Legenda omului bun

         În primăvara anului 2013, adică anul școlar încheiat, elevii unei școli generale din capitală poposesc pe plaiurile ardelenești unde o vale bine-mpădurită taie cerul pe la linia orizontului cu un verde mereu oscilând între  ceva care înțeapă întinderile nesfârșite parcă de albastru celest și niște înălțimi care te fac doar să visezi cum iarna ți-ai putea face cărare cu sania de pe deluțul aerisit de pomii doborâți în neștire în ultimii ani îmbie profesorii însoțitori să comande șoferului autocarului închiriat pentru această excursie să oprească. Prilejul ieșirii din găoacea conservatoare a capitalei a fost evident Școala altfel, comandă decisă culmea de un guvern ce a văduvit pe cei pe care-i obligă astăzi să poarte suplimentar de grijă unor elevi despre care zi de zi cât sunt împreună la clase se crede c-ar fi materialul cel mai șubrezit de vreme, context actual comportând toate acele ancorări în realitatea dată de intersecția tuturor acelor aspecte ale vieții care pornesc de la voință și întâlnesc pe parcurs posibilitățile suprimate de convenții sociale care fac exprimarea cam imposibil de realizat întocmai cu niște previziuni, care altfel sună bine și formal chiar vor un bine. Cei mai inventivi dintre tineri, emo, sensibili și neînțeleși de nimeni, așa cum se văd ei înșiși, se rup ușor de grupul turmei păstorite stângaci de lipsitele de vlagă și responsabilitate didactico-maternă cadre didactice și acced în curtea Bisericii Evanghelice din localitatea unde făcuseră popasul. Se întâmplase să fie Măierușul, o localitate aflată ca o punte de legătură între mai cunoscutele localități, pentru că sunt mai răsărite și mai mari poate! – Sighișoara și Feldioara, două așezări speciale care fac deliciul oricărui călător pasionat de turism, de istorie, medieval, cultura aceasta a plimbatului pe străzi pentru aerisire și apropierea de natură și de autentic. Dincolo de blocuri și civilizația asfaltului încins de semafoare care merg sau nu, de graba în trafic suprateran și subteran aglomerat și tînjind după mijirea printre cărări pietruite a firului aceluia verde și tânăr și încrezător de iarbă că va ascende într-o zi spre înalțimile albastre ale boltei cerești, chiar de serenadele iubirii unor tineri se vor consuma pe o pătură întinsă unde ea cu capul pe spate în poala lui va privi clarul de lună și va adormi visând la tot ce poate fi mai romantic și mai frumos. Și a doua zi, dis-de-dimineață ascensiunea firului încăpățânat de iarbă spre cerul care a lăsat locul boltei înstelate seninului care prefigurează dominația diurnă a soarelui ce-mprăștie raze de căldură și lumină înrobind viețuitoarele după toate spițele neamurilor lor să se abată din calea-i ambițioasă de a ține totul la distanță în apogeul stării sale de manifestare. În atare condiții Mălina, șefa de idei a fetelor și Octavian, alias Tavi, capul răutăților echilibrate, sursa originalității puștilor de a opta îi îndeamnă pe ceilalți trei, Iasmin, Cornelia și Ducu să se cațere pe zidul ce-mprejmuia fortificația ridicată, aveau ei să afle ulterior de către cavalerii teutoni în persoană. Moment în care rămas ultimul, Ducu se uită după profi și profe și alți colegi să vină să-l ajute să nu care cumva să piardă și el din spectacolul la care aveau acum acces colegele sale și credea el, norocoșii de Tavi și Iasmin.

– Profa ̓ – profa ̓ , veniți să vedeți, știți m-am abătut de la grup cu ăștia patru colegi și am fost luat de măgăruș, drept urmare îmi recunosc vina, vă rog să nu vă supărați pe noi toți, nici pe mine, dar știti…

– Ce-i cu atâta justificare în căpuțul ăla al tău, Ducu? Ajunge, ai comis-o tu alături de colegii pe care fără să fi vrut acum i-ai cam trădat și scuză-mi expresia, dar ca tine pe lumea asta sunt destui lași, amice! Măcar să vă fi ținut partea până mai spre final, dar lasă că e bine și așa! Ai venit după noi, semn că îngropăm securea războiului aici și de tot am poposit aici, văd că vă și place aventura, drept urmare hai să scoatem ce-i mai bun din orice, zic, da?

– Gata, profa ̓ așa facem, cum ziceți dumneavoastră-i cel mai bine, dar se poate?

Și-n timp ce și ceilalți profesori iau exemplul mobilizator al doamnei profesoare de istorie, Emilia Ioncescu, Ducu insistă pe lângă profa ̓  de istorie să ajungă și ei cu toții unde au reușit doar ceilalți patru mai grăbiți, alde Tavi, Mălina, Iasmin și Cornelia, adică în curtea Bisericii Evanghelice de rit protestant luteran. Întreaga localitate mustea de soare pe creștetele clădirii ce se fălea cu o tradiție și o durată ce învingea în etate orice întâlnit de cei mici până acum și unde roua ierbii pe care mulți dintre ei nici nu apucaseră bine să calce în asfaltul bucureștilor de acasă prea etanșeizat de rute, distanțe mari acoperite mecanic și programări de orice acțiuni apuca să le gâdile încălțările inadecvate cățărării pe dealuri și iarbă umedă, dar asta făcea parte din jocul de autentic pus la cale și atent de această dată monitorizat de privirile acide ale profesoarei de istorie. Intrați pe ușa din față, iar nu pe cea din dos, ca cei patru copii ce văzuseră Pistruiatul la televizor se pare și aveau arta descurcatului în viață cam în orice fel de împrejurare, de această dată întreg grupul de elevi însoțiți de mentorii lor în viață, profesorii observatori intră pe poarta de acces în curtea Bisericii și acolo dau deja, surpriză, peste un domn trecut de prima tinerețe care le vorbește cu calm și încântare că se mai găsesc și azi destui tineri curioși să afle secretele istoriei care a umplut de faimă și interes obștesc umila așezare dinaintea Sighișoarei venind dinspre Brașov.

