Psiluneli intervievate, interactivitate, sau duplex Brasov-Porto!

Simonikool din club Psi mi-a facut onoarea sa-mi fie gazda temei psilunatice si va invit si pe voi s-o cunoasteti din cele comunicate. Un om tanar, frumos, complex, invatat, caruia-i place caldura si imbratisarile unui alt popor latin, limba si alte atribute etnico-folclorice ale meleagurilor iberico-lusitane si care face cu o buna prestanta a muncii depuse acolo un nume tineretului universitar din tara din care provine. Iata pe scurt dialogul cu Simona:
– Cum ti se pare viata peste hotare?
Viata out of the borders e experienta vietii mele, cea din care am invatat cel mai mult si care m-a facut sa fiu omul care sunt acum.
– Cum s-a acomodat Simona Rosoaga cu gandul vietii in alta tara?
E adevarat ca acomodarea nu este floare la ureche si ca dorul de casa te loveste tare uneori, dar aici a devenit acum “casa mea”, locul in care ma simt cel mai bine, in care leg prietenii si cunosc oameni, in  care lucrez si construiesc.
– Cum e Portugalia vazuta prin ochii tai si oamenii locurilor cu sange latin ce vorbesc o limba inaccesibila oricarei urechi?
Oamenii sunt foarte diferiti aici; sunt mult mai deschisi si mai relaxati, au mult mai multa rabdare si iti zambesc pe strada. Orasele nu sunt cenusii ca in Romania si asta se reflecta si in starea de  spirit a celor ce le strabat strazile. Aici fiecare oras are identatea lui si fiecare loc te invata ceva nou: un  port nou, un gust nou, un cantec nou, chiar si un cuvant nou.Am avut norocul sa lucrez mereu cu oameni tineri, cu  oameni care vin aici sa descopere, purtatori ale acelorasi intrebari si temeri care m-au insotit si pe mine in prima experienta portugheza. Ei nu ma lasa sa uit cum am descoperit totul pas cu pas, cum am invatat primele cuvinte si  cum am citit primele carti intr-o limba pe care nu o cunosteam deloc. Cu ei imi amintesc mirarile si fascinatiile  mele de la inceput si zambetul care ma insoteste inca atunci cand vad Oceanul la apus, cand asculd fado ori cand  mananc o “francesinha” la restaurantul meu preferat de pe o straduta ingusta, din Porto. E normal ca uneori sa te  simti putin pierdut, mai ales ca eu am locuit in 6 locuri diferite in ultimii 3 ani, strabatand intreaga Portugalie. M-am simtit si singura, in primele zile, cand abia te acomodezi si nu cunosti pe nimeni dar din fericire ma adaptez repede la situatii. Acum de exemplu, sunt de 2 saptamani din nou in Porto si ma simt ca si cum nu as fi plecat  niciodata de aici. Dar de Porto ma leaga mult prea multe amintiri frumoase si este locul pe care nu l-as mai parasi niciodata, locul la care tin cel mai mult si unde imi gasesc mereu energia si radacinile.

Psiluneli la Psi. Toate care-s acolo-n tabel, da!

Advertisements

De aici ma ocup eu!

Salut sunt varu’, de aici ma ocup eu! Asta trebuie trasa si-n clip unde in bacground sa fie vestiarul nationalei tricolore. Mai ales dupa jocul bun si rezultatul multumitor dupa barajul pentru modialele braziliene. Deja pe facebook circula ideea asa ca nu este frustrare ci o buna decizie pe care nimeni n-o ia. Nici presedintele FRF, care ar trebui sa-i plateasca o clauza financiara care nu face, adica nu acopera prin calitatea serviciilor prestate de selctioner, angajatul FRF, neaparand plus valoarea.
Piturca nici atat, caci demisia, actul demn pentru infrangerile vietii, l-ar deposeda de niste bani, nu putini de altfel! Asa ca pana atunci, copiii sa creasca si sa mai bata si mingea in curtea scolii si in spatele blocului si poate asa vom mai avea parte si de emotii motivate cand Romania mare va mai juca fotbal!

