Sanul mamei, lapte cald si-o inima infrarosie

Dina si Raisa si-au dorit dintotdeauna ca-n viata lor sa existe multa caldura, pace, armonie, dragoste si credinta le-a rasplatit pe masura. Surorile Dima au crescut la tara, acolo unde au avut parte de cand erau gaoace de om de liniste si pace si viata, in cel mai pur dintre intelesurile pe care un om le poate da gandindu-se retrospectiv la amintirile copilariei, varsta aceea unica ce cu greu poate fi reprezentificata. Soarta parea a le fi marcat intr-un mod traumatizant aceasta varsta de aur pe care omul o are, atunci cand o veste primita la telefonul de la posta din sat o anunta pe bunica fetelor, mama mamei lor de cumplitul accident aviatic ce le rapea fetelor ambii parinti, iar bunicii-i dadea lovitura de buzdugan in plin moalele capului. O data pentru ca o mama trebuia sa-si ingroape fiica, aflata in floarea varstei, odata cu ea si pe cel care a iubit-o, a doua pentru ca, dincolo de intreaga incarcatura complexa emotionala a unei realitati zdruncinatoare de-a dreptul si careia trebuia sa-i faca fata pentru ca implacabilul nu poate fi evitat, fetelor trebuia sa le fie adusa la cunostinta cumplita veste si cum rodul iubirii fiicei sale unice era tot ce putea da unei inimi zdrobite de durere seva de putere care s-o faca de voie-de nevoie tutore legal, mama si tata, viata parea ca-i intinereste intr-un mod fortat intraga fiinta si gandul antrenantei sarcini de dus inainte o facusera pe bunica Maria sa nu mai intrevada intreaga fatalitate a momentului, spunand un simplu si tare sincer Doamne ajuta, Doamne sa pot sa-mi vad nepotelele la casele lor, daca le-ai luat parintii la tine la cer atat de timpuriu!

Daca pana la aflarea acelui deznodamant ciudat care le rapise parintii, decedati in accidentul aviatic in timpul unor deplasari de serviciu fetele erau viata bunicilor lor pe perioada vacantelor de vara, cand scoala le ingaduia o bine meritata pauza dupa eforturile cititului si socotitului, cruda veste le-a facut pe surori in permanenta sa fie voiosia ogradei celor doi oameni in varsta, fericiti nevoie mare acum de noul rol pe care viata, cu o brutalitate neanuntata li-l aduse pe tava necerand ragaz de acomodare. Munca de-o viata a celor doi bunici cerea insistent tot mai multa constanta si intelepciune in folosirea puterilor lor de a duce la indeplinire sarcina tot mai dificila pe care incepusera s-o resimta acut imediat dupa inmormantarea parintilor nepotelelor lor dragi. Fire mai energica de felul ei fara a fi fost pregatita de educatia timpurie primita de la parintii ei, Raisa, cea mai mica dintre surori, un bobocel de fata ce termina de umplut caiete cu liniute si bastonase, pana sa fi invatat mai apoi literele si cifrele si apoi pas-cu-pas sa pronunte cuvinte noi si sa scada si sa adune numere fara a mai folosi degetele mainii inainte de a da un raspuns exact la intrebarea cat face atat cu atat, sau atat fara atat. La momentul cand, acasa la oras, unde si incepuse scoala cand sora ei trecea in clasa a doua, mezina familiei Dima, curioasa foc nevoie mare, depasea in atentie si perspicacitate cu care se agata de intrebari existentiale la care astepta mareu cu nerabdarea si mina unei complexe reticente de om mare raspunsurile perfect dumiritoare pe intelesul ei si cu astea toate-l cucerise pe bunelul ei, Sergiu, care-i poveste mereu de cate ori o avea in grija si-n vacantele de la gradinita tot felul de istorioare, unele redand fapte din istoria personala a bunicului ei, altele rodul plamadirii ingenioase a imaginatiei unui om cu o bogata experienta de viata si care se lumina la chip de cum o vedea pe nepotica lui preferata coborand din masina parintilor ce le aducea la tara pe fetite. Si, cum personalitatea Raisei o facuse sa-si castige rapid respectul si prietenia intregii grupe cu care alaturi de doamna facuse primii pasi intr-o colegialitate menita a substitui pe timpul fiecarei dimineti lipsa celor doi parinti si care-i dezvoltase imaginatia si asa bogata inca de foarte timpuriu, fire mereu energica si indemanatica cum nu se vazuse, putea fi considerata baiatul cel drag al bunicului, caci mereu era in preajma acestuia mesterind tot felul de inovatii pentru ca animalelor de casa viata sa fie cat mai usoara, iar copilei atentia si bunul exemplu ce-i dovedea ca orice poate merge mai bine ca urmare a noii actiuni o facea sa se simta mult mai fericita decat sora ei de pilda care inca pieptana papusi in restul timpului cat n-o cerea prin preajma bunica ei s-o-nvete din timp sa faca desertul ce-o multumea de fiecare data, nu doar prin gustul dulce al gemului sau dulcetii cu care erau clatitele umplute, cat mai ales prin arta manuirii tigaii de catre bunica la momentul cand copt aluatul bine fragezit de compozitia bine respectata trebuia intors sa se rumeneasca putin de pe o parte pe cealalta.

Atunci descoperise Dina magia artei zborului si fascinatia desprinderii de suprafata tigaii pentru scurtul timp petrecut intr-o rotire rapida, completa ce aseza aluatul perfect in cercul cu maner lasat usor la loc pe plita sobei o urmari din acele clipe o viata intreaga. Si acum, cand data fiind acea proiectie retospectiva in copilaria din care cu drag isi readuce aminte de ograda bunicii si mirosul aluatului fragezit cu laptele vacutei Gioana-i ploua de fiecare data in gura rauri si cascade de bunatate dulce, cand de prune sau macese, cand de trandafir sau orice alt soi de gem cu care bunica-i umplea portia favoritului desert al nepotelei ei stie ca decisiv a fost acel moment cand pentru prima data a vazut aluatul desprinzandu-se ca efect al indemanarii desavarsite a gospodinei care-o crescuse si pe mama ei, iar intensitatea acelei mirari de fetita ce-astepta desertul dulce ca premiu pentru ajutorul acordat bunicii mai devreme prin casa, o facuse sa iubeasca zborul, detasarea de pamant, lipsa gravitatiei despre care invata mai tarziu la scoala ca este forta care atrage corpuri, obiecte si fiinte spre pamant si ca de aceea atunci cand la orele de sport orice salt se dorea mai inalt sau mai lung, cauza opririi bruste a miscarii inainte, fie, mai lungi, fie mai sus asta era si nicidecum alta. Lecturile obligatorii de pe timpul verii o facusera apoi sa se-nchida oarecum in lumea fascinantei calatorii a cititorului de varsta mica in descoperirea magiei lumii redate de carti si asa fie pe patura la umbra pomilor din livada, fie uneori chiar intr-o imaginara casa din copac, Raisa se retragea la umbra sa poata citi si sa invete pe cont propriu si ca rod al dezvoltarii unei imaginatii ce proiecta fel de fel de actiuni posibile si imposibile, personaje care mai de care mai puternice, bune, viteze, rapide, frumoase, eroi al cauzelor nobile. Sora ei alegea fie sa surubareasca dand ajutor indeaproape in atelierul de reparatii ad-hoc incropit pe langa casa lui de bunicul ei cel bun, fie sa dea mancare si apa la animale, invatand importanta lectie a apropierii de sufletul viu al necuvantatoarelor. Lumea celei mai mari dintre surori a fost pe masura cresterii si absolvirii scolii generale hranita de acel miraj al perspicacitatii bunicii sale de a fi intors aluatul clatitelor ce-i placeau extrem de mult si ideea desprinderii de suprafata fixa pentru aluat, de sol pentru cele mai multe dintre vietati i-a marcat si pe fondul afundarii in lecturile ce i-au hranit setea de cunoastere copilaria. Zborul avea acea forta de atractie, asa cum un magnet avea pentru orice obiect constituit din fier, pentru firea ei care incepea tot mai vadit sa-nceapa fascinanta calatorie a vietii ei spre o tot mai buna cunoastere, inspre regasire de sine in drumul vietii in care o vocatie se cerea imperios necesar a fi descoperita pentru a umple util, eficient si cu pasiune si tragere de inima pentru alegerea ocupatiei de baza pentru o viata de om, restul vietii. Asa s-a-nhamat Dina la parcurgerea drumului ei in viata dincolo de bancile scolii generale pe care o absolvise cu merite deosebite si cu o medie 10, ca nota Nadiei la olimpiada de vara de la Montreal, ce reflecta pe deplin interesul si pasiunea fetei pentru carte. Exceland la capitolul imaginatie, simtamant ales expresiv ce daduse viata deja unor reusite creatii literare, liceul cu profil umanist din oras a primit-o cu bratele deschise pe vicecampioana nationala la olimpiada de limba si literatura romana, care in persoana unei si aceleiasi persoane, Raisa Dima nu se simtea deloc nici inconfortabil cu ideea ca nu fusese pe primul loc la acea competitie scolara, nici ca rezultatul ei o facea de la bun inceput o eleva de la care profesorii aveau asteptari vadit mai mari comparativ cu media celorlalti ei colegi, care nu se evidentiasera prin rezultate meritorii ca al ei. Spunea despre acest lucru, ca oricand e bine sa mai ai ceva de lucru pe care-l vrei imbunatatit, caci asa ai determinarea interioara necesara pentru a gasi calea care cautata acolo unde trebuie in ungherele fiintei tale iti da acel dram in plus de resurse de inspiratie, vigoare si putere intr-un cuvant sa duci la indeplinire si lucrul pe care altadata l-ai putut duce doar pana la stadiul in care sa spui despre tine Poti si mai mult, sau chiar mai bine de atat!