       Și se făcea că mândrul și modestul crai era plecat de pe muntele ce-i poartă și astăzi numele să-și cunoască rostul în lume prin găsirea femeii care-i va face viitorul plin de sens. Soră-sa luna pe care mereu o ruga noaptea când în genunchi pupa mereu pământul gliei pline de umezeală-n întunericul luminat palid care-i revela mereu floarea aceea de colț pe care o și luase cu el învelită în bucata de cârpă pentru a nu se ofili în drumul său spre aflarea ei, cea care avea să-i umple sufletul și viața de bucurie, iubire și împlinire a unui destin, de care se apropia nu cu lumânarea, ci cu avântul tineresc și elanul bărbatului a cărui credință poate muta nestrămutat muntele din loc, nu pentru a face pe plac cuiva, ci pentru a face ca inima ei să-l vrea aproape. Și chiar lunii de pe cer i-ar fi pus gând rău tânărul crai, deși era legământul său de cruce pe care la fel ca și cu un camarad de ostășie l-ar fi făcut și ar fi însemnat o îndatorire pe viață și comportând devotament și credință în ajutorul reciproc oferit la nevoie, că vieții are să-i vină de hac singur dacă e cazul, fiindcă iubirea și prețuirea sa pentru o femeie încă nu-i sunt date să le trăiască. Dar așa a ajuns el hoinărind de colo-colo și după zile și nopți petrecute călare, timp în care se mai oprea doar să adape calul său frumos și puternic și când și când foamea-l răpunea ochii dându-i impresia că orizontul se mișcă asemenea obiectelor care sunt privite din apropierea unui foc ce arde și care efectiv se mișcă indecis făcând ca simțul vizual să fie pus sub semnul întrebării privind adevărata realitate pe care ochii o percep, coborând pe linia Bârsei, apa curgătoare care de altfel, copii, face și distincția de atâta vreme între micile noastre ținuturi pe care voi și domnii vostri profesori ați avut bunăvoința a vă opri și ne cunoaște obiceiurile și micile secrete pe care nu le păstrăm, ci când vedem curiozitate juvenilă cu substrat bun spiritual, nici că se poate mai bine, pentru un umil servitor al oamenilor cu gândul pururea și-n serviciul Domnului Dumnezeului nostru să nu purced la dezvăluirea celor ce vor fi fost petrecute pe plaiurile localității noastre. Și ajuns aici, o cunoscu pe zâna lui cea bună, luna, care i-a mai zâmbit o dată de cum plecase din localitatea cu muntele acela frumos de unde vă aduceti aminte, am spus ca a plecat cu floarea aceea care și azi e o raritate din patrimoniul cultural, biologic al umanității și care-i semnalizase un pericol în tot avântul cu care el plecase de atunci la drum. Dar tânărul era pentru prima dată când trăda prietenia lor și avea curând să o și simtă pe propria piele. Asta, copii, deoarece obosit fiind craiul nostru peste orice măsură, băuse apa din copita cailor ce lăsaseră în urma tropotelor lor și a ploilor ce căzuseră înainte ceva apă bună pentru pământ, nu în schimb și pentru vintrele sale, care contactară ceea ce noi azi numim bacterii și care le numim generic ecoli. Greu mi-e să vă spun acum dacă pe acea vreme așa s-or fi numind, ideea este că moale la burtă, omul nostru tânăr în căutarea împlinirii sale ca bărbat nu mai văzu și nici nu mai gândi fiecare pas cu luciditatea afectată de durerile digestive contactate și se repezi în mlaștina din apropiere, care între timp s-a secat cu timpul. Și, dragii mei compatrioți, așa se face că al nostru crai despre care v-am vorbit până acum, slăbit peste poate, își afla veșnicul sfârșit fără s-apuce măcar a cunoaște ce-i iubirea și-ntr-o moarte pe care el singur și-a făcut-o mai suportabilă, asta pentru că tinerețea nu l-a lăsat să mai suporte umilința vieții…

N-are cum să fi murit așa, că n-are farmec, ce naiba, totul dus de râpă că atunci nu existau iaurturi cu burtici jucăușe pe care le bagi în interior și se vede la exterior, dar se poate?

Într-adevăr, da, nu acesta este finalul, copii și mă bucur că observ reacția asta la voi, înseamnă că am reușit a nu vă plictisi cu povestea legendei despre omul bun, craiul și destinul pe care-l aflăm depănând în continuare celelalte fapte așa cum ele s-au petrecut…

Pe când viața i se părea ajunsă la capătul ultim al existenței, un fluture i-a zburat deasupra creștetului și luminat de-o aură aparte pe timp de noapte întocmai ca un licurici, acesta i-a șoptit la ureche să caute leacul pe ziuă, dis-de-dimineață în locul unde rugii de fructe de pădure se întind și se văd. Pericolul era cel mai mare, acela de a da nas-în-nas cu animalul care mereu minte, spunînd că moare-moare, dar n-a fost niciodată consecvent în a-și păstra cuvântul dat și drept urmare, implicată fiind pe județul Brașov doamna Cristina Lapis, urșii-s acum bine-mersi într-o rezervație cunoscută în lumea largă chiar la craiul despre care vă vorbesc acasă.

