Vă spusei, vorba nea Mărinului lui Amza Pellea, că pregătitu-ne-am terenul pentru relocat cu cățeluș și purceluși cu tot în casă nouă. Rațiunea: mai aproape de munci. Și pentru mine, dar mai ales pentru Ioana. În cazul ăsta împușcăm iepuri câte doi în același timp. Asta sună, știu cum ar spune-o un tânăr conațional care vorbește de când e ca macul mai mult ungurește în casă și româna doar la școală realizează cât de greu e cu sintaxa gramaticală să ai de-a face și la clasă și mai ales la examinări, iar asta la o disciplină care e obligatorie în trunchiul de bază al educației din statul în care a venit pe lume. Zicala care astfel sună Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă, ori de vreți alta tot cu pisici, că tot dă bine în mentalul colectiv numai amintirea semnificantului în discurs, că hop și cu semnificatul pozat și idolatrizat din vechile mitologii ale lumilor de când se știu ele, mai are încă o corespondență cu aceleași caractere în rolurile principale: Ce naște din pisică, șoareci mănâncă. Unui nativ român venit pe lume între părinți cu origini maghiare, zicala a doua devine mai curând o formulare inteligibilă, până la urmă, dar nu corectă gramatical, deci nu academică. Ce naște din pisic, mâncă (pe)șoarecu*! păstrează în formulare lanțul trofic despre care am aflat cu toții înainte de a fi ajuns la școală, formularea bilingvă nu are deci cum fi chiar perfectă, mai ales că în sens invers, puține procente de majoritari pot folosi alte graiuri conlocuitoare, deci e de apreciat și efortul și strădania tuturor celor care rup binișor limba noastră care-i o comoară, vorba poeziei binecunoscute.
Revenit de unde am plecat, reușirăm și să populăm viața pereților goi cu piesele de mobilier uzuale și dincolo de asta așteptăm și aniversarea prietenului nostru, omul de la care am avut parte în cei 5 ani de când conviețuit-am sub același acoperiș, am putut și învăța ba una, ba alta. O experiență de viață care ne-a făcut părtașii unei emoții puternice astă-vară pe la-nceputuri, a trasat înapoi ascendent curba existenței sale și acum sezonul de toamnă tărzie-iarnă vine și cu o petrecere de Halloween.
A, și cum era să uit, cu aniversarea lui propriu-zisă, pe lângă celebrarea, aici în zona de coastă sud-vestică a britanicilor, a numelui unui personaj binecunoscut la vremea sa, prin controversele al căror personaj-cheie l-au păstrat de după moartea sa, drept un nume ce merită o amintire vie a ceea ce a fost și în viață și mai ales cum a fost perceput spre finalul ei. Un rebel, sau haiduc de pe la noi, dacă nu Gheorghe Doja, atunci, un oricare dintre cei 3, Horea, Cloșca sau Crișan, Guy Fawks, e numele în jurul căruia coasta sud-vestică britanică păstrează o vie amintire a celui care făcea la vremea lui cam tot ce wikipedia scrie despre el într-o descriere aproximativă, așa cum aveam să aflăm de la muzeografi, istorici și vechi istoriofili din generație în alta, colindând diversele locuri prin care pregătirile evenimentelor sportive din primăvară-vară ne-au pus serios la treabă implicarea totală. Pe scurt, procesiunile luminoase ale carelor cu diverse personaje ce prind viață pe scena mobilă și purtată prin centrele localităților au în spate o pregătire prealabilă lungă, migăloasă, de la popularizare media, pentru adunări de fonduri prin donații primite de la public pentru materiale, costumații, lumini, toate astea 1 an de zile pentru o procesiune efectivă care durează două sau trei zile, timp în care sărbătoarea prețuirii numelui celui care a fost omul despre care v-am amintit anterior, practic spre seară, mai ales după orele 6-7 seara, accesul în localitate sau părăsirea ei spre alte împrejurimi e practic ceva imposibil, pentru că e blocat în ambele sensuri. În tot acest timp, în scop turistic, ca peste tot, ideea unei povești, devenită legendă, mit, adunând lume multă de peste tot. În paranteză fie spus, în atare zile de se nimerește să trebuiască să lucrezi, pleci la muncă cu cel puțin una-două ore înainte, ca să prinzi loc bun la cozile ce se vor forma spre căile de acces înafara localității. Obositoare, consumatoare de timp, resurse, combustibil, dispoziții toată operațiunea în sinea ei, dar merită pasul făcut, pentru că e decis împreună și asumat din toate unghiurile fără niciun fel de grimasă, compromis, condiționat de vreo promisiune smulsă în ideea vreunei schimbări de percepție, vreun beneficiu imediat, atenție sau cadou, nicidecum. E pasul cu dreptul făcut înainte și așa cum va fi cazul peste 10 zile începând cu data când povestea va apărea aici pe blog și în SuperBlog, concursul unde blogul participă nu din mimesis, ci din alegere asumată, omul despre care v-am pomenit mai adineauri și care e tânăr în cuget și simțiri, chiar dacă buletinu-i spune altceva va fi sărbătorit la noi acasă, așa cum se cuvine unui prieten. Nou, bun, good fellow, chap, mate sau cum or mai suna apelativele printre uzualele lor cuvinte celor nativi