Pe de alta parte, acest autoimpus exercitiu de imaginatie ce i-a dezvoltat un puternic simt estetic al artelor frumoase, al literaturii si stiintelor umaniste, pe langa faptul ca dezvoltase acea calitate materna pe care o descopera fetele pe parcursul educatiei lor cand isi afla pas-cu-pas raspunsurile cu privire la ce doresc sa urmeze in viata asa incat proiectia lumii pe care si-o vor construi sa arate in felul in care si-au dorit mereu, o facuse sa se raporteze la zbor cu si mai multa putere de intelegere decat doar fascinatia ce-i marcase copilaria, de cand cu clatita intoarsa-n tigaie cu o indemanare exersata de gospodina ei bunica. Desi zborul fusese cauza decesului prematur al ambilor sai parinti, a putut trece mai usor peste tragedia ce-i rapise dreptul la o familie completa, tanara si fericita asa cum isi aducea aminte uneori in serile in care citind pana tarziu in noapte si apucand doar inspre zori sa-ntinda fortata de neputinta ochilor de a mai sta deschisi si a urmari cu vigilenta cititorului pasionat de lectura cursul povestii ce contureaza lumi, capul pe perna si urmare a acestui fapt reveria-i aducea in culori tot mai vii ce ardeau de dorinta de a-i mai fi putut cel putin din cand in cand avea alaturi pe mama si pe tata, Dina-si construise o disciplina de fier si-o sanatoasa educatie a vointei de a descoperi in ea insasi resurse tot mai adanci de cunoastere si depasire a propriilor bariere. Si desi fusese prima fata a sotilor Dima, nu prezentase la debutul scolaritatii acelasi nivel de entuziasm specific de pilda surorii ei, iar mai apoi cand curiozitatea Raisei o facea cel mai bun camarad si sprijin de nadejde in multe din activitatile domestice din batatura pentru bunicul lor, ea inca mai pieptana papusi cand nu-i cerea bunica ajutorul la treburile casei, ea a stiut prin ambitia autoeducarii sale de a-si dezvolta acele laturi cu care sufletul ei empatiza gasindu-si in ritmul ei raspunsurile-cheie la intrebarile fundamentale simtamintelor proprii. Asa si-a canalizat toata energia si efect al unei autosugestii ce nu lasa loc de intamplare nefavorabila sau de alt factor care sa-i compromita sansele de a-si indeplini ce-si propunea, dupa ce si-a construit un puternic reflex de a-si plasa locul si imaginea intr-o lume in care si visul ei de a deveni cineva in viata, a depasit pas-cu-pas si restul celorlalte obstacole ce mai mult mental ar fi oprit-o din a-si dovedi siesi ca poate realiza asta si asta si tot asa. Cu rezultate bune-bune si-n timpul liceului, a-nceput si pentru ca sora ei mai mica, deprinsa cu treburile prin gospodarie a fi mai mereu stalpul casei pentru toti membrii familiei ei repara gardul, spargea lemne de foc si era barbatul familiei, dupa ce bunicul incepuse sa dea semnele vadite ale neputintelor specifice varstei batranetii, iar antrenamentele dure pe saltele unde smuncea si trantea oponentii o calisera ca pe vremuri sabia din otel incins si racit fortat pentru a-i conferi duritate, Dina avea deci exemple apropiate ideii ei ca atunci cand realmente vrei ceva, poti! O data pentru ca ea nu-ncetase vreo clipa sa creada mereu in puterea vointei proprii de a obtine lucrul, sau rezultatul dorit actiunilor pe care le derula mereu increzatoare, iar pe de alta literatura ce-i devenise prieten si refugiu dupa pierderea parintilor i-a dovedit mereu ca dincolo de puterea de atractie a lucrurilor intre ele, sau evenimentelor ce-ti inunda existenta, existenta undeva in lumea asta, la orizont pe care-l intuiesti undeva fara a fi poate capabil de a-i si localiza fizic locul geometric ocupat pe care sa-l poti la o adica sa-l indici punand mana si simtindu-l, asa cum fac bebelusii cand incep explorarea noii lumi in care se simt intrusi.