Planta creștea pe atunci, numele nu i se mai cunoaște, doar proprietățile benefice lecuirii de fel de fel de probleme de sănătate au fost împărțite de alte și alte plante de-a lungul anilor, căci copii, așa cum societatea se adaptează schimbărilor vremurilor, și natura o face, asta s-o știți voi de la mine, bine? Și găsind el craiul planta respectivă a doua zi dimineață, mulțumi cerului și lunii care întretăia pe cer mingea de foc portocaliu-roșiatică ce avea să-i ghideze pe mai departe călătoria, purtată de-acum de și mai mult avânt și curaj în forțele proprii, căci moartea fusese biruită. Și mai departe de atât el ajunse într-o bună dimineață în pădurea care acum se cheamă bogății, căci pe vremuri zice-se trăiau aici toți acei haiduci care prădau boierii trădători de neam, uzurpând siguranța tuturora pentru ziua de mâine în folosul propriu și pe care acționând doar din impulsul drept al justiției sociale îi prădau mereu de comori și de averi pe când și le transportau de multe ori noaptea, de alte ori și dimineața și chiar la prânz luându-și chiar în grijă apărarea lor cu soldați înarmați plătiți cu cota-parte din valoarea transportului pe care urmau să-l depoziteze la destinațiile care se cunoșteau pe parcurs.

Și de cum ajunse el acolo, dragi copii și iubiți profesori se și scăldă-n lacul din mijlocul pădurii, acolo unde de această dată ursul nu mai dădea târcoale și cristalul apei reci purtate de vântul ușor i-o revela pe cea care se apropia din spatele său. O frumoasă domniță cu părul bălai, frumos curgând pe spate, ca stropii înspumați ai unei cascade atunci când ating punctul de cotitură al direcției pe care apa o ia imediat după ce nu mai are albie sub ea și se cască atunci hăul de aer în care plonjează cu toată fermitatea de care se crede în stare era cea care-l privea fără sfială cum se bălăcea în apa rece a verii care-l încălzise peste masură și care-i oferea acum desfătarea de care avea cea mai mare nevoie. O Ileană Cosânzeana a acelor vremi, sau de vreți a o compara cu eternul ideal feminin, femeia ce-i asigura spatele voinicului și tânărului crai era o madonă a luminii și bucuriei ce i se citea atunci pe chipul frumos de la mama natură, unde nu încăpea ca mai acum dorință ascunsă, malițiozitate și răutăți gratuite care discern cu pâlnia suferințelor răul de binele intenționat. Și ei au trăit o frumoasă poveste de iubire, dragostea lor acidă ca focul care arde și pârjolește tot în cale fiind cea care-i făcură să recunoască în fața stelelor și-a lunii, buna prietenă după cum știm a craiului cel tânăr legământul de viață și de moarte pe care cei doi îl făcură înainte ca pecetea omului și a femeii care se iubesc și din a căror iubire se nasc apoi fructele iubirii lor pătimașe să se fi pus pentru o eternitate. Căci semn de viață și de moarte ei înșiși își făcură unul celuilalt cu frunzele prinse-n coroana cu care astăzi celebrăm în mai toate culturile pământului uniunea pe viață a semenilor noștri și coronițe pe cap își puseseră ei doi unul celuilalt ca semn de încredere și credință deosebită pe care reciproc o aveau unul în altul. Și apoi din iubirile lor pe răcoarea dimineții în foișorul de paie pe care și-l făcură în grota unde ea se adăpostea în apropierea locului în care ea-l aflase pe el scăldându-se și seara sub clarul de lună când stelele licăreau răsăriră copiii care împliniră viața amândurora.  

Și ei începură mai apoi să crească frumos pe lângă bordeiul pe care părinții-l încropiră în mijlocul naturii, aproape de iarbă, de apă, de vânt, de animale.

Doar că acei oameni hapsâni la suflet care își aveau doar grija băneturilor lor și pe care alături de alți haiduci pe care-i întâlnise, craiul nostru-i deposedaseră de averile purtate de carele pline de galbeni auriți, l-au făcut să-i pară rău. Rău de tot. Căci după ce nevasta-i fusese omorâtă din comanda acestora, și din cei trei prunci, scăpase viu doar cel mai mic dintre frați, ceilalți doi fiind trecuți prin focul și sabia uneltitorilor plătiți să scape boierii avizi de craiul cel frumos și drept, lovindu-l unde doare mai tare un om, în cei dragi, el, craiul nu a putut suporta gândul că familia i-a fost omorâtă, ci cu un picior deja în groapă, doar gândul aflării locului și stării în care se găsea micuțul său care apucase să fugă din calea celor care-i omorâră mama și ceilalți doi frați. Vlad, căci așa-l chema pe fiul brav al craiului care se salvase fusese aflat de tatăl său în codrii care azi compun Valea bogății, iar numele-i vine de la preaplinul de bucurie și de fericire pe care atât craiul care s-a închis în el odată cu moartea familiei sale atunci, dar a dăinuit și ca bunic a avut parte de pe urma lui Vlad de împlinirea sfintelor dorințe pe care un părinte le poate avea față de fiul său, care la rândul lui a dus neamul mai departe iubind-o pe nevasta lui, mireasa pe care-o fericise cu titlul de mamă în repetate rânduri, iar feciorii și fetele lor au fost sănătoși și au crescut frumos, dând prin exemplul devotamentului lor față de aceste meleaguri dovada vie a faptului că omul bun într-adevăr sfințește locul și rămâne pururea în amintirea colectivă a generațiilor ce-l vor urma. Mai ales pentru ce a suferit el, Vlad, blestemat fiind de hapsânii aceia cu aur mult, care l-au otrăvit și l-au blestemat ca și fiii și fiicele lui să sfârșească spânzurați, pentru a nu ajunge în împărăția din cer. Așa că dragii mei oaspeți, nu întâmplător vă spun eu acum tot ce vă spun, ci pentru că așa au stat lucrurile atunci, iar ele până în vremurile noastre au tot fost transmise prin viu grai, semn că ceva important pentru oamenii si timpurile acelea acești oameni chiar au însemnat.

