Ritualul cafelei

Când vine vorba despre cum îți începi fiecare dimineață a existenței tale, trebuie spus că răspunsul poate fi simplu, ferm, dar foarte divers. De ce asta, păi hai să le luăm pe rând: la prezumția că programul de lucru e derulat diurn, se greșește din start, deci varianta cu mă trezesc dimineața, beau o ceașcă de cafea și continuarea e care vă place, aveți liber la exprimarea punctului de vedere cade. Prin urmare în cazul nostru, și Ioana și eu activăm noaptea cu joburile noastre, deci ritualul trezitului matinal și bâjbâirea de colo-colo, lentoarea până la baie și fața brusc reactivată pe modul action imediat ce apa rece atinge tenul și ochii mai lipicioși de la atracția pernei și a pilotei sub care trăiai filmul color în care erai actorul principal necesită adaptarea după criteriul timp. Da, bem cafea, ritualul pregătirii sale comportă fie libera inițiativă care se rotește pe principiul democratic, adică și eu și tu, alternând variabil cine aprinde aragazul și pune ibricul cu apă la fiert. Funcție de mai mulți factori, urgențe la baie, timp rămas pentru restul pregătirilor până la plecarea spre munci, dar nu numai. Iar la noi, ritualul băutului cafelei trebuie spus, ca fumători se leagă indispensabil de aprinderea cel puțin a unei țigări la cana de cafea servită, căci da, e nevoie, corpul nu e setat în firescul lucrurilor să înceapă activitatea constant când toată lumea, sau majoritatea doarme, calitatea odihnei ține și e condiționată la rândul ei de factori multipli, printre care amplasarea locuinței, vecinătății, trafic rutier, mediu sau redus asigură un cadru mai adecvat ca o zonă în care abundă intervențiile poliției, jandarmeriei, pompierilor, ori salvărilor cu semnalele acustice și vizuale pornite regulamentar. Cu factori perturbatori ai somnului mici și medii mai reușești să le faci uitată prezența mai ales când tura precedentă a lăsat urme în simțirile tale. Când apuci să emiți interjecții ca au, auci, ioi, când urci sau cobori treptele ori când ieși din mașină e semn că timpul nu numai că nu stă în loc, dar și că el te macină, încet și sigur, ca picătura de apă pe vremea vechilor chinezi.