Cu alte cuvinte ca atunci cand ti-ai faurit din felul tau de a fi de cand te stii, aliati si prieteni de nadejde in imaginatie, incredere, concentrare, vointa, atunci si tot universul a carui oricat de infima parte constitutiva i-ai fi, va tine cont de tine si de vointa ta si te va ajuta sa-ti descoperi de unul singur acea forta necesara indeplinirii visului tau. Si cum visul ei a fost sa zboare, pe cand obisnuia sa-si cheme in familie mai nou sora cu apelativul Ioana d’Arc pentru constitutia sportiva ce emana de departe tonus si energie inepuizabile, Dina a inceput si ea sa vada recursul la sport o solutie optima pentru urmatorul ei pas inspre visul ei. La examenul de admitere la Academia aviatica, sustinut la scurt timp dupa ce bunicul pierduse, impacat ca fetele sunt deja mari si pe drumul lor sigur in viata si ca misiunea lui in viata asta a fost indeplinita lupta cu viata, rezultatul n-a mai uimit-o deloc, stia ce poate, doar ca nu credea intrutotul ca n-avea sa se regaseasca acolo de unde incepuse cautarea numelui sau printre cei admisi, dinspre ultimii validati. Se chiar infierbantase nitel-nitel si totul crestea in ea ca un foc mistuitor in timp ce nu-si gasise numele pe lista admisilor, cand ajunsa in a doua parte a ultimei liste ce numara ultimii 10 candidati validati de comisia de evaluare examenului-test respira usurata doar de un gand care-i trecuse brusc prin minte si care-i spunea neincetat: Cand vrei cu adevarat ceva, universul conspira si el odata cu tine la atingerea obiectivului tau – asa ca, dintr-odata fata-si lua curajul de a pasi invers ultimul pas al cautarii numelui sau pe lista candidatilor declarati admisi. Si aruncandu-si pentru prima data ochii pe lista de unde incepeau rezultatele evaluarii membrilor comisiei, nu-si putu, la modul ca nu voise a-si suprima exprimarea bucuriei imense de a-si fi descoperit numele fix in capul listei. Vicecampioana nationala de la limba romana din gimnaziu devenea campioana listei unde comisia de evaluare analiza forta, rezistenta si rapiditatea, calitati fizice care caracterizeaza orice membru al armatei, iar apoi examenele scrise fusesera cu brio trecute de Dina, prescurtarea de la Doina- mama, asa cum din prima vacanta de vara isi amintea ca-i raspunsese bunica ei cand o-ntreba de unde vine numele pe care-l are ea. Asa ca pentru o asa reusita, isi elibera toate emotiile ce-o-ncercara de cand alesese total neinspirat sa-si caute numele in tabelele listelor cu candidati admisi de la coada-nspre cap si exclama un sonor Yes!!! urmat indeaproape de fredonarea unui refren care-i sustinea indeaproape asidua autoeducare a posibilitatilor sale expresive dintotdeauna: Eu stiu ce stiu, fac ce vreau euuuuuu!

Zborul, notiunea ce-o impresiona prin desprinderea de suprafata fixa in care corpurile pareau a fi fost fixate, imponderabilitatea cu care se familiariza urmarind documentarele ce explorau spatiul atmosferic, povestea nefericita cu parintii ei si ai surorii sale, apoi visarea din copilarie si adolescenta cu antrenarea curajului sa-i dea mereu imboldul interior sa creada ca poate sa-si depaseasca propriile limite era acum mai accesibil dorintei ei celei mai aprinse de a explora lumea, avand la baza aceeasi idee cu detasarea, resimtirea unei usurinte cu care desprinderea de sol te face ca om sa te simti nu doar la propriu in aer, ci si deasupra tuturor, frizand si riscuri in orice moment, dar si dand prin propriul exemplu ca se poate domina si aerul de catre om, curaj si celorlalti sa-si urmeze cu fermitate atingerea scopurilor si visurilor catre care nazuiesc dintotdeauna si fata de care uneori un singur pas important le mai ramane de facut in a trasa granita intre dorinta-visare si realizare, atingere a obiectivului si bucuria de dupa implinirea in sine: curajul, adica, in propria definitie, seriozitatea cu care-ti ascuti toate simturile asa incat sa-ti poti auzi si intelege inima cum si de ce bate, pentru cine si ce si in acest fel sa stii cine si ce conteaza realmente pentru tine si viata ta. Pilot militar, comandorul Dina Sivenco, dupa casatoria cu alesul inimii ei, colegul ei de escadron de lupta are mereu parte de calatorii. Zborul a fascinat-o prin desprinderea de ceva, de sol, de trecut, de amintiri dureroase, de platitudinea vietii comune, de frica de a nu putea iesi la liman si a-si afirma curajul vointei de a dori si altceva de la viata, cariera, profesie, mariaj, decat locul comun in care societatea a-nvatat printr-o restrangere in mod curent la gama paletei ocupatiilor domestice familiale, tot universul feminin, guvernat de principiul matern al mamei care naste, creste si educa pruncii si gateste si spala, calca si poarta frumos intreaga familie fiind stalpul de baza al celor mai mari reusite ale celorlalti membri ai familiei proprii in fapt, ea, femeia care invata sa ramana mereu in umbra flashurilor care lauda reusitele pe care ea le-a crescut, educand si semanand curaj, respect, mentalitate si adunate la un loc ele au dat rezultat. Bunica Maria este sora mai mare a Raisei, asa-i spune sportiva care smuceste si tranteste oponentii pe tatami, in apartamentul ei din capitala unde a venit sa-si urmeze cariera si chemarea inimii, sotul ei e coleg de club sportiv, doar ca la alta sectie, unde nu e prea multa tranteala, ci inot si bataia pe minge, caci aruncarile la poarta au mai multe sanse de goluri ca cele de la fotbal. Handbalul pe apa cum mai e denumit polo e sectia aflata in proximitatea salii de antrenament pentru judo, unde Raisa exerseaza. Nu intamplarea, pentru ca nici ea nu crede ca ceva in lumea asta, lucru, actiune, eveniment nu vine in actualitate doar ca rezultat al unor vointe si forte care se dueleaza pana-n momentul cand una dintre ele e mai puternica in manifestare decat cealalta castiga acest drept sa-i zicem si atunci devine capul de afis al interesului comun, caci de multe ori evenimentialul social are prin disiparea mare de care se bucura atat oral cat si prin restul modalitatilor de a se transmite, are deci meritul sau de a fi transat asa iar nu altfel manifestarea unei realitati ce-i pe buzele multora actuala, ci mai degraba avea ea sa constate ulterior cand intalnirea de atunci, ea intarziase pentru ca se-ntorsese din drum uitand ceva in casa inainte de a pleca la antrenamente, iar el respecta agenda lui curenta in acea zi, potrivirea aceasta, avea sa fie rod al intalnirii de atunci, motiv pentru alte si alte noi intalniri, care au facut ca prietenia sa se lege firesc intre firi asemanatoare, diferite intre ele in mici aspecte care nu a facut decat sa le intareasca legatura si sa le-o completeze unitar asa cum e firesc ca doi oameni ce simt la fel sa se sprijine si completeze reciproc in tot ce fac, emit, gandesc, sunt.