Ați înțeles, măi copii cu tot ce vă trebuie la nas și care nu prea vreți să arătați în jur că se poate conta pe voi, pentru că sunteți imprevizibili și aveți mereu toane, ce înseamnă lucrurile cu adevărat importante pentru un om?

Da, doamna profesoară! răspund elevii în cor.

E un început, până acum eram profa ̓̓ !

Am înțeles ce înseamnă viața, doamna profesoară, e impresionant ce a trăit craiul, Vlad e un învingător și tocmai de aceea rămâne și astăzi în memoria colectivă a localității, iar legenda care-l are în vizor e aflată de la domnul părinte aici de față de orice turist care are curiozitate și inspirație să vină aici!

Și pentru că nimic nu e întămplător dragi oaspeți, în curtea bisericii în care ne găsim acum se află chiar mormintele lui Vlad și ale copiilor săi, precum și al craiului care spre a duce mai departe misterul în care destinul său a fost învăluit nici numele nu i-a fost dezvăluit. Ele au putut fi observate până când regimul comunist a decis că nu cu astfel de legende își poate construi propaganda care să asigure stabilitate și dăinuire…

Încă o pildă despre cum bunătatea și generozitatea vin în lume întrupate în om care înțelege să le învețe și să șe folosească în folosul celor din jur chiar dacă el este surghiunit. Și precum vechii daci care se lăsau în voia săgeților ce coborau din cer și se îmfigeau în piepturile lor săvârșind în acest mod jertfa supremului Zamolxis, sau Zamolxe cum apare el la Eminescu, iată și legenda ce vorbește despre jertfa de sine a craiului și a vieții grele dusă de fiul său Vlad pentru mai binele celor ce vor veni după ei că ne vorbesc și astăzi despre o calitate a poporului nostru ce acoperă pământul lui Dumnezeu, Raiul, pe pământul populat de oameni vorbind aceeași limbă, nu musai a credinței, dar măcar una care-i apropie pe toti de un țel final de dobândire a salvării sufletului la marea trecere înaintea morții. Căci, trebuie să știți, copii că România se anagramează ca Om în Rai, iar asta nu e deloc puțin lucru.

 

 