ai acestor pământuri unde noi am ales să fim de 5 ani încoace. Ce să vă mai spun despre Tony, c-așa-i zice eroului poveștii, n-are preferințe extra mega capricioase, el se pricepe să gătească pui cu te miri ce legume, la modul că scoate puiul din carcasa de plastic din care vine cu ea din magazin, scoate punga de legume asortate din frigider, o deschide, le spală și le varsă aleatoriu într-o tavă de yena, de acoperit cu folie de aluminiu, n-o va mai face niciodată, pentru că-i inginer de formație și mereu de când era ca macul a înțeles multe lucruri înaintea vremii de aflat de la dascăli la școală, pentru că puiu-i prea înalt și-i va fi prea cald cu plapuma aia-nvelit, așa că-i dăm libertatea să respire cât și cum o putea mai bine în tot procesul pregătire supravegheat de inteligența cuptorului cu timer, alarmă și control asupra gradelor pe care le setei înainte de a fi uitat de pui băgat la cuptor preț de cât timp alegi să-l lași uitat acolo să se rumenească și tu să-ți vezi de ale tale. Iar când papilele ți-or da alarma pe limbă și-ți vor da imboldul final decisiv, revii lângă cuptor, verifici, ajustezi timerul ca să pară că nu că nu te poți controla în privința foamei ce te ia mai repede cu fiecare clipă cu care anticipezi felul în care pulpe, piept, aripioare și din ce-o mai fi compus puiul, rumen, fain colorat, aburind sau din contră, lăsat întâi să se ducă un prim val de aburi și mai temperat așa încât să nu te frigi la limbă din prima, c-poi limba ți-e inutilă și nu vrei să se întâmple chiar asta, că atunci nu mai deguști, nu mai savurezi, că nu mai ai cum simți și bucura la întreaga capacitate de gustul care îmbie punând laolaltă ingrediente, strop de suflet pus în preparare și prețul cel mai greu al așteptării aliatului tău de nădejde să-și facă bine treaba ca de fiecare dată.
Al nostru cuptor Franke va pregăti în felul nostru, similar cu al său, rețeta de care el însuși s-a făcut responsabil în câteva rânduri cu ba ciupercile mele sotate la foc mic, ghiveciul de legume diverse, nu asortate din punga de la magazin, ci cumpărate fiecare individual, curățate, spălate, tăiate potrivit ca formă și mărime ca să confere un proces tehnologic care să le pună în valoare datul lor natural cu tot ce are el mai bun, ba ciorba de burtă de Crăciunul trecut când Tony al nostru s-a lins pe buze ca un pici care se suie pe scaun și apoi pe masă ca să ajungă la borcanul cu ciocolată sau miere, pus bine de mama lui deoparte și mai departe de accesul micului ei pici-prinț-bandit, îngrijorată fiind ba de prea multa efervescență pe care copilul ei o are, debordând de energie, ba de un prea măricel aport de glucide, care e bine altfel să fie mai bine drămuit. Pentru că nu și-a prea furat-o, surpriza noastră pentru el va fi de ziua lui, un tort pregătit cu mult suflet, cremă de ciocolată și vanilie, decorat cu fructe și ploaie densă de frișcă pe deasupra ca să avem cum îl mâzgăli pe obrajii rumeni pe care omul și-i păstrează fiind activ ca nimeni altul la vârsta lui care începe cu 7 în față deja de 3 ani. Și yoga și jogging, și cardio, gantere, rame de zici că e studentul Superman de la Oxford care se pregătește să tragă voios la rame să le ia fața competitorilor de la universitatea cu care anual își dispută în ochii tuturor camerelor broadcasterilor internaționali pentru finish-ul izbăvitor pe Tamisa, plus cel puțin săptămânale deplasări prin țară la contractele pe care firma pe care o conduce dumnealui le onorează clienților care nu încetează să-i hrănească încă prin asta sentimentul de utilitate ca în urmă cu câteva decenii bune, când viața omului abia se coace. Plăcinta cu mere și scorțișoară pe care Ioana o pregătește așa cum îi place surorii ei mai mari, i-a plăcut din prima lui Tony al nostru, așa că nici ea nu poate lipsi de lângă tort. Iar Halloween-ul în sinea lui, ca fenomen, ce să zicem, anul acesta luăm o pauză de la dovleac din rețetar, dar nu ca să fin noi contra într-o țară care mimetic raționând are bine inclus în meniu dovleacul la masă, plus povești și costumație aparte venită la pachet cu un machiaj pe care tineri și mai puțini tineri, copii și-l asumă ca să surprindă, să sperie ca vorba lor, așa e de Halloween, când cei mai mici merg ca ai noștri colindători de Crăciun sau ajun de An Nou din ușă-n ușă în localitățile lor, prin vecini să cânte un fel de colinde, răsplata lor fiind cel mai adesea dulciurile, bomboanele pe care gazdele caselor le păstrează într-un cufăr, bol, borcan mare la pervazul geamului din holul intrării principale în casă.
La voi cum e finalul de an, sărbătorile lui aferente, ba după un calendar mai vestic, ba după orânduirile transmise din părinți? V-ați asortat eforturilor voastre cu pregătiri de gazde bune pentru colegii și prietenii voștri, electrocasnice Franke de pe https://www.frankemagazinonline.ro/? Da, care? Ia să vedem!
Sursa foto: site-ul https://www.frankemagazinonline.ro/
give a little bit more 