greul vietii si morala crudei nedreptati existentiale pe propria piele, avand astfel un ferm punct de vedere si suficient material cotidian de slefuit pentru a-l transforma in tusa artistica ce inteapa acolo unde constiinta vremurilor da mereu dreptate.

Exponentiala si aici, ca si la Dostoievski sau Kafka, forta cu care pana ce scrijeleste foaia de hartie umpland-o cu o realitate pe care ce ramane scris chiar spune o poveste despre amarul si otrava unei vietuiri ce se vede la fel din poate prea multe perechi de ochi harazite sa-mparta acelasi interval temporal, la mii de kilometri distanta, granite de stat si lingvistice, locul comun a atins peste tot. Prefigurand greu cotidian resimtit ferm si luand in derandere tot ce se simte si vede in logica unei utopice bine intentionate si realizabile dorinte de a face din lume un loc mai bun, mai eficient si mai functional in asa fel incat indivizii sa poata fi mai bine serviti de rodul aparatului institutional creat in mod special pentru ca treburile functionaresti de stat sa nu stea si sa consume timp si o gramada de resurse pe banii tuturor, ci sa raspunda acelor imediate nevoi ale cetatenilor corecti si onesti, care-si platesc darile fata de patrie, scrisul lui Strindberg acopera in mantia unei ironii ce-a pornit odata cu Cervantes pe partia epicului romanesc un adevar general valabil si probat de prea multe generatii, anume ca realitatea imediata, cea experimentata de fiecare dintre noi este prea departe de orice-nchipuire a visatorului, sau cu alte cuvinte desi admitem ca orice poate fi perfectibil, societatea umana si convietuirea sociala dupa regulile mereu innoite are tot mai putine sanse de a multumi pe toata lumea, asa dupa cum admitem clar, liber, democratic, ca tot este la moda paradigma asta, ca fiecaruia sa-i vina randul pe deplin meritat la fel ca tuturor, la motive de multumire si bucurie pe fondul coexistentei sociale, nu vorbim aici de realizarile de ordin personal juxtapuse cercului prea mare al influentelor sociale care creand diferentele si hranindu-le prin modul de functionare, impiedica practic iesirea din haul acesta existential secular.

Asta pe de o parte, laica sa-i spunem. Cand in joc mai intra si aspectul raportarii vocii auctoriale din textele lui Strindberg la partea clericala, lucrurile stau tot la fel, singura precizare este ca biserica are ca institutie conventional omeneasca ce salasluieste in mentalul colectiv drept puntea spre cele sfinte, oricum mai sus ca cele omenesti de aici de jos. De la diviziunea muncii, a rolurilor, intrebarile existentiale puse cu multa circumcizie intelectual-sarcastica si ironica prefigurand un destin uman apropiat de un implacabil redat expresionist de Marele inchizitor al lui Dostoievski antreneaza aceasta forta centrifuga in felul in care e exprimata buba pastisata in arta, oglinda nestearsa a realitatii, pentru ca-n final taria aplombului s-aduca mai mult centripet, sau fierbere in suc propriu toata aceasta materie slefuita in focul exprimarii literare, ce schimba doar perceptii si mentalitati, nu si crunte nedreptati si realitati odioase ale timpurilor. O carte despre dualismul vietii asa cum e ea, un concept, un perimetru inaccesibil tuturor, cel putin nu cu egala masura si nu in toate unghiurile sau colturile ei, o critica a unui sens al lucrurilor semanat cu forta si puterea abrupta a transformarii lumii ca decor, nu si ca destin ce ramane vie in universala cutie de valori artistice si literare ce nu are nici timp si nici criterii menite a disocia, ci doar de a repera dupa individualitatea si personalitatea sufletului creator teza unicitatii autentice din opera asumata o viata de om.