Advertisements

Pazitul fetei la rusi, sau cum doare palma data cum trebuie

Cand vine vorba despre tatii de fete, situatia sta cu totul aparte de la individ copulator la un altul. Anume ca, uneori tatii mai sunt priviti si asa. Igor este doar unul dintre ei. El este si azi un agent secret de informatii, este oriunde si niciunde, este cand acasa, cand la hotel, cand in beciuri de case nationalizate din orice colt posibil de lume cunoscuta si necunoscuta, in insule exotice, unde bikini sau fete prea incalzite purtandu-i etaleaza acea miere a carnii care face orice tentatie provocata de elasticul slabit voit de purtatoarea ei sa sara in sus si sa explodeze echilibrul masculilor alfa. El, Igor a fost si el prin anii ’80 odata in viata lui in situatia asta si Agneta i-a invins rezistenta si testarile oamenilor cu epoleti de la Moscova si Sankt Petersburg s-au dovedit apa de ploaie in tot acest razboi al vietii dus zi de zi, iar vulnerabilitatea sa psiho-emotionala pe fond erotic i-a aratat doar ca e nu doar robot ci si fiinta omeneasca. Si-a asumat relatia, mai ales cand tipa, o femeie de origine latina, mai concret o fosta sotie, amanta de mafioti napolitani sicilieni exilata de teama razbunarii unui Bruno din provincia cizmei in patria argintului, silveradoul argentinian era in concediu estival el tocmai ii picase ei cu tronc si reciproc si dintr-o noapte la cazinou terminata in cearsafurile mladioaselor unduieri la etajul al saptelea al hotelului insular schimbul de lichide i-a dus pe amandoi in acelasi timp in locul in care zeii olimpieni de altadata ajungeau in cartile elinilor care stau fundamente azi celor mai importante aspecte ale vietii culturii si civilizatiei occidentale. Cand grecii numeau zeitate ceva ce le dominau starea de veghe, de trezie, cei de azi numesc posedare, patimi, incercari, vulnerabilitati testate si nedepasite in fata unor tentatii lumesti care mai creeaza si viata pe deasupra. In fond n-a ramas decat o poveste scurta de dragoste consumata si care a umflat un pantece care noua luni mai tarziu dadea nastere unei fetite ce a primit nota de trecere cu brio a schimbarii mediilor de viata si care la scurt timp dupa aceea pomenea de un tata, tata! Sa fie curios acest aspect, cata vreme mama ei a nascut-o si tot ea a continuat pe tot parcursul vietii sale sa-i fie mereu aproape?
Nu, pentru ca legatura care se creeaza e una indestructibila, e de sange si vine ca blestem sau dreptate morala a actelor  indeplinite. Asa ca el, Igor a continuat sa pastreze legatura in secret si cu acest aspect al trecutului sau si dincolo de viata sa privata de angajat al serviciilor de coercitie de la Moscova, in lumea larga el este vazut doar ca un cetatean care a iubit odata si cu aceasta povara interioara a trait pana mai deunazi, cand copila l-a cautat sa-i multumeasca pentru faptul ca a avut grija de ea si de mama ei in tot acest timp. Este adolescenta si invata teribil de bine, este o surpriza placuta a vietii care-si cauta identitatea intr-o lume plutind de multiculturalitate si pluridiversitate si unde conservatorismul este descurajat sa se manifeste tocmai pentru ca libertatea expresiei e dirijata de curente de mode care trec inainte de a le intelege rostul si menirea lor in realitatea asta, uneori doar aparenta, care exclude timpul destinat oricarei expresii sa se aseze si sa fie pretabila intelegerii umane de rand.
El, Igor a inteles ca grija si a ei trebuie sa devina obligatia sa de suflet si la un concert al celor de la The Prodigy, pe langa adolescenti ce prizau cocaina intr-o iesire dintr-un parc cunoscut al capitalei moscovite si alte obiceiuri care nu  excludeau probarile si testarile, experimentele pe propria piele, agentul in misiune speciala cata vreme avea legatura cu latura sa privata de timp Igor, in viata de zi cu zi, Serghei Hurupov plesneste cu un lat de palma bine incordata ce trimite in lumea viselor pe primul lacom aparent major ce se apropie periculos de mult de ce are o fata mai mult de protejat o vreme macar.
Si pentru ca grija tatalui, indiferent daca copilul procreat e recunoscut dar tinut in paranteza in identitatea sa oficiala de cetatean rus cu acte in regula in spatiul dintre Urali si Caucaz e aceea de a pastra sufletul si trupul prelungirii sangelui sau dincolo de suferinta si durere el recurge la aptitudinile si posibilitatile sale inteligente si fizice de operativitate si  in timp scurt cu eficienta maxima se face si imediat nevazut, stergand orice fel de urme asigurand protectia fetei sale. Si pentru ca daca Smack my bitch up le-a dat prea multor mucea nas sa se dedea la acte erotico-pornografice distrugand frumosul ce aparent se construia si in ochii si mintile lor tinere, tatal protector, cu ochi de vultur dincolo de strazi, pomi, cladiri si intuneric vegheaza asupra fetei sale, sange din sangele lui. Si palma si pumnii sau stiu bine sa echilibreze balanta asta de optica depreciativa a mintilor afectate de erotism juvenil neexperimentat decat in palmele-n care-si ascund nevroticele nevoi de racire dupa focurile organice insetate de internet plin de pornografie infantila. O palma data cu ocazia asta intregii culturi si civilizatii care permite distrugerea echilibrului si asa precar al unor indivizi instabili psiho-emotional, capabili pentru un dram sau strop de fericire gresit inteleasa, sa sara si in focuri, sau sa se arunce si de pe cele mai inalte hauri existentiale.
Ca sa vedeti ca si rusii stiu sa-si protejeze si respecte femeile, chiar de ele-s in devenire, sau cu atat mai mult.

Alte perspective, datini si obiceiuri in tabel la Psi gasiti. Intrati deci si cititi.

Conexiune perfecta

Intr-o perpetua adaptare la tot acest cerc cu raza nedefinita de vreo unitate de masurat oricare ar fi unghiul de vedere, trebuie sa tii pasul cu tehnologia, clar daca vrei sa existi. Undeva sa fii si tu un punct care palpaie pe harta retelelor ce leaga omenirea dincolo de barierele diverse implicate de geografie, lingvistica, sau alte criterii taxonomice ce ne fac pe toti contemporanii niste indivizi ce traverseaza prin rolurile fiecaruia pe scena vietii, partasi la contingenta ce speram sa nu ne trateze cu prea multe ironii. Si asta pentru ca da, ele sunt in suficient de multe cazuri unele ce dor, desi spun niste adevaruri factice, lasa gustul pelinului mortii prea mult sa zaca pe cerul gurii pe care si fara a intentiona-o vreodata, limba se atinge de cateva ori si se umple de otrava.

Dorina, studenta ce-si exprimase gandul in ce priveste dezvoltarea acelor lucruri necesare pentru un viitor absolvent de studii economice pregatit intr-o Romanie ce inca traverseaza tranzitia interminabila spre modelul occidental de tara, unde libertatile si drepturile civice nu impieteaza viata de zi cu zi a cetateanului de rand, pleca in urma cu doua luni la Paris, pentru a finaliza anul al doilea de facultate experimentand Franta direct de la fata locului timp de cateva luni in care prin programul universitar de schimb de experienta intre studenti purtand numele unui mare savant universal din trecut.
– Da, mami acum am terminat checkingul, iti vorbesc din buzul care ne duce sa ne imbarcam in avion. Dupa care nu ne vom mai putea auzi, e interzisa folosirea telefonului mobil in avion.
Sa fiti bine si ne auzim, dragii mei de cum ajung acolo, bine? Sa-l iei pe tata pe urma si sa nu va grabiti pe drum la intoarcerea acasa, ca si asa sunteti oboositi de pregatirile de aseara si de scurtul somn, drumul incoace… Aveti grija si promit sa ne reauzim de cum ajung la Paris! Fiti bine, pupa-l si pe tata din partea mea!
……..
– Am ajuns cu bine, zborul a fost fara emotii, fara turbulente, fetele dinauntru foarte atente cu noi calatorii, aterizarea faina, aici e o vreme frumoasa, ies din aeroport si astept sa vad daca mai e vreun coleg de program si impartim un taxi si mergem sa ne instalam in campus.
Va pup, multumesc pentru toate eforturile voastre, fara mobilizarea voastra n-as fi avut aceasta sansa, mami draga si stiti si voi cat e de important pentru mine sa am cum respira acum si aerul occidental mai ales de aici, sa acumulez experienta asta dorita si la intoarcere sa conteze mult la angajarea in tara. Mai ales la cati economisti are Romania acum, trebuie facute si alegeri din partea angajatorilor, iar fabricile de diplome trebuie cumva contracarate…
– Eh, lasa mama, ca noi suntem alaturi de tine, cum ti-am dovedit-o mereu, nu doar acum, tu vrei, tu te pregatesti, nu esti ca cei care doar pretind si-ti flutura diploma in fata ca stiu ceva pana la proba contrarie, crede mai departe in tine, fii curajoasa, nu uita de ce ai plecat acolo, nu ne dezamagi familia si investitia deplina in tine si viata te va rasplati draga mea! Hai, capul sus si inainte cu dreptul, bine?