Dragoste in vremea holerei- filmul

Povestea unei iubiri amanate prea mult de catre timp si supravalorizarea ei sentimentala in ultima parte a unei batraneti in care neputintele cele mai diverse fac din oameni trupuri suferinde, bunici cu nepoti, sau haituiti de doruri multe este cea in care Fermina Daza si Florentino Arizo se cunosc, isi intersecteaza privirile si la un moment dat si destinele, daca nu aparea ceva care sa fie impotriva. Este o poveste a rabdarii si fidelitatii  sufletului pentru chipul surprins de o fotografie a ei care-i ramane lui, iubitului din tinerete, pe care mai intai tatal ei iar apoi viata, societatea si chiar ea, crezand ca e o umbra sau fantoma cel care-i scrisese si de care se indragostise cu patos si-nflacararea puritatii dragostei frumoase, l-a indepartat cu titlu de iluzie. Un altfel de raspuns pentru respingere si palida motivare pentru asta  in ideea imposibilitatii uniunii, sau de ce nu putem fi impreuna, uite! Dar pe ea viata o vaduveste prin certuri repetate intr-un mariaj totusi stabil si durabil, intr-o stare de echilibru din care intelepciunea anilor face ca recurgerea la compromis sa dilueze tradarii taria aceea imbatatoare in sens de otravire si sa dea pe mai departe imaginea familiei unite. Pe el in schimb, respingerea ei, sau venita din partea ei, a familiei ei, casatoria ei ulterioara si pastrarea viei sale memorii ca semn de dragoste eterna il face  ca trupeste sa nu reziste intensitatii cu care inima pulseaza patosul in vene. Si golul lui interior il lasa umplut de partide scurte si trecatoare de iubire pe care Florentino si le consemneaza intr-un carnetel personal asemanator unui jurnal sentimental. Alaturi de numeralul ordinal, desemnand a cata partida ocupa alt nou nume, caracterizarea simplista a scurtei relatii, Florentino o redescopera spre final pe ea, Fermina intr-o sala de cinematograf.  Bucuria aflarii ei se imbina cu faptul ca intre timp el, Florentino si-a indeplinit dorinta de a fi bogat  si devine succesorul unchiului sau in functia de presedinte a unei companii mari fluviale, iar nu mult timp dupa aceea, ea ramane vaduva. Orbirea dragostei lui pentru fiinta si sufletul ei il face sa comita o gafa explicabila doar prin asta, in ziua inmormantarii fostului ei sot el ii cere reevaluarea pozitiei sale in perspectiva unei legaturi amanate  timp de 51 de ani, 9 luni si 4 zile. Raspunsul ei e ferm si respinge propunerea unei noi relatii dupa una, care cu bune si rele a durat, chiar daca a pus dragostea pe plan secund.
Dar, cand s-au implinit 53 de ani, 7 luni si 11 zile, “virginul” Florentino ancoreaza vasul sau in larg si-i inalta drapelul galben, al cazului de urgenta, carantina impusa de epidemia holerei. Holera ca metafora a iubirii, una cu nefericire impusa de destin si care macina inimi rosii si le  innegreste.
E genul de film care povatuieste si te face sa meditezi asupra temei din final cand iubaretul si fidelul sentimental Florentino realizeaza ca in tot tumultul regasirii Ferminei intr-o viata traita alaturi de alte mirosuri de femeie doar pentru a incerca regasirea ei, cea care l-a starnit atat de frumos in tinerete, nu moartea, ci viata este cea care nu are limite. Caci, asa cum ii replica Ferminei, el poate ramane cu vasul ancorat, si el intins langa ea pe patul apartamentului prezidential din vasul sau o vesnicie. Ca semn de perseverenta si de inima curata. E filmul care misca ceva in tine, indiferent daca e prima sau a n oara cand il vezi.

