cutia craniana

pana scrie mai departe
povestea aripilor deschise
in soarele diminetii care
anunta pasii de elan
orizontu-l cuprinde-n parte
de la stanga lui incoace
mai spre centrul lumii
care simte
ce se vede-n ceruri sobru
cand lumina reapare
tot de-atatea ori
de cate
din talpi la subtiori
trebuie sa dai si coate
ca sa prinzi vantul in fata
sa i te lasi cuprins de tot
de rafala-i generoasa
ce te-ngheata-n prima faza
inainte ca sa-ti dea si foc
cu palma ce din spate-mpinge
modulul desface-n sfere
pierdute-n aer calm
ce domol hraneste-n calea lui
toate caile aeriene
dinaintea pistei unde vrea
in fapt s-ajunga

Advertisements

gusta

 

redescopera placerea ploii
dupa soarele ce-a ars
negurind cu bolta-i rosie
glia manoasa, verde
a miristii din vale
unde coada rupt-a casmalei
forfota isca-ntre furnici
aricii-s si ei stramtorati
de enigmatica mana
ce scormoneste ca sa-ntoarca
Gaei esarfa la gat
cand pe-nserarea semilunei
cina e servita-n crang.
stai si-asteapt-o cu rabdare
fara de umbrela sau manta
si cand vine ea indur-o
ca nu stii cand o mai prinzi
daca-n tonul zilelor din urma
gruia nu mai spinteca-n ceruri
zeitatilor curente griji
sa dea dedesubtul tronurilor
toate. si-ncepi si misca-te
balansu-i cheia notei
care zace-n misterul noptii
prea tarzii sa mai arate
cate cosuri i-au crescut pe fata
fetei din blocul de vizavi
muzica ti-o canta pomii
ce din frunze-ncep sa tina
hangul stropilor inalti
sparti ca de o roca
pe nisipul intarit
ce-asteapta cu ardoare setea
s-o discearna cu nesat.

bob

sa cunosti ca sa alungi
de la tine gandul crud
si sa judeci fara minte
nu-nseamna ca totu-i rotund
cand nu-i
si mai are multe colturi
ce se-ascut
cum urci
spre marea piscina.
acolo-i varsarea fluviului
apei rosii care naste
din cenusa firii viata
fara gratii la intrare
pentru orice vizita de zi
sau noapte
cand visele prea colorate
canta melodia lor
si bradu-i si el mai verde
cu zapada cand ea cade
primprejurul cetinei
ce-ntinereste cu fiece colind
ce glas primeste cu voie buna
si cu spirit ce sarbatoreste
nasterea-nfratirii zeitatii
cu pamantu-nfrunzit si rece

nu vreau clanta

apare si zi si noapte
nu se plange de regularitate
ca nici talpile n-o dor
cand apa curge proaspat
raceste aer si vieti
cand plonjeaza de pe stanci
piciorul cuiul scoate
talpii roase-n salina
verde-n varfuri de paduri
scoase la vanzare
de autocamioanele-n vrii
nestinse-n noptile tarzii
cand se plimba peste tari
cu sau fara iesire la mari
sa poata tine tata placa
peste raftul de mai sus
cand nu mai incap cartile
in biblioteca lui de jos
aia care m-a facut mare
si pe mine si pe toti
cu care am crescut
cu timpul sa pot scrie
si acum de la taste
fara hartie
ca sa nu mai cada
cartile cu tot cu raft

roco

cand n-ai de unde cadea
pe sub ramuri vezi o cale
sa te dezmierzi-n siroaie
cozi de maimute
salturi-naripate
luna-ncovoiata
coperte de carte
file de poveste
si-n-ntrupare de viata
pe marea scena
unu e numarul magic
tinta prea multora
alesi nefiresc de sifoane
si ciururi ce nu-ntetesc
valtoarea mantuirii
decat atunci cand e furtuna
si iubirea-i o masca dura
a neputintei sudorii
ce-si cauta inca
evadarea din masa
pe trapa de incendiu
si-afara ploua
nimic nu mai arde
cand florile suspina
gemul si nu serbetul
dintre albine
razboi culminant
printre destine