Encore une fois… les politiques economiques… attention!
Dorina, peux-tu que dire comment crois-tu la probleme economique dans Europe pouvaient depasee?
Oui madame professeur: je crois que la plus stabilite et la solidarite dans l’interieur des etats qui sont parts dans la communite europene peut faire la sante de la vie dans cette etats europenes une realite pragmatique qui changes la prevision negative dans une esperance pour la future ici, dans Europe, le maman de capitalisme.
Merci beaucoup pour ton response, Dorina.
………………………..
– Mama, sunt bucuroasa ca merge bine aici, scoala, campus, colegi si colege, suntem oameni ce se formeaza in tainele cifrelor care pe viitor vor incerca sa scoata la liman diversele erori de administrare a fondurilor bugetare directionate usor eronat de deciziile politice care se iau, nu de putine ori, fara o expertiza solicitata si noua, celor care lucram cu cifrele…

Mami, Tibi al meu ce mai face, mi-e un dor teribil de el, stiu am vorbit si-aseara, asa cum o putem face de fiecare data cand seara destul de tarziu la voi si pentru el pentru a doua zi, la scoala si la serviciu, dar desi stiu, ne iubim, suntem facuti unul pentru celalalt si dupa ce revin in tara, vreau sa ne si logodim deja, sunt aici prietene de-ale mele care nu au facut chiar toate pasul acesta si uite una chiar aseara-mi povestea deceptia ei, caci iubitul o-nselase din cauza distantei si a lipsei ei. Nu vreau mama sa traiesc si eu asta, dar ti-am spus-o si tie ca sa fiti pregatiti acasa si pentru asta, e alt efort, ma voi revansa eu fata de voi toti, cumva sa fim toti impacati si multumiti!

– Fata mamei sunt mandra de tine, azi mai mult ca niciodata, esti asa cum mi-am dorit sa fie fata mea, ambitioasa, sa stie mereu ce vrea si sa conduca prin fiecare noua actiune ce-o intreprinde la indeplinirea telurilor spre care tinde. M-ai facut sa plang cu lacrimi, fetito, stii tu asta, o auzi deja, de vazut ma vezi mai mica pe telefon, dar bucuria mi-e necuprinsa Dorino mama! SI Tibi ne tine uite-l aici de urat in lipsa ta, dupa facultate si job e aici acasa, ne ajuta cu aprovizionarea, iti citeste cartile preferate, e ca un frate ce nu l-ai avut pentru noi, de aceea ma bucur mama pentru voi, stii ce vrei, te perfectionezi, iubesti si esti iubita, ce sa ma vrei altceva? Bravo, mai mama!
…………………….
Sunt Tibi si v-am expus cateva parti esentiale ale perioadei in care iubita mea, Dorina, acum sotia mea si viitoare mamica a unei perechi mixte de gemeni, se forma in timpul studentiei printr-un program de schimb studentesc de experienta a studierii disciplinelor facultatii alese in statele europene occidentale. A ales Franta atunci pentru a face acest pas, iar eu am sustinut-o indeaproape in tot ce a presupus asta, iar acum ma declar un om complet fericit! Am crezut totdeauna in ea, in capacitatea de a face fata prin iubire, respect, prietenie distantei si singuratatii, nepunandu-mi vreo clipa problema dorintei sale de a se stabili doar de catre ea la un moment dat cat a durat programul de exchange, altceva decat cele asupra carora cazusem de acord si inainte ca ea sa aplice pentru acest program despre care v-am vorbit aici.

Multumesc tehnologiei ca exista si a facut posibila, nu doar holografic mentinerea aproape a ideii de Dorina, caci pana la asta iubirea si increderea permanenta a fiecaruia in celalalt a trecut acest pas al despartirii simbolice ce ne-a intersectat destinul impreuna. Multumesc divinitatii ca prietenia noastra a evoluat frumos, ca de la sine si multumesc si telefonului ca ne-a asigurat o buna comunicare pe toata aceasta perioada cat a fost plecata. Noi iubim acest telefon ca pe un prim copil al nostru inaintea celor doi fratiori pereche ce urmeaza sa vina pe lume spre finalul anului, undeva in preajma Craciunului, cum primit-am asigurari de la controlul de specialitate.

E un telefon bun, rezistent, de firma, inteligent ca de-aia-i zice smartphone, face poze clare, reda muzica, citesti mesageria, esti conectat la lumea virtuala mai vie ca niciodata, fie-n interes de serviciu, fie personal, esti in preajma lui si prin el, viu, existi si pentru toti cei pe care-i cunosti, de care orice si oricata bariera geografica te-ar desparti, esti mereu aproape, doar la un click, sau o butonare distanta!