Casa de la tara a ramas vie si a-nvatat sa-nvinga si ea lupta cu timpul si ale sale nebuloase intemperii si a devenit casa de vacanta unde familiile celor doua surori se reunesc alaturi de bunica lor in concediile pe care au tot timpul din lume sa si le sincronizeze pentru a nu rata nicicum bucuria impartasirii momentelor cu adevarat importante, cum sunt cele in familie. Familia militarilor de cariera, locuintele de serviciu si desele deplasari in interes de serviciu, la aplicatii si exercitii cu impact si interes strategic international fac din zbor un lait-motiv in sine, o calatorie continua asociata perspectivei cu care ambii soti cad de acord ca viata prin ochii lor poate fi privita fara a-i stirbi nici insemnatatea, fascinatia necunoscutului dezirabil a fi cautat si explorabil pentru a fi candva si dovedit nu pun pret prea mare pe felul cum sau in care arata cuibul lor. Important e ce au ei doi impreuna, unitatea in cuget si-n simtiri manifestandu-se prin respect reciproc si o autodisciplina ce face din alegerea uniformei de pirati ai aerului o misiune, un scop, un sens al vietii, in care ambii se aventureaza precum taurul la corida, cu capul si coarnele ascutite inainte dupa panza cu care-l incita matadorul ce tine ascunsa privirii sale sabia cu care, la un moment dat il va rapune la capatul multor Ole-uri pe care le starneste amfitrionilor intregului spectacol pe care-l creste-n randul spectatorilor din tribune. Raisa si sotul ei poloist in schimb da, ei au aceasta preocupare si de la stilul simplist guvernat de bunul simt comun de raportare la felul in care spatiul interior al casei poate fi valorizat in asa fel incat sa constituie prin forma, continut, culoare si alte aspecte karmice si feng-shui locul, timpul si universul care binedispune, concentreaza si capaciteaza forma si modul de expresie, de actiune al celor ce-i dau valoare si din spiritul, personalitatea si felul lor de a fi inrauresc prin tot ce degaja ei un echilibru si-o armonie pe care le pastreaza cata vreme sunt intr-o simbioza intre spiritul lor interior si cel al spatiului unde convietuiesc. Pe principiul practic al lui Cum iti asterni, asa dormi, culoarea care le reda celor doi sportivi vivacitatea si spiritul combativ ce-i caracterizeaza e albul, culoarea puritatii si a armoniei si perfectiunii cautate si pe care ambii considera la unison c-au gasit-o pentru fiecare dintre ei in persoana celuilalt. Mobila si piese, culori, forme, corpuri nu conteaza acum ca nu facem o radiografie sau o reclama tv a casei unei vedete, ci aducem in vizor alegerile inteligente in materie de incalzire a spatiului de locuit. Stim bine cu totii si vechea si uzata Iarna nu-i ca vara, dar si surpriza dezechilibrarii caracteristicilor manifestarii tipice a vremii in sezoanele care nu mai sunt cum erau odata de cand cu efectele tot mai nocive ale incalzirii globale, efectul acela de sera produs ca urmare a exploatarii la scara macroindustriala a resurselor naturale ale planetei ce transforma mediul intr-o cortina dupa care tot mai multi ahtiati dupa profit economic imediat si cu orice pret arunca deseuri, negandindu-se si ce repercusiuni au astfel de gesturi pentru mediu si pentru toti ceilalti, plante, animale, oameni de acum si generatii viitoare, caci efectele se simt si acum si continua tot mai rau pe viitor. Izolarea termica a peretilor exteriori petrecuta intre timp a avut efectul scontat simtit si vara cand doar gazele mai disturba o noapte de amor cand intra pe geamul usor crapat pentru a aduce racoarea instelata de afara si de a da romantismului sansa de reusita deplina a serii, dar si iarna, cand, spre deosebire de anii trecuti cand caloriferele vechii centrale administrate de stat nu incalzeau suficient agentul termic pe care-l disipau in case tevile vechi, centrala de apartament a facut clar distinctia intre client multumit si altul si neincalzit si imbaiat in apa mai mult rece decat prea calda si cu banii mult prea multi luati pentru ceva ce nu a primit la o calitate satisfacatoare, dar si pentru ca pierderile de retea se suporta, cum altfel decat, retrograd, ca-n comunism, adica la gramada! Dar si moda centralei termice de apartament, cu o viata garantata de producator limitata la un timp de 8-10 ani face ca gasirea unei solutii alternative dar si mai avantajoase sa te preocupe. Asa de pilda, au considerat cei doi soti ca viabil este procurarea panourilor radiante cu infrarosu, a caror garantie a producatorilor creste simtitor timpul de utilizare la parametri optimi pentru consumatorul casnic. In plus diferenta de perspectiva asupra felului in care se face incalzirea si filosofia feng-shui, elementele decorative din spatiul imobil completeaza gama de beneficii pe care omul le simte. Pe de o parte gazul consuma mai mult ca sa pastreze o temperatura ambientala constanta la o anumita valoare, mai ales cand pericolul gradelor de afara ameninta peretii exteriori al locuintei care nu au fost ezolati termic. Apoi gazul umezeste, poate pereti si rezulta cand nu e aerisit bine spatiul interior fenomenul de Igrasie, sau asa-numita apa pe pereti, care culmea, nu curge de la robineti, cum poate ca mai suna un refren al folclorului urban actual in permanenta de-o vreme-ncoace, ci se produce din cauza ca peretii nu respira. Aici, solutia producatorilor de panouri radiante cu infrarosu e revolutionara, nu in sensul acela de a da jos guverne, sau de a impusca pe cineva, ci de a rasturna o veche stare de lucruri si de fapte, propunand ceva inovativ: incalzirea ambientala, pereti si tot absolut se face prin transmiterea indirecta a caldurii dupa ce ea a fost inmagazinata initial de obiectele din camere, consecinta a carui fapt se reduce pierderea de caldura. Pentru sanatatea omului ce anima locuinta asta se traduce in stimularea, sau ameliorarea bunei circulatii sagvine atunci cand poate circulatia periferica nu e atat de buna la nivelul membrelor inferioare si/sau superioare, la fel si-n cazul aparatului respirator pe fondul incalzirii ambientului care nu umezeste aerul, asa cum se poate intampla mai degraba in cazul incalzirii pe sistemul centralelor cu gaz, omul are-n casa lui, la multe grade sub 0 afara, temperatura optima dorintei sale, fara a tusi, stranuta prea multe Hapciu-uri si a-si dezechilibra metabolismul pe fondul unor conditii ambientale ce-i cauzeaza la o adica pene in buna sa functionare. Cand se intampla, rar, trebuie spus asta, dar si completat ca este de la sine inteles ca alegerea profesionala a Dinei justifica imposibilitatea unei frecvente mai mari, ca Dina sa-si viziteze sora mai mica, dar cu atat mai mult cu cat e mai rar, e apreciat acel moment la adevarata lui valoare, nu pot sa nu-si spuna una alteia ceea ce poate dintre primele amintiri de care isi mai pot aduce aminte se invarte in jurul focului si a caldurii. Atunci ele se felicita pentru tot ce au putut trai impreuna, pentru felul in care viata nu le-a rapit si ingerul protector constituit din bunicii din partea mamei cand viata le-a rapit nedrept parintii. Cu cat poate c-a parut cand si cand mai grea, viata fara parintii lor, si-au descoperit prin ele insele chemarea inspre ce vor sa faca mai departe si au gasit in tot acest timp si omul potrivit care sa le fie aproape in lume si viata, conferindu-le fiecareia sentimentul unic de pretuire, respect si iubire pe care doar atunci cand iubesti si esti iubit inapoi ti-l poate da. E ca o garantie a faptului ca poti conta pe un viitor sigur, n-ai nevoie de hrana sau de cuib, cand ai pe cine iubi, care te mai si iubeste, ca nu-i putin lucru si nici ceva iesit din comun, sunt destule cazuri cand iubesti si inapoi nu prea mai esti si atunci nu e bine.
Familia a ramas valoarea de baza si secretul invingerii greutatilor prin lume si timp, victorie cu atat mai frumoasa si de pretuit cu cat a necesitat o mobilizare si un sarg vadit printr-o inima rosie. La fel ca familia, unitatea si stabilitatea unor oameni o da si casa pe care impreuna acestia o cladesc si dupa cum si de cat de bine sau atent e ea si mentinuta asa incat nu doar sa para, ci sa si fie locul potrivit pentru ca alaturi de omul iubit sa te simti bine si-n pielea ta, dar si-n casa pe care sa ai motive de multumire cand o numesti a ta, e chestiune si de alegere, de informare, de inspiratie, nu de noroc, sau intamplare. Infrarosul panourilor radiante face casa buna si cu feng shui si cu karma!