Flori pentru ochi albastri

Elan si-a petrecut concediul la munte. Venit direct de la birou, dupa multe zile de osteneala in care si stradaniile sale au reusit sa-nduplece sefii sa-i acorde binecuvenita relaxare, omul nostru a mers acasa si si-a umplut un rucsac cu cele necesare si dus a fost. A luat primul tren cu el in care si-a deschis una dintre cele trei carti si pentru ca drumul pe calea ferata stim bine cum decurge, anume cu mari intarzieri, a si inceput sa rasfoiasca citind cu sete capitol dupa capitol. Asa a reusit sa isi calmeze nervii incordati de perspectiva faptului ca a uitat sa-si incarce telefonul mobil suficient cat sa-i permita traficul pe net. Laptopul ce-l tinea in rucsac printre tricourile si perechea de blugi avea o problema, in tren nu mergea wirelessul, asa ca intre a muri de cald auzind tot ce se vorbeste in compartiment fara sa o vrea si a incerca sa evadeze din locul acela cuprins de febra atat la propriu cat si la figurat, a deschis cartea si asa a uitat de toate. Pana si de locul in care pusese biletul de calatorie, atunci cand nasul, adica ma rog, controlorul ceruse asta pentru verificare. Cum si-a scotocit toate buzunarele blugilor si nu-l descoperise,  n-a scos nasul din carte, ci doar palmele din buzunare si asa de-te si de bilet, care era pus drept semn de carte un capitol  mai inainte. Norocul cititorului!

Din gara unde ajunse isi suna amicii care-l preluasera pentru a face un tur al locului cu pricina asa de bun venit. Spre seara cand plimbarea si setea se astamparasera pe rand, nou venitul se caza la o pensiune aflata la o oarecare departare de accesul la soseaua principala ce strabatea localitatea. Priveliste frumoasa, curte primitoare ornata placut ochiului, camera ok si o tipa la receptie, oau! Asa-si zise Elan cand ajunse la loc sigur pe treptele ce separau intrarea si receptia de etajul cladirii in care urma sa innopteze cateva seri la rand. Dupa un dus scurt, se parfuma usor si iesi din camera.
Se opri la receptie unde ceru cateva informatii despre zona si fu bucuros sa afle ca Reka, o blonda creata cu ochii albastri cu un suras imbietor si foarte sexi isi termina tura si Liviu era cel ce urma sa asigure receptia pensiunii pe mai departe.
Semn ca receptionera urma sa iasa din pensiune alaturi de el, turistul care venise la munte sa se relaxeze si sa uite de orele si de zilele inrobitoare la propriu de la serviciu cand presiunea targeturilor apasa asupra intregului birou in care functiona si el.
Cu un avant pe care si-l lua acum si cu rasuflarea aproape taiata de noua perspectiva pe care circumstantele de moment i le ofereau, Reka-l insotea pe Elan la pas prin cararea ce cobora de pe colina in care era coctata pensiunea. Fata-i spuse ca nu mai e mult pana acasa la ea, dar ca pentru aerisire-i recomanda traseul ce ducea de la ea de acasa pana in valea unde pe podul aflat la 1 km distanta va putea sa-si adune in voie gandurile. In plus, pentru ca intunericul pusese stapanire pe zona colinei bogat impadurite, tatal fetei se oferi a-i imprumuta tanarului lanterna pentru orice eventualitate. In plus, ca ghid se oferi ca insasi fiica lui sa-l insoteasca pe strain, pana ce mama va pregati cina unde ambii erau invitati ulterior.

Nea Fane, cum  il chema pe tatal Rekai, era un om carunt, dar tanar in cuget si-n simtiri care vazu de la o posta, chiar daca intunericul camufla destul de bine totul, cum le stralucesc ochii celor doi tineri. Si pentru ca nu stia inca sigur daca sentiimentul e reciproc, sau daca unul e cauza stralucirii privirii ce se vedea in ochii celuilalt, oferi aceasta solutie de moment spre elucidare.
Asa ca nici fata nu refuza cuvantul parintelui si se oferi sa conduca strainul mai la vale in plimbarea printre stelele care se adunau laolalta pe cer sa le vegheze din inaltimile celeste pasii lor nocturni in natura care le oferea acum locul propice povestilor impartasite. Asa afla ea despre el ca este consultant vanzari la o agentie din capitala si ca este singur, locuieste cu chirie in sectorul doi ai Bucurestiului, in locuinta unui fost coleg de facultate care are mai mult noroc in implicarea care cuprinde orice tanar iesit de pe bancile scolii in a se aciua mai bine in pragmatismul vietii. Castiga destul de bine incat sa nu faca foamea luna de luna si ca din concediile sale pe care le petrece la munte si mai rar la mare pentru ca nu-i place aglomeratia si despuiala doar ca sa fii in trend cu ceilalti, nu cauta altceva decat relaxare si incarcarea bateriilor pentru revenirea in capitala unde a fii 100% capabil sa te autodepasesti este o conditie automat acceptata cand intri la programul de lucru. Si pentru ca stia cel mai bine asta, de aceea luase in calcul sa vina astazi aici si unde pret de o saptamana spera sa poata petrece clipe unice, in care natura si atmosfera sa-i prinda bine felului sau de a fi. Reka s-a oferit sa fie in acea seara ghid si gazda pentru Elan si-i marturisise ca spera din toamna sa ajunga si ea in capitala sa studieze dreptul, facultate pentru care se pregateste in fiecare zi, dupa ce a picat la cateva sutimi admiterea de vara trecuta. De atunci lucreaza la pensiune, iar banii castigati spera s-o ajute sa se inroleze bine in capitala, cand dupa sesiunea de inscrieri si examinari de anul acesta se va vedea si admisa.

Ajunsi pe podul unde fata-i pomenise, continuara acolo depanarile de povesti si deodata telefonul fetei suna. Era nea Fane care anunta tinerii ca cina-i gata si asteapta sa vina si ei sa vada despre ce e vorba. Mancara totul cu o foame de care ambii parinti erau nu surprinsi, dar pe deplin satisfacuti ca si fata lor mananca tot din farfurie atunci cand se asaza la masa. Iar  gasindu-l “vinovat” de reusita pe tanarul care astazi le intra pentru prima data in casa, ambii isi zambeau reciproc cu subinteles.
Cina fiind gata, Elan aduse vorba ca nu doreste sa mai deranjeze si ca asta seara s-a simtit pe deplin satisfacut de cum viata l-a umplut de de toate numai de bine si vru sa se retraga spre iesire, multumindu-le gazdelor. Nici gand sa accepte pentru nea Fane, care spuse ca este binevenit acasa la el, tanarul care plecat sa vada pe intuneric frumoasa asezare-i mai aduce si  in siguranta, teafara si nevatamata fiica. E semn de cultura si educatie si cum e tot mai rar asa ceva astazi, tinere te poftesc  sa fii macar pentru seara aceasta oaspetele nostru, daca-ti va placea, desigur!
Coplesit de generozitatea fireasca a parintilor Rekai, deveni vecin de camere cu aceasta unde pe timpul noptii n-apucase decat sa se gandeasca la ce bine a fost primit aici si cate mai poate intalni zilele ce or veni, dupa care dormi bustean.
Dimineata fu trezit doar de o raza ambitioasa de soare ce strapungea lamelele din foi de aluminiu ale jaluzelelor ferestrei lasate peste noapte intredeschisa pentru ca aerul usor umed al zorilor sa aduca roua forfotei cucurigului matinal la nasul tanarului obisnuit cu metroul si birourile serviciului in care muncea. Dupa o dejunare satioasa le multumi gazdelor sale si pentru ca Reka urma sa intre in tura dupa-amiaza se grabi sa ajunga la pensiune unde sa intre pe net sa isi verifice putin corespondenta, caci primi cand era inca la masa dimineata un telefon in acest sens. Un amic de la serviciu-l anunta ca-i va trimite pe email o situatie privind mersul lucrurilor la serviciu, or pentru asta, avea nevoie de baterie, caci cea a telefonului il anuntase deja ca n-o mai duce prea mult. O saruta amical pe obraji pe Reka, le stranse mainile si-i imbratisa cu caldura pe parintii ei si se rupse pentru scurt timp pana la pensiune. Emailul continea o propunere interesanta a celor pe care Elan ii rugase sa-l poata ajuta anul trecut la sarbatorirea unei colege, cand alaturi de Sebi, colegul sau de munca ce-l sunase de dimineata, comandase un superb buchet de flori si o cutie de bomboane alese cu ocazia zilei de nastere a Danei, colega lor de facultate.  Buchet de 9 trandafiri rosii

Aflandu-se printre invitati, in scurtul timp avut la dispozitie, cei doi baieti nu stiau de unde si nici ce ssa achizitioneze pentru colega lor, asa ca intrand ei repede pe net, au dat de Floria, o florarie online care te scapa rapid de orice emotii. Si-ti da altele atunci cand curierul lor ajunge rapid la adresa pe care tu le-o dai cand validezi comanda, cum o sa faci, cum sa reactionezi cand fata se-mbujoreaza, rade si te ia in brate pe neasteptate, sa nu pari nepregatit pentru moment. Reprezentantii Floria-l informau ca a fost ales aleator clientul pentru care magazinul incepe sa deruleze serviciile sale de livrat flori, emotii si sentimente, oriunde in tara, asa ca voiau sa dea de el! Oau, ce noutate. Noaptea trecuta aflase de la mama ei, a Rekai, ca blonda cu ochi albastri ce pare a-i fi facut mai cu sens concediul petrecut la munte, implineste o frumoasa varsta in curand. Asa ca, nestrufocandu-se el cum sa faca sa aiba un tort pentru ea, se gandi iute foc si dadu reply mesajului de la Floria si le dadu coordonatele. Primi confirmarea comenzii sale si i se promise ca pralinele vor ajunge impreuna cu buchetul de trandafiri rosii, asa cum aflase de la fata ca-i placeau, maine la pranz. Puteau si mai repede, caci in maximum doua ore orice comanda ajunge, doar  ca nu era cazul, sa aduci un cadou unui sarbatorit mai repede decat se cuvine. Nu mai are farmec si strici acel misterios moment cand sarbatoritul simte pentru scurt timp cel putin, ca timpul se opreste in loc si ca toata lumea e a lui!

Cei doi prieteni, ce nu se cunosteau decat de o zi, si aia neimplinita intrutotul, se revedeau acum la pensiune, el coborand cand ea-i dadu bip. Doar ce ajunsese si-i preluase locul lui Liviu la receptie. Se vazura, amandoi cu ochii scanteindu-le de bucuria revederii si-si spusera nu prea multe caci alti turisti intrasera in pensiune si receptia se cadea sa fie libera. Asa ca Elan se retrase in camera sa si cu fereastra deschisa pentru a privi departarile si orizontul tot mai luminos ce i se arata, se apuca de citit. Spre seara cand i se facu foame, dori doar sa iasa din camera si sa apuce s-o vada pe Reka pentru a-i spune cu o satisfactie si recunostinta maxime ce buna a fost mancarea de aseara! Fata era libera, si cu nasu-n calculator citea si ea ceva pe net.
O ultima stire anunta ca in curand se va tine un meeting aviatic in apropiere, chiar in weekend si ca ar fi deosebit de incantata daca vremea ar tine cu ea si ar gusta la fata locului febra paradei aero. Zis si facut, promise Elan, e disponibil, daca ea chiar vrea sa fie acolo, el n-are nimic impotriva.
Si asa se facuse si ziua cea mare pentru Elan, cand fireste, de ziua ei n-ar fi trebuit sa lucreze, dar cum dorea sa mearga la meetingul aviatic, trebuia sa lucreze chiar de ziua ei pentru a fi libera atunci, iar Reka i-a tinut in mare masura companie. A fost o zi mai lejera turistic vorbind, dar surpriza cu sosirea curierului de la Floria a prins-o pe Reka la receptie si nu pe Liviu, asa cum spera Elan. Doar cand a citit pe plicul alb dintre florile superbe albastri ca doi astri, si-a dat seama ca mai auzise expresia asta la cel pe care-l cunoscuse de curand. Zambi cu gura pana la urechi si el o prinse atunci coborand pe scari din camera, si-i sta foarte bine cand radea. I-a spus-o si apoi i-a urat La multi ani cu sanatate si bucurii cat cuprinde! A strans-o in brate si  ridicand-o usor de la podea o-nvarti in timp ce o saruta ca sa incheie intr-un mod aparte exprimarea sentimentelor sale pentru ea.

Si imaginea asta a continuat si seara cand acasa la parintii ei, Reka l-a prezentat pe iubitul ei si au impartit peste noapte aceeasi camera unde au povestit cate-n luna si-n stele. Iar la meetingul aviatic, cerul le-a zambit iar si iar, caci pilotii desenau pe cer inimi si flori si amandoi au fost complet satisfacuti de experienta.
…………………………………………………
Azi, Reka este la Bucuresti si imparte garsoniera lui Elan, a fost admisa la Drept si calea ei se pare ca se batatoreste asa cum si-a dorit. Elan nu poate uita nici acum inspiratia lui de moment albastri ca doi astri, pe care o rosteste si la munca atunci cand stressul devine apasator si calmul revine iar si iar.

Momente speciale, jadoris!

Dintr-o pura intamplare care le-a fost pana la urma benefica, un el si o ea s-au gasit peste ani in inima tarii, in aerul muntilor inca impaduriti si verdele ce lumineaza placut ochiului si vederii imaginea unei realitati pe care o simtim si o resimtim nu fiecare la fel zi de zi. El, Mihai o regaseste pe ea, Vica, prescurtarea de cand era mica a Victoriei si asta dupa ce ambii  finalizeaza cursurile facultatilor in capitala tarii, unde s-au si cunoscut de altfel. El din Gorj, ea din Medias s-au revazut cu placere la nunta unuia dintre cunoscutii comuni cu care petrecusera clipe si momente studentesti faine si emotii in sesiuni cu invatat pana dimineata dinaintea examinarii si chefuri si distractii faine cand era cazul si tot asa. Cornel ce o iubea inca din capitala pe Simona se decise s-o ia si de nevasta si nunta au planificat-o ei mirii la Sibiu, stiti si voi, multiculturalitate, festival international de teatru, oameni faini si productivi, spirit nemtesc bine inclus in termenul folosit atunci cand vorbesti despre acest loc aparte  al tarii.

Au inchiriat si locatie, au pus la punct si toate celelalte detalii, repet toate si timpul a tinut cu ei cu toti, ca de distrat fain s-au, s-au. Si anume distrat, chefuit, fara betii, sau chestii din astea prostesti cu furat mirese si inconstienta la volan, etc-etc
Simona are o matusa aici in Sibiu cu care se intelegea foarte bine si a vrut ca nunta ei sa se desfasoare aici. Scurt dorinta i s-a indeplinit si pentru ca verisoara ei cunostea un amic ce era specializat in servicii de fotograf la nunta si alte evenimente importante in viata omului i-a solicitat din timp sa-si gaseasca loc in agenda de lucru pentru data nuntii.
Cristina, verisoara miresei il avusese coleg de banca pe Andrei, care pasionat fiind de imagine si de fotografie a decis sa-si faca din pasiune o modalitate eficienta de a umple timpul sau si al celor care-l solicita cu dedicatie si calitate.

Caci da, studioul sau face munca asta responsabil si calitatea-i pe primul plan, clientul multumit fiind pe mai departe o recomandare mult mai valoroasa decat orice altceva pe lumea asta. Are si site deschis pentru pasiunea lui pentru fotografie transformata  in ocupatie placuta si eficienta care se numeste jadoris.com! Inspirata alegerea ce sa va mai spun, atat a lui Andrei cu numele siteului unde-si arata lumii de pe internet rodul muncii sale de-o viata traita cu pasiune pentru surprins momente si clipe pentru care ochiul nu este tocmai pregatit si atunci aparatul foto ajuta mult, cat si a Cristinei, cea care a chemat fotograf nunta jadoris.com la nunta verisoarei Simona. Si Simona si Cornel au fost intrutotul multumiti de ce-au vazut dupa ce portofoliul de servicii le-a parvenit in timpul convenit. Sa fi vazut acolo capturi, ce mai rasuri, ce mai dansuri, pozele stateau marturie vie a felului in care lumea chiar s-a simtit bine si s-a distrat pe masura, fara inhibitii, fara oprelisti. Caci, vorba aceea, asa-i sta bine meseanului sa se simta bine, nu? Dar si cand vezi totul la rece, dupa o vreme stai si te tii cu mana de burta cand vezi unele chestii surprinse atunci cand la eveniment nu ai fost tocmai pe faza! Cristina stie!