Viitorul sună bine dacă respectăm mai mult Natura

Așa cum te naști și unii spun că de cum ai lut primul 10 din viața ta că de-atunci curba descendentă pe traiectul existenței tale te transformă încet și sigur în steluță pe cerul celor ce mai vin după tine pe glia unde tu începi să le tot faci loc și să-i veghezi de-acolo de unde ajungi în călătoria ta, la fel natura care ne ține pe toți, ne naște, crește și ne regenerează spiritul vivace prin acea loterie a călătoriei individuale spre alte zări, aducând din locul de unde noi plecăm noutăți proaspete în saloanele maternale sau unde le mai prinde sorocul mamelor însărcinate cu perpetuarea speciei ale căror termene se apropie de terminus. În atare situații prin tot ce facem, gândim, conceptualizăm, punem mai mult sau mai puțin în practică, suntem sfătuiți să corectăm din mers niște obișnuințe aparent nesemnificative ori deranjante la multitudinea complexă de probleme existențiale pe care viața o are întâmplător sau poate din contră, chiar precis repartizată unora dintre noi, despre care aflăm că ar dăuna mediului înconjurător, lucru despre care gândind-o chiar la rece este în egală măsură ca variabila Timp din ecuația existențială, coordonata de care depinde însăși viața noastră, cu măsura lungimii sale exprimată în unitățile aferente de timp, la fel cum tot de aici decurge și calitatea ei. Nu se spune explicit, că una lungă e automat și una plină de atribute favorabile celui ce o poartă în spate, dar măcar viața lungă-ți va da posibilitatea ție, ca subiect uman ce o experimentează să repari din mers greșelile de care pe măsură ce timpul trece și experiențele în care inițial nu te vezi decât ca un cobai, devii conștient și înțelegi în felul și complexitatea detaliilor enunțului greșit în care tu singur puneai datele problemei, că undeva comiteai ceva ce îngrădea, periclita, îngreuna ori cu alte cuvinte comiteai fără s-o fi realizat în toată amploarea sa răul, de care de cum o realizezi, te faci mic cât un gălbenuș de ou și din stadiul acela al evoluției vieții celulare, ceri îngăduința ca să poți evolua spre sfere ale binelui, așa cum se înțelege el holistic, relativist într-un cadru ce excede ființa despre care se poate spune că răspunzi cu capul și cu sufletul ceva mai târziu. Așa că nu mai ține la nesfârșit Aruncă domle alea acolo și lasă-mă cu problemele de mediu, ci Am grijă de Natură (măcar cum/cum ar trebui) așa cum am grijă de mine devine un deziderat de pus în practică pentru că exploatările necontrolate ale resurselor planetei, poluarea chimică dincolo de vanitatea și răutatea gratuit diseminată a omului contra umanității într-o altă sferă de cuprindere a acelorași cadre existențiale pline mereu de subiecte ce nu ne dau timpul necesar să ne plictisim trăind-o, ci ne abat funcție de diverse indicații de culise propriile gânduri și idei spre campanii ce nu sunt decât fum negru de camuflat shakespeariene dedesubturi ce ne afectează pe toți. Ghețarii se topesc, acolo unde funcție de grosimea stratului calotelor de gheață se calculează nivelul la care planeta poate respira un aer mai plăcut, nu fiert, nu plin de toate mirosurile și echilibrului la care natura poate spera pe viitor să păstreze zonele populate să i se mai dea o șansă pentru ca omenirea să înțeleagă de ce, cum și cât de important e să ne dăm tuturora șansa asta. Exerciții de bună practică civică, Let”s do it date mai departe, oamenii încurajați să dea lor înșile exemplul de bună purtare, chiar dacă nu culegătorii gunoaielor lăsate în urmă de cu totul alții, infatuați, nesimțiți, ignoranți, erau adevărații vinovați ai munților de gunoaie poluante pentru aer, pomi, ape, tot, au reușit ciclic să dea doar sentimentul contextual al unei trăiri mai bune, mai curate, prin exercițiul reparator al unui rău preexistent. La capitolul următor, unde lecția merge cu Hai să păstrăm așa pe viitor, particula futuristă nefiind elucidată pentru mințile odihnite, întreamă la ignoranță, legile nu pedepsesc relele comportamente lipsite de o minimă igienă conceptuală, pădurile ne dispar cu acordul pixului celor care se perindă la conducerea destinelor țării trimiși în Parlament și guvern de niște alegeri politice ce scindează prietenii și promit marea cu sarea, de unde Karma ne mai trage de ciuf din când în când, ba cu moțiuni, ba cu destituiri, demisii, teatru ieftin televizat cu scopul de a prevala o criză politică menită a explica dincolo de spatele ușilor închise unde se negociază și se râde pe înfundate că așa nu se mai poate, ba atât s-a putut, n-ai cu cine, ce să mai…cum mai ziceam fiecare din când în când.