Luând-o acum pe alt ton, dacă n-ați văzut Bucket list, tradus nu literal Lista unuia pe care-l cheamă Bucket, adică un fel de Samuel Becket scris mai altfel un pic, ci receptat în ceea ce este, o expresie care aduce a Ultimele dorințe (înainte ca să dai, cum se înrădăcinat-a la noi expresia Ortul popii), vi-l recomand. Doi oameni complet diferiți din toate punctele de vedere, ajung prin concursul împrejurărilor să împartă, inițial același salon de tratament în spital. Diferența e ca unul din ei e proprietarul unui concern de specialitate ce deține cea mai mare rețea de spitale private din țară, care n-are cum bombăni prea mult că el pe ici și pe dincolo, să nu poată sta măcar singur în salon? Patronul cel mare și bolnav e interpretat de John Nicholson iar celălalt, un simplu mecanic auto cu aspirații de filosofie sau istorie în anii tinereții e jucat admirabil de Morgan Freeman. După ce coexistența le devine și lor un lucru asumat, căci ambii suferinzi au zilele numărate, mecanicului auto, pasionat mereu de lectură și de concursuri de cultură generală unde ca telespectator răspunde înaintea concurenților din platou la fiecare întrebare scrie pe o foaie a carnețelului său niște gânduri, idei, visuri. Timpul devenit dintr-odată implacabil îi unește și editează lista pe care decid s-o aplice împreună, indiferent dacă ea a fost scrisă și gândită doar ipotetic, memorialistic de unul dintre ei, celălalt, patronul vine și el cu adăugirile sale și cu influența financiară ce dau mai multă concretețe unora dintre ideile formulate prea neutru, conceptual de către mecanic. Una dintre ele, însă are de-a face cu tema de azi, cafeaua și ea-i aduce-n pragul lăcrimatului abundent datorat unei prea mari intensități a râsului stârnit de istorisirea lui Morgan. Când Eduard Cole, personajul lui John Nicholson are pe masa de lângă pat o chestie retro, căruia-i spune el simplu Kopi Luak filtrul minune al esenței care te trezește și din morți, căci aroma cafelei coapte și bine prăjită vine să dizolve-n apa bine fiartă alături, băutura zeilor, mecanicul are doza lui de narativ, unde adaptează o legendă, basm, de dorul hazului pe care avansul bolii amândurora nu le mai lasă altfel prea multe clipe de optimism, ce să mai vorbim despre zâmbete când cancerul descoperit la ambii se află în faza terminus! Și acum când zice-se un baci etiopian a descoperit că oile și caprele lui devin deodată ciudate, ba somnoroase, ba împielițate și neascultătoare și greu de mânat, a fost la rându-i curios ce le provoacă starea aceea, a adunat frunzele, pe urmă boabele, fructele respectivei plante și le-a fiert ca să testeze licoarea. Iar supa respectivă a descoperit că nu dă aceleași efecte adverse ca în cazul necuvântătoarelor sale. Iar ca să aducă hazul și mai mult în istorisirea lui, Freeman zice, pentru că frunzele se gătau, iar rodul trecerii lor prin stomacul ierbivoarelor sale aducea a boabele respectivei plante, așa s-a născut cafeaua și tradiția ei. Câteva boabe și restul ce lasă oile și caprele în urma lor după ce mănâncă, că tot seamănă. Și uite-așa s-a bifat Să râzi cu lacrimi înainte de a fi închis de tot ochii. Fără doar și poate că atunci când ne bem cafeaua, o dată că nu este în mod curent dimineață, ci seara înainte de a pleca la serviciu, iar a doua că doar în glumă ne-o mai trece prin minte povestea din film, altfel viața cu alegerile și tabieturile sale, filmul, ca orice artă cu treaba și existența lui, cu, pentru și despre oameni și viață, dar fără a se intercondiționa raportul existenței celor două categorii taxonomice.

O cafea prăjită în prealabil, măcinată mai apoi, flacăra aragazului, sunetul placid al apei ce umple ibricul, după ce mai întâi a sunat a rock metalic, inodor și foarte impersonal ne dă voie să ne trezim pe de-a întregul și aromă și savoare vin să întregească lungind parcă fiecare clipă din ora petrecută împreună, treji fiind.

Când se întâmplă ca în pofida timpului liber, foarte scurt și aritmic pe alocuri, dar chiar și așa ori tocmai pentru că este așa și oaspeții ne bat la ușă, avem și oferta capsulelor de cafea pentru cine dorește astfel preparată licoarea propice povestitului ca parte integrantă a unui proces de relaționare interuman direct răspunzător de a încerca recuperarea timpului pierdut. Vorba ceea cu ochii care nu se văd o anulează statul și la o cafea bună lângă oameni pe care ai fi dorit să-i fi putut vedea și întâlni mai des, dacă programul profesional, îndatoririle familiale ți-ar fi permis-o. Iar pentru toate astea, Kfea.ro e cel mai mare shop online dedicat diverselor sortimente de cafea, espresoare și ce mai ține de capitolul acesta al licorii minune cu rol ritualic, în sensul că are pentru fiecare în parte semnificația sa aparte câtă vreme trezește toate simțurile, stimulează puterea de concentrare, gândirea, întărește efortul intelectual, stimulând în același timp procesul digestiv și având rol de accelerator al ritmului cardiac în cazul persoanelor cu tensiunea precară. De 15 ani dedicat cafelei și oamenilor care o beau, o gustă și o savurează cu fiecare strop ce inundă dimineața sau seara, după caz gâturile cu mana rezistenței psihice capabile să facă din actul existențial complicat o complicitate asumată pentru fiecare cutezător care încearcă, zbatându-se zi de zi să facă bine lucrurile.