Read all about it sau Decriptare cu ghici

N-o sa va vina sa credeti, multora dintre voi, poate, dar eu ascult, gandesc si apoi pun in aplicare. Nu va opriti aici si nu scoateti din acest context prima fraza, ar fi prematur! Si gratuit, si neinspirat si gresit pana la urma, ca tot ce se face fara o masura unitara! Pe multi dintre voi, cei care mai intrati pe aici, mai cititi, mai dati un like, sau poate cititi constant ceea ce scriu eu, v-am auzit, perceput intrebandu-ma si -va chiar si voi pe voi insiva, cine-i fata, aia, ch3si ceva, o parola, formula chimica, ceva!
Pe langa faptul ca m-ati perceput in felul fiecaruia dintre voi ca cititori, am inteles si constientizat necesitatea unui sprijin al meu in favoarea tuturora. Nu,  nu este vorba despre vreun mit, sau actiune de vreo importanta demistificatoare, aceea a lamuririi unei bune parti dintre voi, dumneavoastra, toti cei care v-ati interesat de textele intalnite aici si poate ca v-ati intrebat cine le scrie, ce-o fi de gen si alte clase taxonometrice comportand in interesul vostru, al dumneavoastra o imagine despre autorul de texte de aici de pe blog. Ei bine, eu va zic acum asa: dragilor, valabil si acoperitor pentru ambele genuri (asa ca rog reprezentantele genului feminin sa nu mai comita, fie si involuntar faulturi asupra limbii romane, adresandu-se una celeilalte, sau celorlalte cu apelativul dragele mele, pentru ca e clar un singur lucru: o femeie draga, doua sau si nu ori mai departe, ci posibil mai multe femei dragi! atunci articuland cuvantul, iar nu imaginea reala a ceea ce reprezinta el, ca atunci suntem noi barbatii niste misogini, sau agresivi si poate nu e cazul, cuvantul devine o femeie draga, doua femei dragi, plus articolul hotarat aferent care la plural este -lor), fara vreo discriminare deci, ch3815h e clar ca e un nume, o insemnatate a unui cuvant compus. Si asa cum am spus cu mult anterior  deciziei actuale de a face cunoscut acest lucru, cifrele din cadrul acestui nickname ziceti voi acum, am spus in convorbiri private ca reprezinta prin forma lor niste litere care arata asemanator, deci nu comporta ordinea fireasca a literelor acelora exprimate prin cifre in alfabet. Cifrele nu sunt prin urmare numerale ordinale! Si, nici formula chimica, organica din aia cu multe linii si…cu benzine si alchene si alcani si dinozauri de-astia, stiti voi, cei si cele care stiti, care nu aflati si daca vreti sa ma contraziceti in privinta acestui aspect, aduceti argumente solide! Va astept!
Asa ca, eu nu fierb lumea cum face Brenciu, o data si/sau alti jurati ale unor formate de emisiuni, pentru ca nu e nici septembrie luni, ci decembrie, marti inca si eu asta vreau sa fac, sa ascult opinia unanima a celor ce ma citesc si exprima dorinta de a cunoaste cine sau ce inseamna nicknameul ala! Si zic asa: este un cuvant din limba engleza, un verb care e incarcat cu sens deplin si adanc, serios si tumultuos, sincer si total si care verb da si titlul unei melodii care mie mi-a placut candva! Melodia e cantata de Pappa Bear si se numeste ChERISh,

iar pretuirea, nazuirea, nutrirea sperantei in suflet pe care solistii trupei olandeze care a cantat pe la mijlocul anilor ’90  si a fost asimilata Germaniei, pentru ca acolo era the Dome, transmis pe Rtl 2 pe cablu-n Romania, se referea la iubire, da, Cherish the love. Singura, este o femeie deci, care a reusit decriptarea, dupa ce prieteni pe facebook fiind si nemultumita de scrierea codului aceluia numeric din nickname in formula de adresare catre mine, este Pishky, cea care a auzit piesa abia ieri, pentru prima data si deci nu stia despre ea.
In alta ordine de idei, cine scrie aceste texte gasite aici se numeste Adrian, de formatie profesionala este umanista (filolog), un pasionat de literatura careia i se dedica in  mare masura cu tot ce este si face cu si pentru ea, oameni frumosi cu idei creative si originalitate in forma de expresie a lor, musai bine argumentata. Liber profesionist, blogger, blogging partener in sfera e-commerce si advertisingului ne-aliniat vreunei nise anume, fost profesor de romana, retras din sistem odata cu Boc si Funeriu’s play cu “nu sunt bani si alte ciuntiri, nu ciomiri, da?!”, fost sportiv legitimat, actualmente un slefuitor de expresie, in cel mai adevarat sens cu putinta.
Va multumesc pentru interesul dumneavostra, onoratii mei cititori si pentru ca numele ales acestui blog trebuie sa faca trimitere la cuvantul pe care vi l-am destainuit decriptandu-l, cifrele se vor transforma in litere si asa vor si ramane, de acum incolo! Asa ca rog pe cine ma are trecut in blogroll sa opereze modificarile aferente pentru ca poata ajunge la tanc aici!

Alegerea acestui nume vine ca urmare a unui sentiment construit pe acelasi tip de senzatie dantesca exprimata in finalul prodigioasei lucrari renascentiste, Divina comedie, unde Iubirea muta sori si stele! Este un crez, o ambitie dovedita in biografie, despre care poate si vreau sa nu fie doar  poate, am sa vorbesc mai multe pe pagina, sau coperta dedicata ei, cand in viitor vreau sa public ce exprim. Ambitie care exploreaza si tematic in creatiile mele universul feminin potrivit, in sensul de match, pereche de suflet, pentru ca eu asa vad alaturarea celor doua genuri intr-o iubire ferma, care transgreseaza barierele celelalte ce continua perceptia vietii drept un cumul de factori pragmatici si materialisti. Aia, nu e iubire, nu pentru mine, ca sa se inteleaga eronat, ci din puctul meu de vedere, acolo nu se poate vorbi despre asa ceva. Iubirea e o stare, e o realitate, e un fenomen, un fapt, o asumare, acceptare, traire, respect, devotiune, sacrificiu daca trebuie si daruire ca sa poti emite ideea ca vrei sa si primesti. NU, aceasta idee nu e de inteles in termeni economici, pentru ca ar crea discordante, pe care eu nu le intentionez.

Da, particip si la concursuri literare cu diverse creatii proprii, deocamdata drag mie, ramane Maratonul de poezie de la Brasov, unde si anul acesta am participat la a n-a editie, ce acopera cel putin jumatate din numarul anilor de cand aceasta provocare a tasnit in public o receptivitate acaparatoare si o dovada in plus ca poezia si arta in genere nu are cum muri, fie si-n vreme mai rea ca-n razboi zic eu, cand totul e aparent linistit, dar colcaie de viermi si latenta iminenta a izbucnirilor belicoase poate destructura orice fel de crez cladit pe caramizile sperantelor vii. Dar sa nu dramatizam nimic, pentru ca, inregistrarea evenimentului cultural petrecut pe 18 noiembrie 2013 se apropie si de mine in curand! Cititi tot despre, da?

Oda garbovita

Respiram si cu fiecare inspiratie adanca a aerului adiat usor de un vant ce ne mai scutura parul, aerisind suvitele de diferite lungimi functie de purtatori de pe dupa urechi, in treacat o intrebare ne survoleaza fiinta. Atunci indiferent daca e retorica ori ba, intrebarea in sine poarta sau nu un subiect ancorat in enuntare, cert e ca la urma, scrisa, ori abia mijita in gand, sau rostita in afara, intrebarii i se aloca semnul corespunzator, chircit, cocarjat cum auzit-am deunazi caracterizat semnul alocat acestui tip de propozitie, care functie de intentia, tonalitate transmite diferit cate ceva. Dar are semnul prescris de punctuatie atunci cand e grafiata comunicarea.
In asteptarea unei dupa-amieze bune pentru fiecare dintre voi, oda semnului intrebarii intra pe mai departe ca o dedicatie la radio pentru toti! Toate bune tuturor!

De ce si pana cand?

O stire auzita in treacat zilele trecute si reluata astazi cu anuntarea unui final tragic al unei femei te face sa-ti faci cruce si sa te sui in prima capsula ce va pleca in cosmos. Si sa-ti iei cateva cutii pline de capsule hranitoare si seminte de plante pe care sa le cultivi undeva unde o fi sa cobori in speranta nerevenirii prea curand inapoi pe planeta Pamant, localizarea Romania!
De ce, imediat am sa spun. Femeia decedata intre timp la spital a fost saptamana trecuta mireasa. Si nu, nu a apucat sa intre si-n dormitorul conjugal sa se bucure de iubire alaturi de sotul ei, pentru ca nuntasii i-au furat-o mirelui. Inca o data ironia sortii face ca moartea sa dea tarcoale unor oameni ce erau la mijloc de drum pe ata asta pe care se mentin in echilibru traind fiecare cum poate pana cand… se rupe ata. Dar sa se rupa ata, pentru ca niste inconstienti chefuiesc, mananca, beau, joaca, tipa si in plin exercitiu convivial se trezesc ca pun stapanire pe destinul unui om mai ales in ziua in care el sarbatoreste  un eveniment important in viata lui si nimeni nu-si pune serioase intrebari despre ce fel de comportamente adoptam fara o minima intrebare interioara, pana cand bai fratilor sa procedam asa, cand vedem si simtim fiecare ce se intampla?

Oamenii-oameni, cei patiti si nu putini, perpetueaza obiceiurile ce n-au nici in clin nici in maneca absolut nimic nici cu folclorul,  nici cu antropologia culturala, nici cu un patrimoniu cultural sfant de tinut din tata in fiu si din mama in fiica in veci pururi.
Nici clerul nu zice nimic, nici politia nu zice nimic, parlamentul nici atat, caci vezi Doamne incalci dreptul omului de a se simti bine.
Bun, dar in cate cazuri asemanatoare cu acesta, filtrele brigazilor de politie auto judetene au prins comitand abateri de la regulamentul codului rutier pe soselele bombardate de gropi ale patriei? Asa incat sa intrerupa, sau sa stopeze din fasa astfel de tragedii,  in carnagiile ghidate de aburii si fumurile alcoolului baut inainte de urcarea la volan?
Cum e posibil, fie si in cadrul in care ma rog convivialitatea si ceremoniile inradacinate in neamul acesta ca dat, ca tu, mire sa accepti ca altul, de regula altii sa-ti rapeasca femeia cu care te-ai casatorit si tu sa lasi lucrurile asa sa treaca de la sine,  doar-doar pozezi tu in cel mai darnic om de pe planeta cand ti-o recuperezi achitand contravaloarea pretinsa de hoti?
In ce lume traim? Daca nu stiti ce s-a intamplat, filmul e unul cat se poate de simplu: mireasa a fost furata de la nunta si condusa in masina hotilor plecati de la petrecere cu masina, bauti pe strada.

Decorul predispunea la ceva nu tocmai bun pe parcurs, caci se consumase alcool. Accident si mireasa ajunge in spital, nevinovata. Vinovata doar moral, la fel ca si proaspatul ei sot care a permis ca soarta ei sa fie la cheremul bauturii si badaraniei unor nuntasi. Iar mireasa nu era o femeie fara experienta de viata, era trecuta de 40 de ani si totusi a acceptat acest joc prostesc al furatului. Astazi s-a anuntat ca in urma accidentului petrecut, mireasa a murit aseara si astazi cei doi fii maturi ai victimei au decis sa cedeze organele mamei lor unor pacienti care aveau nevoie pentru a mai avea o sansa la viata. Cutremurator cum se poate stinge o viata din lipsa de discernamant si inconstienta sora cu nebunia, prostia si ce o mai fi in capul unora, ca eu nu pot percepe!
Oare cate astfel de tragedii mai trebuie sa apara, pana ca cineva sa se intrebe, oare nunta nu este cumva o zi speciala a mirilor, iar astfel de obiceiuri neortodoxe, grosiere ca furatul miresei ar trebui scoase din uz pentru ca omoara, nu doar polueaza moral colectiv? Inca o data contingenta e ironica, moartea a fost mai vicleana decat vigilenta unei societati restranse de oameni in mijlocul careia domina buna dispozitie aparenta, caci ea era doar efectul tranchilizant asupra simturilor si controlului. Vorba aceea, cand te lasi condus(a) de bautura, nu-i a buna. Deloc!

Despre cauciucuri, trucuri vechi sau noi, cu zambete sau fara!

Cat despre cauciucurile care greu incercate-s de incertitudinea unor vremuri incurcate mai rau parca decat matele-ncurcate la propriu, iata ce va propun:
1. inchideti masina in garaj si pierdeti-va cheia, uitati unde ati pus-o, ori pur si simplu faceti mai mult sport si nu va mai deplasati peste tot doar cu masina. Concluzia, salvati pneurile! Salvand cauciucurile si economisind bani pentru inlocuirea lor mai des, va puteti bucura mai mult de sanatate (facand sport sau miscare pana la locul de munca, sua cumparaturile uzuale), de timp liber si de pasiuni urmate cu fiecare strop de timp si de neingradire a lui cu alte obligatii!
2. in garaj construiti-va acasa o rampa cu incalzire dedesubtul rotilor incaltate cu pneuri umede prin ploaie sau lapovita. Asa le uscati si apoi la temperaturi nu foarte ridicate, sterse cu carpele din garaj, le protejati de perimare.
3. evitati fluctuatia presiunii pe care o introduceti prin pompare de aer in pneur, cand prea pe janta, cand prea hopa-hopa, riscati sa va duceti viata cauciucurilor masinii voastre mai repede ca in cazul unor intrebuintari constante si dramuite.
4. cand n-aveti bani de facut plinu’ nici macar pentru o raita de ici-colo, inveliti cauciucurile ca si cand ar fi fost folosite mult timp. Timpul cat vor sta invelite in carpe, sau huse speciale pentru ele, va va da de gandit daca sa mai ramaneti proprietar de autovehicul in Romania unde obligativitatea trecerii pe gume de iarna sau de vara e obligatorie, statul argumentand ca asa se salveaza vieti in traficul rutier, cata vreme componenta cauciucurilor da un randament mai bun la aderenta masinii pe carosabil si la conditii meteo nefavorabile, ca zapada, umiditate pronuntata, inghet. Asta in alte tari nu e decat o solutie alternativa, nicidecum o obligatie, care s-acopere incompetenta statului de a-si avea grija de sarcina sa: pregati si ingriji drumurile si starea lor, astfel incat la cate taxe si asigurari trebuie sa achite soferii pentru a-si conduce masinile prin tara, acestia sa nu-si mai strice masinile-n gropile iscate-n drum ca dupa bombardament.