În toată bălăcăreala asta de acuze diseminate ici-colo cu sau fără acoperirea celor spuse, limitarea la gestul minim de înțelegere a simplității mecanismelor ce fac posibilă viața, existența, a liniilor ce duc de ici-colo ca un traseu minimalist de incidențe ce condiționează acte și procese vitale pentru mediul înconjurător, până la urmă singurul loc de unde ne tragem cu toții seva de de toate cele necesare ca să ființăm. Încurajăm comercial apariția produsului românesc la raftul magazinelor venite să aprovizioneze în lanț industrial localitățile patriei unde se desfac cu precădere importuri, de parcă noi n-am mai ști nici cum se fac, nici n-am face ori n-am mai avea de unde, că zicem doar Ne tot vindem terenurile oricui vine cu o pungă de bani de afară, fără a stipula obligația de a construi aici așezăminte din care statul neaoș, nu paralel, nu mafiot, nu furat, nu incapabil, nu căpușat de interese meschine, să câștige și el să poată echilibra balanța cumva. Scumpim resurse naturale cum vor băieți deștepți cu studii de securitate la modă, acoperiți de diverse straturi de platoșe politizate după un algoritm de rotație la butoanele cârmuirilor văduvitoare pentru nație, apa devine opulența pozelor de altă dată în deșertul platoului piramidelor sau Emiratelor Arabe, mai ales într-o capitală unde gunoiul colcăie iar apa caldă accesibilă de pe vremea romanilor, românilor din sistemul centralizat de încălzire căruia locuințele construite pe vremea comuniștilor încă le rămân tributare. Noroc cu hazul cu care ne naștem și pe care-l înfățișăm de când suntem ca macul: Uite ce frumoasă-s și ce m-aș mai iubi! – se aude dimineața pe răcoare vădită, când timpul afectat machiajului se reduce pronunțat din cauza rațiunilor ce țin de primele legi ale fizicii exprimate de demult și care ne spun că un corp care stă pe loc, cu alte cuvinte nu reprezintă nicio intenție de mișcare, variabil constantele de mișcare sunt nule, automat el, corpul pierde energie calorică, deci temperatură. Adică te ia cu și mai frig, oricât de cald sau frig ar fi deja înainte să-ți aplici frumusețea pe chip. De unde conchidem că starea de spirit ajută mai mult și mai bine, o încredere mai multă în sine și nu în preconcepția altor voci cu intenții dubioase când vine vorba să exprime nu despre sine o părere onestă, fără a avea caracter de sentință, ori într-o oglindă care nu poate fi acuzată ca spectru vizual decât tot de dispoziția de moment care atrage cu sine afectarea simțului vizual al receptorului care întreabă și tot el analizează reflectarea oglinzii funcție de preconcepții ce vin la pachet cu o diminuare automată a unei încrederi în sine ce se dorește a fi imperturbabil acolo la nivel înalt statuată. Iar dacă nu ni se pare că farmecul nostru este fix același cu care obișnuiam să dăm pe spate așteptări mai accesibile, atunci Gerovital-Doctor în frumusețe vine cu soluția pentru toate cele așteptate să se mai ridice la nivelurile unei așteptări cu ștacheta fixată la înălțimea unui record mondial greu de atins, ce să mai vorbim de bătut când nici Serghei Bubka și nici Yelena Isinbayeva nu mai concurează.

Casetă Cadou Gerovital Plant: Cremă Nutritivă și Apă Micelară

E ca și cum ai fi zis acum despre lotul național de box amator pe care l-ai fi crezut ca pe vremea lui Feri Vaștag, Leonard Doroftei, a fraților Dorel și Marian Simion dus la mondiale, europene și olimpiade cu lot cu tot și de acolo veneau și cu titluri și medalii de ți-era mai mare dragul. Sau de lotul feminin de gimnastică artistică, generațiile aduse pe firmamentul mondial de cuplul de antrenori profesioniști, contestați la un moment dat când talentele nu mai veneau din urmă și măsura implicării lor la reușitele sportive nu mai aveau aceeași intensitate dovedită de rezultate Belu-Bitang deveniți cu timpul din doar colaboratori profesionali în parteneri de viață cu acte la starea civilă, de la Cristina Bontaș-Lavinia Miloșovici-Simona Amânar-Alexandra Marinescu-Gina Gogean-Maria Olaru-Claudia Presăcan-Andreea Răducan-Cătălina Ponor-Larisa Iordache. Niciunul dintre cele două loturi sportive nu mai este astăzi ce era odată, dar asta nu ne împiedică să așteptăm, răbdători, să ne autoeducăm mai mult și mai consecvenți cu noi înșine să reușim să păstrăm o trasă pe care ascendem la un moment dat ca indivizi, să sperăm că emulația asta va avea efecte și la nivel social, pentru ca din acest filtru să redăm aceeași cremă a valorii și pentru viitoarele generații care nu musai ca sportivi să ne mulțumească prin evoluțiile lor, cât ca oameni, viitori părinți și bunici într-o lume tot mai scindată de mesaje și drepturi și libertăți discutabile cel puțin, perturbatoare la nivelul unei normalități cu care am fost crescuți și din care mai târziu am considerat că mai firesc e ce am fost obișnuiți la acest nivel de percepție să trăim, decât ce ni se servește azi cu corectitudinea politică, diferențele de gen, familia compusă din indivizi de același sex/gen să aibă cum răzbate viața dincolo de capricii trecătoare de mentalități.

Articol scris pentru proba sponsorizată de Farmec Cluj-Napoca din cadrul SuperBlog 2021.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: