pal

e-o viata frumoasa
cu fiece frunza picata
cand tii mana-n mana
si vantu-i adie podoaba
cand gatu-si tine pe umar
si inima bate-n galop
stii sigur ca e iubire
nu ploaie-n potop
chiar daca ochii din cer
plang dupa-amiaza
si nu e nimeni pe pod
sa te astepte
cand vii de la distanta
e-o curgere ampla de soare
timpu-i busola pe mare
scrisoarea sangelui vietii
graveaza inelul ce vine
cu alfa si omega
stranse una de alta
pe firmamentul adapostirii
dincolo de vremea pe potriva

Advertisements

nerozi

ploaia dinspre ochii herei
se pravale peste nasu-i torturat
cand lacrimile-s spumoase
si cascadele-n hamac
le vezi de mai departe
parca-i totul mai frumos
decat pe instagram
sa descoperi pe viu miscarea
decat cu scroll pe un cam
iar vacanta sa mai misune de roua
cand pe la ora 7, noua
diminetii-i dai salutul
din nisipul marii-val
asediu picioarelor goale
printre scoici si pietricele
farama timpului masori
durata care este
in final fundatia pe care
cresc si portocalele-n pomii din fata
casei unde ai tras in vacanta
verii ce-a trecut cu ea odata
cand la fereastra-n crepuscul ploua
cartea rasfoiai cu nesat
si gandu-ti pleca departe
cum ar fi daca
ceru-ar cadea
peste toti si toate
ar fi ca la scolile noastre
cand tavanele cad peste cei mici
si pe toti-i doare-n coate
ca nimeni nu poate sa creasca
asa cum ar fi de dorit
intr-o lume fireasca
in care porcu-i finantist
si vulpea judecatoare
a cauzelor pierdute
de zombie care adorm
ziua-n amiaza mare

tot mai sus

se perinda printre culmi
cu grui si creste ascutite
aerul acela care
deopotriva cald si rece
seaca inima de oxigen
dorul cand incepe sa curga
prin degetele de la picioare
a fi una cu cerul
nu mai este
ca atunci cand te saruta
buzele acelea ce-ti redau
viata-napoi pierduta
acolo pe carari
ce duc la zei
si castele de nisip
vezi dincolo de scena unde
carti de joc se prefac
si sunt doar o iluzie
ca poate si iluzia sa fie
la un moment dat
solutia aceea la problema
pe care cu ochii si cu mintea
o ai de rezolvat
si nimic nu se face evantai
si nici macar acordeon
cand in capu-ti joaca feste
mult prea multe intrebari
ce coc si plamadesc de zor
prajiturile festinului din cort
sus uitati acolo-n nori

pentru cine

cand nu poate trece de la sine
apa iarasi sa coboare
si-n vaduri spuma-i sa rasune
cantec de lumina calda
pe jacheta-nchisa la culoare
patima din suflet pe-un cer cu soare
umbla nestiind ca sa dispara
umbra noptii stelelor cu bruma
panoplia povestilor cu luna plina
in piesa noastra ce-i acum
difuzoarele ne gadila si-n crestet
cand urechile ciulesc atentia
in asteptarea prazii ce nu vine
pe-aceeasi cale unde bataia pustii
gata pregatite abia asteapta
s-o culce de tot
nimic, e ferm raspunsul
ce-l primeste cine-ntreaba
Ce-mi poti da de azi pe maine
ca sa-mi taca un pic si mie
sinfonia vintrelor ce bate
de departe-n puterea cu care rasuna
sirena salvarii pe strada
si clopotele sarbatoarea ce-o anunta

hello

striga cat poti de tare
n-are cine sa te-auda
vantul frunzele adoarme
si nelinistea strecoara-n noapte
printre crrengi si ramuri rare
cat de sus sabia scoate
de la mansa care zboara
printre nori cu limba scoasa
ca de fiecare data cand
e cazul
sa se dea cu mopul bine
dup-o cina copioasa
ne striga pe nume cercul
ce se-nalta-nspre lumina
cand in prag la usa sterge
inainte ca sa bata tare
picior stang e suferinta
ce ingrata tot priveste
dinafara inauntru
n-are cum sa si vada
dar priveste ne-ncetat
vanatoarea clipei cand
majestatea va misca incheietura
doar ca sa deschida usa