Eroii copilariei

Inca de pe cand era un ghemotoc cu par balai care fugarea pasaretul din batatura, de se trezea oprit din vajnica actiune care agita bietele ouatoare doar de cocosul cel rosu cu creasta mandru purtata drept inaltata spre cer ce-i sarea mereu in spate, Nicusorul bunicilor sai, unde crescuse baiatul in cea mai mare parte a copilariei, caci parintii lui erau tare ocupati cu indatotiririle de serviciu si nefiind mereu prin preajma lui nici nu puteau sa se si fi ocupat atent de el era tare nazbatios. Pana sa-nceapa gradinita si mai apoi scoala, tot satul bunicilor sai din partea mamei-i stiau deja ispravile, dintre care partea cu animalele din curte era de loc curent, cele mai de poveste fiind altele. Se facea ca micutul impielitat se-ntorcea-ntr-o zi posomorata, rece si ploioasa de la gradinita acasa. Cum acasa la el se ajungea nu cat ai clipi, ca nu era strada asfaltata, ci drum pietruit, de tara, ce urca pe dealul unde si gradinita si casele oamenilor rasarisera imediat dupa razboi ca ciupercile dupa ploaie, cand soldatilor armatei romane, majoritatea bunicilor copiilor nazdravani de teapa lui Nicusor adica, li s-a oferit un petic de pamant si ei si-au ridicat casele aici. Loc pasnic, ocrotit de linistea codrului de agitatia vietii de oras ce incepea sa reconstruiasca o noua fata a tarii, bunicii lui Nicusor isi puneau mari sperante in copiii lor, parintii zvapaiatului pentru bunul mers al tarii. Iar de cate ori apucau rar sa vina sa vada impreuna baiatul lor, Nicusor nu stie nici el cum se facea, eu nici atat, caci doar spun povestea fara d-o fi trait indeaproape cand ea se-ntampla, ca ba era de negasit, plecat la joaca dupa gradinita cu ceilalti copii si rataceau pe ulite, ba nazbatiile pe care nu-nceta vreo clipa sa le faca puneau pe jar case-ntregi de oameni. Asa ca fie Nicusor era pedepsit, fie se prefacea bolnav, nu, nu racit, sau cu febra, ci afectat mai degraba de toate reprosurile cu care-i atacau avantul lui de copil in explorarea lumii, toti acei oameni mari si unii batrani ce-l mai numeau fara opreliste ghiavol impielitat si-l ocarau pe-o parte, iar pe o alta-si faceau sfanta cruce rugand cerul plodul sa se cuminteasca si sa nu mai puna-n pericol nimic din calea lui. De rusinea mamei sale mai mult decat de privirea neutra a tatalui sau, capitan de nava maritima care nu de fiecare data cand ajungea mama lui la bunici sa-l vada, putea si el s-o insoteasca, pentru ca asa se facea ca programul parintilor sa nu se pupe in dese randuri si atunci de viata lui nu se puteau interesa amandoi parintii sai deodata, ci pe rand. Cand venea in schimb tatal inapoi in tara si o permisie scurta-i permitea sa respire aerul romanesc, lua masina si toata ziua era alaturi de prichindelul pe care si la 5 si la 7-8 ani tot la fel il considera c-ar fi, iar schimbarile, pentru ca timpul nu sta vreo clipa in loc si copiii cresc, le constata la fata locului cu ceva suprindere si-n priviri, dar si in glas. Cand piticul sau ii sarea de gat si el se ridica atunci de la nivelul pamantului unde coborase nivelul sa fie de-o seama cu fiul sau, ambii zambind bucurosi iar ochii fiindu-le scaldati in lacrimi de bucuria revederii, rare si cu atat mai pretioase si intens traite, ambii lasau capetele pe spate si priveau cerul, iar de acolo parca cineva le-ar fi spus o scurta poveste care se termina bine, caci mai apoi cand tatal isi lasa jos din bratele sale copilul, emotia revederii trecea fiecaruia dintre ei si Nicusor era si el mai cuminte si zilele urmatoare. Dupa care iarasi uita de factorul care-l facuse pret de cateva zile sa fie si el mai om si nu impielitat si dupa orele de scoala uita de lume si de tot prin padure cu alti colegi de joaca. Cand venea cu ochii vineti seara tarziu acasa le zicea bunicilor razand chiar de durerea ce-i provocase noua infatisare nu incetase, c-a alunecat din pom cand incerca sa faca si el ca Nadia la paralele si craca se rupse cu el si fata se lovise de ciotul altui pom taiat, noroc cu Tedi si Vasi ca erau cu el, ca altfel n-ar mai fi gasit el singur drumul spre casa.
Desi istoria acelei zile fusese alta si-o remarca rautacioasa a lui il facuse pe unul din tovarasii de joaca sa sara la bataie, de unde si noua infatisare a baiatului Nicusor a-nteles repede gravitatea situatiei in care se afla si a ales de dragul prieteniei sa absolve de vina cauzarii noii lui infatisari pe faptasul, care nu era intocmai singurul vinovat de tot, daca stam bine sa analizam. Iar el o facuse foarte repede si-ntelesese faptul ca daca face pe paraciosul si se smiorcaie ca cineva l-a lovit, nu doar ca se va juca singur pentru ca bunicii lui i-o vor interzice, dar si ca cel parat va primi poate o corectie acasa, lucru care va face ca lucrurile intre ei doi sa nu mai fie la fel. Asa a trait cu un pic de culoare inchisa la ochi, timp in care a fost ascultator pentru ca nu voia sa riste nici sa iasa din cuvantul bunicilor sai, nici sa riste alta lovitura, sau sa intre in alta incurcatura care i-ar fi ingreunat situatia, asa ca dand false sperante adultilor ce-l cresteau a asteptat doar sa-si mai adune putin fortele pentru ca mai apoi sa reia activitatile sale obisnuite. Asa a fost si cand, apropiindu-se deja de 10 ani, povestile pe care le citea cu Huckleberry Finn ii dadeau noi si noi idei de peripetii, asa ca pornit sa faca pe exploratorul, Nicusor prinse soparla mica si verde pe cand iesise de la scaldat si cu gandul de a vedea si el cum e sa operezi pacienti, asa cum facea mama lui la spital, se puse pe chinuit micul animal nevinovat de a-i fi cazut in plasa. Prevazator in privinta a tot ce se putea intampla, amintindu-si de faptul ca atunci cand era prea entuziast o patise si bunicii lui fusesera tare ingrijorati si-l mai si pedepsisera atunci cand venise acasa invinetit la ambii ochi, prinse mai intai soparla intr-o capcana, un saculet de nailon pe care-l legase la gura pentru ca sa nu-i scape trofeul. Uitand de animalul abandonat in sacul legat la gura care se stinse intr-un final, iar cand dupa ce ratacira cu baietii in cautare de plante diferite, aromate, colorate pentru ierbarul pe care trebuiau sa-l pregateasca la scoala, isi aminti de soparla, mirosul ii sperie intr-atat incat intelesesera c-au comis o crima! Nedorind a lasa si urme ale faptei lor, au decis nu sa-ngroape lesul, ci sa-l faca friptura, c-asa vazusera ei toti la televizor cum se-nfrupta Hercule si gasca lui de prieteni din fiarele  padurii, dupa zile-ntregi de lupte, mai urmau si seri de copioase benchetuiri, cu fripturi si vin cat cuprinde. Apa lacului tinea locul vinului din film, mica taratoare moarta deja cu zile, lasata fiind fara aer in punga in care fusese inchisa, era pe post de vitei, miei, porci si alte delicioase protapite la focul care le rumenea carnea facand-o crocanta si irezistibila. Pe acelasi principiu cu felul in care animalele erau fripte pe foc, un betisor trecea dinspre gura micului animal inspre coada, dar nu din prima, caci n-a mers si au mai tot ascutit ramurele care sa nu se rupa in timp ce treceau prin burta animalului inainte ca sa poata iesi intregi pe partea unde  coada nu mai era functionala, pana cand aproape ca se insera si friptura inca nu era gata ca sa le domoleasca lor foamea. Bunicii copiilor ingriorati in schimb la casele lor, ca ce fac copiii si unde-or fi ei, fie cum o fi, numai intregi si nevatamati sa fie, ca odata recuperati din intunericul serii i-ar fi pus ei la loc pe brazda, dar nevazand nicio urma din galagia pe care adeseori jocurile lor o faceau pe ulita, puse pe ganduri pe bunica lui Nicusor care-si trimise barbatul dupa impielitatul ei nepot, zicandu-i: Afla-l ca ne omoara fata daca-i pierdem aici in munti copilul. Ne taie ca pe pacientii pe care-i face bine la spital si pe noi n-o sa mai vrea sa ne faca la loc bine, daca ne taie ca i-am pierdut copilul!
Cand lanterna batranului obosise deja dupa mai bine de-o ora de cand plecase de acasa, fara ca vocea neastamparatului sa apara in bataia palidei lumini, un miros de fum batut de vantul serii-i ajunse la nari. Urmat cu intuitia omului care traise clipe grele in viata lui in timpul razboiului, fumul il aduse la locul faptei unde cei 3 mici banditi incercau, dar fara sa le iasa tentativa, sa faca si ei friptura ca in film. Gatasera cutia de chibrituri pe care Nicusor o luase la el in buzunarul pantalonilor nu musai anticipand ce ar fi vrut ei sa faca la joaca, ci intelegand ca, oricat de neastamparat ar fi, bunicul sau il invatase o data pe cand il mustra de greseala pe care o comise altadata cand se pierduse in beciul nu stiu carui vecin pe cand se juca alaturi de nepotul acestuia, ca o cutie de chibrituri te poate ajuta sa semnalizezi locul in care esti undeva ratacit si sa ajuti astfel pe cineva sa te gaseasca. Cand frigul serii dadeau copiilor dincolo de sentimentul deziluziei nereusitei in privinta animalului prajit pe foc, bunicul lui Nicusor ii gasi pe toti 3, nu speriati, ci doar suparati ca foamea nu le e domolita de ce se voia copioasa friptura din padure.
Astazi cand domnul inginer Nicolae isi aduce aminte de Nicusorul copilariei sale rade si-i dau si-acum lacrimile de ispravile sale pornite din ideea de a face din lumea perceputa in felul pe care copilul de atunci o putea face, un loc mai bun, dupa aceeasi gandire inca neslefuita si putin diferita de felul in care o faceau si atunci si o fac si acum oamenii mari. Asa ca atunci cand fiul sau, e-n supravegherea bonei sale pe cand el si mama lui sunt la serviciu, stie ca ispravile lui Ben Tennyson il vor ajuta pe cel mic sa traiasca si el emotiile copilariei autentice, atunci cand episoadele in care micul erou de 10 ani si puterile sale speciale-l ajuta sa rezolve tot felul de enigme si sa faca realmente din lume un loc mai bun si mai sigur.

01_ben-10-keyart-150x150

Puterile conferite lui Ben de , cele care-l transforma in alte creaturi mai puternice decat un copil de 10 ani simbolizeaza visul oricarui copil de a nazui sa transforme lumea intr-un loc mai sigur si mai bun decat cel in mijlocul caruia el traieste si unde, asa cum experimentase Nicusor in copilaria sa de la tara, tare bine-ar mai fi fost sa fi avut si el un dispozitiv-ceas din acela care sa-i confere puteri supranaturale cu care sa schimbe lumea in mai bine. Asa scapa si de atatea ocari pe care le auzea printre latii gardurilor vecinilor bunicilor sai, unde i se duse repede de tot renumele de nazbatios copil, mereu pus pe sotii. Ben Tennyson e super-eroul celor mici, iar Ben 10 e numele serialului de desene animate pe care copiii-l pot urmari intr-o noua serie difuzata de canalul lor favorit Cartoon Network! Haideti si voi sa traim experientele fascinante ale copilariei si sa-l sprijinim indeaproape pe Ben10 in misiunea sa importanta pentru toti

Nimic nu se compara cu tine, Kerrygold!

Iarba este leaganul amintirilor care ne poarta inapoi in timpul cand, copii fiind, totul parea posibil si jocul ne tinea loc de foame si odihna. Iesitul la joaca-n aer liber, ulitele batute si razbatute, cu pasi alerti de voiosie si o neostoita dorinta animata de o curiozitate ce era baza cunoasterii celei mai accesibile la acea vreme filmul acesta al intamplarilor celor mai multi dintre adultii de azi ce au fost si ei la vremea lor copii e stiut pe dinafara, asa ca documentarul, sau fictionalul din orice productie regizata are mare ancorare pragmatica in suma clipelor traite intens si cu nazuinta de a accede prin joc la cunoastere temeinica a parghiilor functionarii lumii, asa cum este ea construita pe baza legilor firii si oranduielilor ce exprima doleantele celor ce o compun. Nimeni, la vremea cand era copil nu cred sa-si fi-nchipuit vreodata ca jocul se va termina, sau ca va lua vreodata pauza, dar, ca s-o spunem pe cea dreapta, chemarea mamei sau a bunicii La masaa!!! si gustarile rapide, paine proaspata cu unt pufos anima nu doar inima, ci si stomacul celor mici! Astfel jocul continua netagaduit si joaca zi-lumina devine  explorarea lumii, asa cum poate ea fi perceputa in copilarie. vaci-kerry-2

Asa ca da, jocul din copilarie, preocuparea de baza a primilor ani ai fiecaruia dintre noi, s-a dezvoltat pe masura ce si noi am crescut si viata de adult presupune si ea acum, la fel ca si jocurile specifice ale copilariei, aceeasi traire, aceeasi intensitate, aceeasi devotiune, acelasi grad ridicat de a fi mereu acolo, in fiecare activitate presupusa a jocului, cu etapele sale bine graduate, cum ii sta bine oricarui joc sa fie jucat, nu? Orice noua etapa se vrea a fi atinsa, depasita, cu greu sau cu lejeritate, dar si cu invatamintele pe care fiecare elan inainte ni le da ori de cate ori ceva gresit se strecoara in parcursul jocului nostru. Si asa in joc, la fel si-n viata, nu e doar expresie ce nu are nicio ancorare obiectiva in pragmatismul vietuitului, pasii pe care esti nevoit candva sa-i stavilesti, dandu-te ceva mai inapoi decat ai fi dorit tu sa avansezi inseamna in linii mari pentru viitor, o lectie pe care ai invatat-o la timpul cand credeai c-ai fi pregatit pentru next level, dar fie realitatea ti-a jucat feste, fie din alte motive nu ai putut depasi stadiul la care te situai in jocul tau si pentru mai departe, faptul ca te-ai oprit putin a fost prilej de introspectie, de analiza atenta si ai invatat cate ceva, de pilda cum  sa accepti ca-n toiul avantului tau, nu poti avansa, iar toate astea fara ca sa te descurajezi si sa vrei sa iesi din joc. Si atunci, la fel ca-n toiul jocurilor in care erai implicat si sa fi zburdat de dimineata pana seara tarziu alaturi de copiii vecinilor cu care te-mprietenisesi foarte usor si alaturi de care nu era secunda sa nu vrei sa fii, cand se facea ora pranzului si insistentele mamei erau cele carora dadeai totusi curs, desi nu ai fi vrut sa iesi din joc doar pentru ca esti copil si fiind ora mesei, e buna macar o gustare rapida care sa te repuna in joc cu forte reimprospatate, untul intins duios pe painea proaspata tinea de foame pana cand soarele intra bine in nori si se-ascundea vederii pana a doua zi. Ca laptele vacilor crescute in ograda bunicilor, cu care ieseai vacantele de vara la pascut si le pazeai cu cartea in mana si vigilenta celui mai bun bodyguard, alb, spumos si din care casul si untul erau cele mai bune gustari in recreatiile din timpul scolii, ai deprins rapid utilitatea acestor factori care determina conditionat obtinerea unor rezultate scontate. Pentru cel mai bun lapte obtinut de la  vacutele din ograda, e nevoie de munca si de hrana, de timp si devotare, iar ce castigi pe urma vine ca sa te rasplateasca peste ce ai dat tu. Caci ai invatat ca dincolo de joaca e util sa-ti poti ajuta parintii si bunicii la treburile gospodariei, iar timpul petrecut cu pascutul vacilor vara pe imas te-au invatat sa te redescoperi mai responsabil si mai atent la tot ce misca in jurul tau, nu doar la minge, sau alergat cu amicii tai, asa cum se intampla cand erati mai mici. fermieriTimpul petrecut in mijlocul naturii, mirosul ierbii umede, proaspat cosite, cea in mijlocul careia vedeai cum roua cristalina dispare sub efectul binefacator al soarelui ce se-nalta tot mai dogoritor pe cerul de unde odata cu lumina dispersata prin sferele rouai diminetii te atingeau speranta si optimismul insuflat si de spiritul datoriei ce se nastea in tine pas-cu-pas. Si din munca si pasiune evoluezi, sacrificiul devotarii da roade, tot asa vacutele bine ingrijite dau laptele proaspat care e baza celor mai bune lactate.

