nu vreau clanta

apare si zi si noapte
nu se plange de regularitate
ca nici talpile n-o dor
cand apa curge proaspat
raceste aer si vieti
cand plonjeaza de pe stanci
piciorul cuiul scoate
talpii roase-n salina
verde-n varfuri de paduri
scoase la vanzare
de autocamioanele-n vrii
nestinse-n noptile tarzii
cand se plimba peste tari
cu sau fara iesire la mari
sa poata tine tata placa
peste raftul de mai sus
cand nu mai incap cartile
in biblioteca lui de jos
aia care m-a facut mare
si pe mine si pe toti
cu care am crescut
cu timpul sa pot scrie
si acum de la taste
fara hartie
ca sa nu mai cada
cartile cu tot cu raft

Advertisements

roco

cand n-ai de unde cadea
pe sub ramuri vezi o cale
sa te dezmierzi-n siroaie
cozi de maimute
salturi-naripate
luna-ncovoiata
coperte de carte
file de poveste
si-n-ntrupare de viata
pe marea scena
unu e numarul magic
tinta prea multora
alesi nefiresc de sifoane
si ciururi ce nu-ntetesc
valtoarea mantuirii
decat atunci cand e furtuna
si iubirea-i o masca dura
a neputintei sudorii
ce-si cauta inca
evadarea din masa
pe trapa de incendiu
si-afara ploua
nimic nu mai arde
cand florile suspina
gemul si nu serbetul
dintre albine
razboi culminant
printre destine

flopi

fond de ten pe te iubesc
uitat voit de dimineata
pe biletelul tastaturii
laptopului la birou
si toamna frunzelor cu poezia
aterizarilor din pomi
parcuri si-alei aurii
se coc in miez de noapte
la umbra lunii stelelor tarzii
cand piateta-i goala
si pianul jazzului nocturn
insoteste greierii-n strada
fara hashtag, ci cu o funie
care sa mearga inainte
urma le-o afla la-ntors
din pribegie acasa
unde-n gradini asteapta
cuminti fragede lastare
de portocali
nu talpile rosilor pantofi
plimbati prin lumea mare
si toat-o sinfonie ilustra
de magistre nume
drumuri si cautari ce raspuns
las-asteptat cand te-astepti
dorul sa vina odata cu el
ferm si concis
ca timbrul pe plic
si adresa scrisa
misivei deschise cand
literele cu sange
din venele mainilor asprite
cu setea asudata-n cascade
ochii vor citi
scaldati-n soare
si ape calme
la mal
e azi
si va fi
mereu
si maine

pal

e-o viata frumoasa
cu fiece frunza picata
cand tii mana-n mana
si vantu-i adie podoaba
cand gatu-si tine pe umar
si inima bate-n galop
stii sigur ca e iubire
nu ploaie-n potop
chiar daca ochii din cer
plang dupa-amiaza
si nu e nimeni pe pod
sa te astepte
cand vii de la distanta
e-o curgere ampla de soare
timpu-i busola pe mare
scrisoarea sangelui vietii
graveaza inelul ce vine
cu alfa si omega
stranse una de alta
pe firmamentul adapostirii
dincolo de vremea pe potriva

nerozi

ploaia dinspre ochii herei
se pravale peste nasu-i torturat
cand lacrimile-s spumoase
si cascadele-n hamac
le vezi de mai departe
parca-i totul mai frumos
decat pe instagram
sa descoperi pe viu miscarea
decat cu scroll pe un cam
iar vacanta sa mai misune de roua
cand pe la ora 7, noua
diminetii-i dai salutul
din nisipul marii-val
asediu picioarelor goale
printre scoici si pietricele
farama timpului masori
durata care este
in final fundatia pe care
cresc si portocalele-n pomii din fata
casei unde ai tras in vacanta
verii ce-a trecut cu ea odata
cand la fereastra-n crepuscul ploua
cartea rasfoiai cu nesat
si gandu-ti pleca departe
cum ar fi daca
ceru-ar cadea
peste toti si toate
ar fi ca la scolile noastre
cand tavanele cad peste cei mici
si pe toti-i doare-n coate
ca nimeni nu poate sa creasca
asa cum ar fi de dorit
intr-o lume fireasca
in care porcu-i finantist
si vulpea judecatoare
a cauzelor pierdute
de zombie care adorm
ziua-n amiaza mare