Conexiune perfecta

Intr-o perpetua adaptare la tot acest cerc cu raza nedefinita de vreo unitate de masurat oricare ar fi unghiul de vedere, trebuie sa tii pasul cu tehnologia, clar daca vrei sa existi. Undeva sa fii si tu un punct care palpaie pe harta retelelor ce leaga omenirea dincolo de barierele diverse implicate de geografie, lingvistica, sau alte criterii taxonomice ce ne fac pe toti contemporanii niste indivizi ce traverseaza prin rolurile fiecaruia pe scena vietii, partasi la contingenta ce speram sa nu ne trateze cu prea multe ironii. Si asta pentru ca da, ele sunt in suficient de multe cazuri unele ce dor, desi spun niste adevaruri factice, lasa gustul pelinului mortii prea mult sa zaca pe cerul gurii pe care si fara a intentiona-o vreodata, limba se atinge de cateva ori si se umple de otrava.

Dorina, studenta ce-si exprimase gandul in ce priveste dezvoltarea acelor lucruri necesare pentru un viitor absolvent de studii economice pregatit intr-o Romanie ce inca traverseaza tranzitia interminabila spre modelul occidental de tara, unde libertatile si drepturile civice nu impieteaza viata de zi cu zi a cetateanului de rand, pleca in urma cu doua luni la Paris, pentru a finaliza anul al doilea de facultate experimentand Franta direct de la fata locului timp de cateva luni in care prin programul universitar de schimb de experienta intre studenti purtand numele unui mare savant universal din trecut.
– Da, mami acum am terminat checkingul, iti vorbesc din buzul care ne duce sa ne imbarcam in avion. Dupa care nu ne vom mai putea auzi, e interzisa folosirea telefonului mobil in avion.
Sa fiti bine si ne auzim, dragii mei de cum ajung acolo, bine? Sa-l iei pe tata pe urma si sa nu va grabiti pe drum la intoarcerea acasa, ca si asa sunteti oboositi de pregatirile de aseara si de scurtul somn, drumul incoace… Aveti grija si promit sa ne reauzim de cum ajung la Paris! Fiti bine, pupa-l si pe tata din partea mea!
……..
– Am ajuns cu bine, zborul a fost fara emotii, fara turbulente, fetele dinauntru foarte atente cu noi calatorii, aterizarea faina, aici e o vreme frumoasa, ies din aeroport si astept sa vad daca mai e vreun coleg de program si impartim un taxi si mergem sa ne instalam in campus.
Va pup, multumesc pentru toate eforturile voastre, fara mobilizarea voastra n-as fi avut aceasta sansa, mami draga si stiti si voi cat e de important pentru mine sa am cum respira acum si aerul occidental mai ales de aici, sa acumulez experienta asta dorita si la intoarcere sa conteze mult la angajarea in tara. Mai ales la cati economisti are Romania acum, trebuie facute si alegeri din partea angajatorilor, iar fabricile de diplome trebuie cumva contracarate…
– Eh, lasa mama, ca noi suntem alaturi de tine, cum ti-am dovedit-o mereu, nu doar acum, tu vrei, tu te pregatesti, nu esti ca cei care doar pretind si-ti flutura diploma in fata ca stiu ceva pana la proba contrarie, crede mai departe in tine, fii curajoasa, nu uita de ce ai plecat acolo, nu ne dezamagi familia si investitia deplina in tine si viata te va rasplati draga mea! Hai, capul sus si inainte cu dreptul, bine?

Encore une fois… les politiques economiques… attention!
Dorina, peux-tu que dire comment crois-tu la probleme economique dans Europe pouvaient depasee?
Oui madame professeur: je crois que la plus stabilite et la solidarite dans l’interieur des etats qui sont parts dans la communite europene peut faire la sante de la vie dans cette etats europenes une realite pragmatique qui changes la prevision negative dans une esperance pour la future ici, dans Europe, le maman de capitalisme.
Merci beaucoup pour ton response, Dorina.
………………………..
– Mama, sunt bucuroasa ca merge bine aici, scoala, campus, colegi si colege, suntem oameni ce se formeaza in tainele cifrelor care pe viitor vor incerca sa scoata la liman diversele erori de administrare a fondurilor bugetare directionate usor eronat de deciziile politice care se iau, nu de putine ori, fara o expertiza solicitata si noua, celor care lucram cu cifrele…

Mami, Tibi al meu ce mai face, mi-e un dor teribil de el, stiu am vorbit si-aseara, asa cum o putem face de fiecare data cand seara destul de tarziu la voi si pentru el pentru a doua zi, la scoala si la serviciu, dar desi stiu, ne iubim, suntem facuti unul pentru celalalt si dupa ce revin in tara, vreau sa ne si logodim deja, sunt aici prietene de-ale mele care nu au facut chiar toate pasul acesta si uite una chiar aseara-mi povestea deceptia ei, caci iubitul o-nselase din cauza distantei si a lipsei ei. Nu vreau mama sa traiesc si eu asta, dar ti-am spus-o si tie ca sa fiti pregatiti acasa si pentru asta, e alt efort, ma voi revansa eu fata de voi toti, cumva sa fim toti impacati si multumiti!

– Fata mamei sunt mandra de tine, azi mai mult ca niciodata, esti asa cum mi-am dorit sa fie fata mea, ambitioasa, sa stie mereu ce vrea si sa conduca prin fiecare noua actiune ce-o intreprinde la indeplinirea telurilor spre care tinde. M-ai facut sa plang cu lacrimi, fetito, stii tu asta, o auzi deja, de vazut ma vezi mai mica pe telefon, dar bucuria mi-e necuprinsa Dorino mama! SI Tibi ne tine uite-l aici de urat in lipsa ta, dupa facultate si job e aici acasa, ne ajuta cu aprovizionarea, iti citeste cartile preferate, e ca un frate ce nu l-ai avut pentru noi, de aceea ma bucur mama pentru voi, stii ce vrei, te perfectionezi, iubesti si esti iubita, ce sa ma vrei altceva? Bravo, mai mama!
…………………….
Sunt Tibi si v-am expus cateva parti esentiale ale perioadei in care iubita mea, Dorina, acum sotia mea si viitoare mamica a unei perechi mixte de gemeni, se forma in timpul studentiei printr-un program de schimb studentesc de experienta a studierii disciplinelor facultatii alese in statele europene occidentale. A ales Franta atunci pentru a face acest pas, iar eu am sustinut-o indeaproape in tot ce a presupus asta, iar acum ma declar un om complet fericit! Am crezut totdeauna in ea, in capacitatea de a face fata prin iubire, respect, prietenie distantei si singuratatii, nepunandu-mi vreo clipa problema dorintei sale de a se stabili doar de catre ea la un moment dat cat a durat programul de exchange, altceva decat cele asupra carora cazusem de acord si inainte ca ea sa aplice pentru acest program despre care v-am vorbit aici.

Multumesc tehnologiei ca exista si a facut posibila, nu doar holografic mentinerea aproape a ideii de Dorina, caci pana la asta iubirea si increderea permanenta a fiecaruia in celalalt a trecut acest pas al despartirii simbolice ce ne-a intersectat destinul impreuna. Multumesc divinitatii ca prietenia noastra a evoluat frumos, ca de la sine si multumesc si telefonului ca ne-a asigurat o buna comunicare pe toata aceasta perioada cat a fost plecata. Noi iubim acest telefon ca pe un prim copil al nostru inaintea celor doi fratiori pereche ce urmeaza sa vina pe lume spre finalul anului, undeva in preajma Craciunului, cum primit-am asigurari de la controlul de specialitate.

E un telefon bun, rezistent, de firma, inteligent ca de-aia-i zice smartphone, face poze clare, reda muzica, citesti mesageria, esti conectat la lumea virtuala mai vie ca niciodata, fie-n interes de serviciu, fie personal, esti in preajma lui si prin el, viu, existi si pentru toti cei pe care-i cunosti, de care orice si oricata bariera geografica te-ar desparti, esti mereu aproape, doar la un click, sau o butonare distanta!

comori din viata

Si cum luna cadourilor nu poate veni niciodata mai bine pentru cineva care iubeste in viata lui pe toata lumea si ceva mai putin pe sine, se cade si ca dorindu-si impartasite simtirile si iubirea ce-i toata o definitie perfecta pentru felul de a vedea viata ca provocare cu fiecare secunda ramasa in timp, vie prin implicare, daruire, asteptare si conlucrare, cum altfel se poate a se recompensa toate astea inapoi dinspre viata venite, decat printr-o inima care sa bata la unison?
Iar cand necautarea, in sensul de looking for si/sau de seeking e litera de lege pe care o urmeaza cu o cerbicie a inimii sale ce stie ca undeva asteptarea sa-l apropie de alta inima si-un suflet rezonandu-i intrutotul, atunci, ei bine da, chiar atunci, nu-i asa ca Fat-frumosului cosmosul iar putea pregati surprize din cele mai-mai? Si el gata s-o pretuiasca pe cea de-alaturi, fireste ca-i va darui toata viata, suflarea lui si dragostea de care-i atata de plin incat in orice face lasa pecetea lucrului asumat, bine facut, responsabil si-o unduire si-o placere pentru treaba terminata de fiecare data cand o-ncepe, si credeti-ma ca incepe multe, nu, nu odata toate, ci pe rand, dar ies bine toate.
Si cand un asemenea personaj devine iubit pe masura iubirii pe care atat si-a amanat momentul daruirii ei, incat nu devenise apatic sau iritant cu altii, dar nici neincrezator ca va veni odata si acea clipa, lumea, universu-i atat de mic incat nici muntii, apele, luna ori soarele, stelele nu-s deloc departe, prin suflul ce-l are sa indeplineasca toate cele pe care le are in cap. Si asta doar sa multumeasca asteptari, pe care nu, nu si le induce, nici nu le face ca sa fie facute cunoscute pentru a epata, ori a creste in ochii cuiva. Nu, deloc, nu. Dar emulatia iubirii e ceva ce transforma ontic orice rasfrangere de viata in trupul oricui are fie si inima de piatra, sau prea rosie de atata iubit patimas, fara sa fi descoperit acolo vreun sens al evolutiei spirituale. Caci da, asta-i ce-i lipsea lui. Exact, perechea pe care-acum a gasit-o si prin care implinit, vrea sa implineasca si alaturi de care in jur sa creeze o stare de bine in jur, intr-o lume fara de iubire in care ambii au fost crescuti si care acum sunt ambii constienti ca o pot domina.
Iar cum iubirile-mplinite cade-se a fi urmand ceremoniosul trecut prin timpuri si generatii cu acel ceva aparte, special ce confera simbolica ce ramane inatacabila anilor ce se scurg, asociate legamintelor celor doi sunt si bijuteriile care centreaza pe degetele amandurora semnificatia ciclicitatii iubirii ce ca o flacara arde patimas pana la ultima suflare a trupurilor, continuand precum o torta olimpica sa dea mai departe spiritul sportiv si corectitudinii cavalerismului social de dupa incheierea vreunei astfel de intreceri sportive.