Sarbatorile nu-s sarbatori daca nu sunt si prajituri, iar la prajiturit pe langa dragostea pentru dulciuri pregatite in cuptorul magic al casei, untul Kerrygold vine ca manusa ce protejeaza pielea mainii in zilele geroase ale iernii. El creste, al fragezeste, el transforma ce se coace-n cuptor in opera de arta, pe platourile care intampina cu generozitatea casei romanesti pe oaspetii ce-i trec oricand pragul. In plina globalizare si exercitiu tot mai complex de impartasit lucruri definitorii pe plan local, a vorbi despre vacutele irlandeze, obisnuite sa pasca mai tot timpul anului iarba verde la ele acasa, in peninsula britanica, acolo unde verdele pajistilor e prezent in carne si oase, nu doar in vederile postale, e ca si cum o data la 4 ani, o tanara a plaiurilor respective isi incearca din nou sansa de intemeiere a familiei, cerandu-si barbatul iubit, care n-a facut el inca pasul, de sot, prieten si partener de viata pentru restul vietii, la bine si la greu, cu tot ce le va fi dat sa traiasca, impreuna sa se intample toate acestea. Asa spune o veche traditie inradacinata in glia verde irlandeza, si daca tot nu e prea des aplicata ea, pe acelasi principiu mai rarut ca-i mai dragut, tot la fel de bine cei de la Kerrygold dau tot ce-i mai bun din patria unde iarba verde tine de foame vacutelor aproape tot timpul anului, iar laptele lor face din untul Kerrygold un ingredient si accesoriu de baza pentru zilele de sarbatoare, cand platoul de prajituri si placinte sau alte dulceturi facute pe vatra intampina oaspetii asa cum se cuvine!

kerrygold-yellow

Sa nu uitam si ca, dupa masa cu tot ce poate fi mai bun, la ceas de sarbatoare irlandezii au la ei acasa si duc cu ei peste tot in lume pe unde se preumbla, obiceiuri si traditii, iar cu celebrele spectacole Lord of the dance, o marca Michael Flatley au dus specificul irlandez peste tot in lume. Nothing compares to you cu Sinead O’Connor in difuzoare si cu One de la U2, sa va binedispuna frumoasa zi de weekend si fie ca ati prajiturit deja, sau urmeaza ca s-o faceti, nu uitati de untul fraged, ce poate fi intins pe paine la 5 minute dupa ce pachetul a fost scos din frigider. E Kerrygold, fragezeste si aluat si sa mai vrei mereu o prajitura devine lesne de inteles! Untul Kerrygold are gustul prospetimii, iar rolul ei binefacator in viata fiecaruia dintre noi are pentru mine o singura imagine: iarba grasa ce asigura grass fed copios 11 luni pe an vacutelor care topaie fericite cand dau laptele lor din care branzeturile Kerrygold duc traditia irlandeza mai departe peste tot in lume.

Particip cu acest articol la provocarea lansata bloggerilor de Kerrygolg prin intermediul comunitatii Blogal Initiative.

Alchimie, nou album folk Marius Matache

This is the life e o piesa tare draga mie. Amy Macdonald, tanara scotianca iesita in lumea mare a muzicii mondiale abordeaza un stil ce priveste oarecum in trecut cu pretuire pentru orchestratie si instrumente puse in echilibru de trupa de pe scena, una dintre virtuoasele ce-ncanta urechile fiind chiar chitara ei, una clasica, rece, pe langa tobe si clape, alte chitari electronice de asta data si instrumente de suflat, asta cand tanara britanica nu canta cu orchestra filarmonica in turnee de mare anvergura dincolo de hotarele patriei lui James Bond, fidelul slujitor al casei regale. Inca de si mai de tanara fata de al sau debut prodigios din 2007-2008 cu single-ul This is the life, inspirat din propriile experiente ale adolescentei, spune ea chiar intr-un turneu, unul din amicii sai avand obiceiul de a citi multe etichete de pe sticle inainte de a le fi si citit licoarea ce-l umplea apoi de extaz, Amy Macdonald si-a calit si dezvoltat cariera de viitor muzician, artist cu o misiune pe care si-a luat-o mereu foarte in serios. Asa este azi un artist complet, compozitor, textier si interpret vocal de exceptie, dupa cum aminteam avand colaborari care aduc arta pe cele mai inalte culmi cand o tanara cu un stil de muzica usoara, a definitie comporta un mixaj de mai multe genuri muzicale ca de pilda, rock, pop-rock, folk reuseste sa aduca in sali polivalente intreaga componenta a unei filarmonici dirijate impecabil de finii urechisti cu bagheta lor magica si care mai detin si o alta mare putere de concentrare ce tine tracul deoparte si orice distragere din partea reactiilor publicului o face uitata cand de performanceul intregii sale echipe depind starea sa de spirit si atenta controlare a miscarii mainii ce tine bagheta. Misiunea artei intr-o lume tot mai tehnologizata si industrializata, cand opera nu mai e decat unitatea de masura care filtreaza cu asidua cautare a inspiratiei forma unica de expresie menita a atrage aplauze, popularitate, deci receptivitate e poate tot mai greu de definit azi, cand si talentul sau chemarea, doua atribute ce tin pe de o parte de spiritul nativ insuflat de ADN-ul parintilor in artistul ce creste lang familie, pe de alta parte cariera de muzician construita cu migala, ambitie si o determinare intrinseca ce poate comporta in cazul multor oameni ce-au apucat pe calea aceasta si sacrificii o droaie, dar care cine le experimenteaza si reuseste ca din propria munca sa adune si pentru sine emotie si satisfactie, atunci toate eforturile au meritat. Un astfel de om este in piata muzicala actuala si omul care a debutat in 2013 cu volumul pop-folk Hoinar prin Piata Matache, Marius Matache, solistul care a intrat in studio si a mai pregatit alta suita de 11 piese intr-un nou volum muzical pentru a carei promovare a apelat la solutia strangerii de fonduri prin crowfunding,  implicand totodata si publicul in proiectul sau artistic la a carei slefuire si-au dat concursul si nume cu vechi state in domeniu, precum si o serie intreaga de prieteni-colaboratori in promovarea intregii munci artistice de la la creatie, proiectare, machetare, mediatizare si marketare.
Alchimie este asadar a doua opera a lui Marius, omul ce-si vede pas-cu-pas visul indeplinit de stradanie, ajutor si sprijin din partea prietenilor din toata tara si este definitia muzicala a multumirii sale ca artist pentru reactia de intampinare a rodului secund al muncii sale de interpret.
Este metamorfozarea prin sunet si cuvinte a unei fidelitati rasplatite si probate deja la primul album cu care Marius Matache a dovedit o seva de artist care cu soare, timp frumos, ploi la timp creste armonios, rodind. Cu acest text ma alatur celor care dau mai departe mesajul artistului si prin atare sprijin spunem in cor, toti cei care iubim si liber si frumos intr-o lume atat de diversa: Da, avem mare nevoie de arta si artisti! Ii sprijinim, ii incurajam ca persoane, le incurajam demersul pentru ca sacrificiul creatiei pe altarul artei deposedeaza de nopti nedormite si in cautare de ritmuri si texte potrivite pieselor, asta pentru ca arta si viata nu sunt sinonime perfecte, iar a trai si a face arta, nu e deloc acelasi lucru, chiar daca pentru ambele ai nevoie sa fii viu si asta sa se prelungeasca de la o perioada la alta.
Exprimati-va asadar si voi, toti aceia care doriti ca muzica lui Marius sa incante pe mai departe, sprijinul fata de artist si munca acestuia, donand dupa cum vedeti pe pagina dedicata albumului ce are nevoie si de fonduri suplimentare stranse din contributia publicului pentru a se difuza in cat mai multe exemplare. Ca-n Alchimistul lui Paulo Coelho unde se aminteste ca atunci cand vrei cu adevarat ceva si toata fiinta ta o arata cu varf si indesat, atunci nici universul tot nu sta degeaba, ci chiar conspira la reusita pe care o speri! Succes Marius!

#Bravo Romania!

Sunt clipe in viata noastra pe care cu trecerea timpului si aparenta apropiere de cadre sau decoruri in care ele se petrec, ating in noi punctul acela sensibil al unui deja vu. Senzatia de a fi fost acolo si cu ceva timp inainte ca ceea ce traiesti in prezent sa te bucure, continua sa fie o enigma pe care o deslusim mai apoi. Nestand musai sa analizam datele cu perspicacitatea implicarii unui om de stiinta care testeaza si masoara, prelucreaza substante si date in laborator si apoi emite opiniile sale avizate in teorii care sunt menite si a-i explica siesi curiozitatea, suntem plini de o stare de bine, pe care nu ne grabim a ne-o explica, ramanand recunoscatori in jurul nostru pentru ce experimentam. Revenind la de bun augur descoperirea asociata lui Evrika, cea responsabila de enuntul cu volumul unui corp  cufundat in apa dezlocuieste volumul ocupat de apa continuta de vas, fiecare dintre noi, nu-ncape dubiu ca a trait-o cel putin o data acasa.
Cand catelului tau ii place mult balaceala, atunci cand rutina plimbarii de dupa-masa va surprinde cu descarcari de nori si labutele se umplu de noroi si albul blanitei devine mai apropiat de negru… pornesti robinetul si preocupat doar cum sa-ti recunosti iar cat mai repede prietenul necuvantator, nu vezi chiar ca s-a umplut cada si Kiki sare-n cada si ce urmeaza… e situatie de urgenta pe bune!
Atunci legea lui Arhimede se constata la fata locului, unde tu, ajuns acum un pinguin pe gheata gresiei din baie te chinuiesti sa-ti mentii echilibrul, iar concertul latratorului tau trezeste din amorteala vecinii din bloc. Pe toti, pana la ultimul! Apoi, faci ce faci sa nu lasi urme, uitand de faptul ca tehnologia de azi imbie sa imortalizezi clipele ce te scot din rutina. Si desi, faptul ca ai tras ceva sperietura cand apa iesea din cada si umplea gresia baii de valuri-valuri, de mai aveai putin si ai fi zis ca se scufunda Titanicul, pe langa toata corvoada ca totul sa para la loc, curat si uscat de parca nimmic din patania asta nu s-ar fi petrecut, cand imparti astfel de momente in familie, monotonia nu are pe unde sa atace buna dispozitia!
La fel au stat lucrurile si cu splendida unitate a echipei feminine de handbal a Romaniei, care ieri, 20 decembrie 2015 a castigat finala mica a Campionatului Mondial din Danemarca! Felicitari fetelor, antrenorilor, staffului tehnic si medical, multumiri Cristinei Neagu pentru evolutia ei remarcata de oficialii competitiei care i-au rasplatit eficienta pe tabela de marcaj de-a lungul competitiei oferindu-i trofeul pentru cea mai buna marcatoare de la prezenta editie, precum si titlul de cea mai buna jucatoare a mondialelor. Cum sa nu tii minte o asa performanta, cand stii cum s-a obtinut? Si cum sa nu iti ajuti memoria, inregistrand faze din evolutia echipei cu telefonul mobil, tableta, aparatul foto, camera sau orice ai prin casa? E memorabil, totul la aceasta editie de final 2015 a mondialelor de fete la handbal, mai ales dupa ce Romania si-a asigurat calificarea in fazele eliminatorii ale competitiei iesind din grupe cu primele doua victorii la echipele accesibile destinate a imparti grupa, Porto Rico si Kazahstan, in duelurile importante iesind invinse fetele antrenate de Thomas Ryde si cu Spania si cu Norvegia si cu Rusia. Crescendo-ul echipei noastre s-a constatat in optimi, cand pe fondul unei evolutii modeste in grupe, Romania elimina campioana en titre, Brazilia, dupa o mobilizare exemplara! Au urmat sferturile de finala, unde fetele noastre au dispus, dupa prelungiri de nationala tarii gazda a competitiei, Danemarca si asa ajungeam in careul de asi la mondiale, cu lotul actual deplasat la turneul mondialelor, din care faceau parte Mica Bradeanu, Alice Elisei, Oana Manea, portarita Paula Ungureanu, Ada Nechita si Cristina Neagu dintre veteranele rodate in campanii anterioare la nivel international si Eliza Buceschi, Laura Chiper, sau Gabriela Perianu dintre reprezentantele de nadejde ale noului val de sange proaspat care sa duca inainte handbalul feminin romanesc in focul marilor competitii. Mana-n mana, atat pe teren, cat si-n incurajarile de la time-outuri, pentru Noi! si pentru Romania!, fetele au adus devotamentul jocului bine legat de experienta acumulata in parte de fiecare dintre jucatoare, precum si de inspiratele sfaturi primite de la cuplul de tehnicieni de pe banca: Ryde-Buceschi, reusind o mare performanta, amintindu-ne iar cum este sa invingi!


Sunt clipe in viata cand astfel de evenimente influenteaza benefic un parcurs personal, asumat rational, logic, decis inafara evenimentelor exterioare. Gand la gand cu bucurie, inainte de sarbatorile de iarna, am venit sa va spun povestea mea aici, participand la provocarea anuntata de Blogal Initiative si Joker Event Club, agentie de servicii filmare, fotografie, sonorizare si lumini, pentru evenimentul tau.
Cu anticipatie va spun tuturor: Sarbatori fericite si autenticul lor salasluind in tihna si caldura momentelor impartite cu cei dragi sa va atinga sufletul in punctul acela responsabil pentru starea de buna dispozitie, singura “vinovata” de fun si joy si hapyness! Nu uitati, ca sunt unele momente in viata, cand imboldul interior valoreaza cat o lume-ntreaga!