Acasă la noi, unde-i cald și bine

Vine o zi în care, vorba ceea Toate la timpul lor, casa visurilor tale ca deziderat de când scriai compuneri despre Cum mi-am petrecut vacanța de vară în școala primară fiind, iar discuțiile dascălilor în cancelarie te priveau laudativ și-ți încăpeai în piele de cuvinte bune și frumoase, dar știai că miratul sau prea mult periat, chiar de mic fiind și în pofida psihologicului declic cu rol încurajator vine și cu o latură ce sucombă, te moleșește, te face un altul și deși în creștere fiind altfel decât biologic ajungi prea curând a nu-ți mai încape în propriul trup pe vechea structură de doar câteva luni în urmă când proiectai în minte felul în care cuvintele unui coleg de clasă-ți scuturaseră liniștea ușor placidă a felului în care aprecierile corului de dascăli veneau după ce doamna ta învățătoare luase caietul să se minuneze cu el printre suratele și frățiorii de breaslă printre două-trei îmbucături de sendviș improvizat de acasă, căci pe vremea aceea nu existau atâtea afaceri mici și mijlocii, iar spiritul antreprenorial pâlpâia cătinel, dar pe alte branșe în zona noastră, cel puțin, o țigară și de restul cafea și povești de pauză la școală, acolo unde, din când în când serviciul presupunea și urmărirea îndeaproape a instinctului pedagogic, a se înțelege matern, protector, supraveghind dorința iezișorilor de a o zbughi pe terenul de sport, fugind, sărind  țopăind, să nu care cumva să cădem, lovim, batem, pe urmă sunatul de intrare, intrarea ordonată în linie, fiecare clasă A, B, C, D cu învățătorii respunzători de clasa lui făceau intrarea la ore în cadru organizat, supravegheat îndeaproape, să nu se țipe, râdă zgomotos, bulucească nimeni, ehe ce mai vremuri…

Și așa zicând, de pe vremea aceea când vacanțele de 12 săptămâni se gătau parcă mai repede decât ne dădeam noi copiii seama, având chiar noi cel puțin două percepții cu măsuri diferite, una era datorată nerăbdării de a se fi încheiat cursurile, mediile finalizate la discipline și ierarhizarea publicată la avizier, pentru că simțeam mai apoi cât de dificil este să tot faci teme în casă, pe când primăvară dă în floare tot ce mișcă și verdele înflorește în mii de culori, gâzele și păsările mișună peste tot și gâdilă plăcut auzul și zi și noaptea, când uneori după freamăt de căldură diurnă, o binemeritată ploicică nu face decât să răcorească precum o binecuvântare cerească duhurile ostenite de carte la cursuri, ceva teme după antrenamentele de la cercurile de sport unde cu o trăire pe care o resimți ca mândrie și datorie în egală măsură participi la repetițiile săptămânale pentru competițiile de handbal și fotbal în care școala participă la campionatul sportiv școlar faza pe județ, nu era zi în care să nu anticipezi gândind spre viitor cu aura neputinței imediate de a te fi desprins de contingent. Și colega de bancă ar fi fost un partener bun de viață în acele momente când proiectai viitorul în idei ce-ți traversau pe furiș creierul deprins nu doar la școală să se preocupe de multe aspecte diverse ale educației și vieții în genere, iar familia s-ar fi văzut în culori ce păstrau, repet nivelul imediat al interacțiunilor din clasă. Casa unde aveam să locuim împreună, la început doar noi doi ar fi fost o garsonieră, nu ne-am fi apucat până atunci să fumăm, deci n-ar fi apărut în cadrul mental al proiecției despre cuibul nostru țigara uitată pe un colț al etajerei, ca-n melodia Mirabelei, ne-am fi mobilat-o la simpla și consensuala decizie asumată cu elementele clasice și de bază, lăsând deoparte inspirația Nekermannului ce ne mai făcea ici-colo câteodată curioși când vreun coleg pe care-l luam de acasă în drum spre școală, avea chiar pe hol la intrare ditamai revista colorată adusă de noul partener al mamei sale ce tocmai revenise din vest de la un contract  temporar de muncă peste hotare. Primá memoria fiecărei dimineți când părinții ne trezeau și pregăteau pentru școală, ei înșiși plecând înaintea noastră pentru că programul lor profesional începea înaintea noastră, iar cu cheia legată la gât aveam de grijă și de frații mai mici să-i luăm înapoi spre casă, chiar dacă uneori aveau de suportat un intermezzo la mine la cursuri, mai mici fiind aceștia cursurile li se terminau înaintea mea și atunci funcție de programul lor, foloseam pauzele pentru a-i recupera pe fiecare iar la finalul cursurilor mele, mergeam cu toții acasă. Era altfel de cum se promovează în filmele americane, cu cereale într-un bol mic, era cu ochiuri, mâncare gătită, sau gustări ad-hoc sățioase și delicioase. Naturale, bine pregătite de oameni cu răspunderea atribuțiilor presupuse de starea de adult, maturitate si parenting în vine, nu din cărți și nu cu toane ori apucături de așa-zise persoane vedete de ecran tv, ori internet. Pe urmă, vorba lui Dan Spătaru, drumurile noastre t(p)oate se vor întâlni vreodată, aveam nu doar să accept, înțelegând mult mai dinainte de a mi se fi întâmplat, că tot ce trăim e un drum, un parcurs, iar ca și ideile și visurile care vin și trec, tot așa, cei mai mulți oameni cu care ne intersectăm sunt doar cu caracter pasager prin existențele noastre. Doar etape, trepte, etaje, unii au un efect mai amplu din interacțiunile noastre, alții poate că sunt atât de puțin semnificativi încât îi uităm definitiv. Așa pricepi că ce vrei, trebuie să depui muncă de lămurire și convingere până ca să fie al tău, iar un om se cucerește cu vorba și fapta bună până echilibrați nivelul de voințe ale amândurora până-ntr-acolo niciunul nu poate spune că vrea mai mult ca celălalt să-l vrea pe primul în viața sa, iar asta e musai de bine, implică în mod egal cu aceeași implicare pe amândoi să clădească ce au și impart în casa lor împreună. Casă, nu înseamnă atunci doar cuib, clădire, ci unitate, respect, prietenie ce a evoluat în iubire și de unde cale de întors nu mai e, căci e punctul înspre care ambii au tins până l-au atins și meritat cu vârf și îndesat.

Mobilitatea necesitată de faza tranzitorie a democrației, adaptarea pragmatică la cerințele pieței muncii, fac din tine ca om și din voi ca un cuplu o roată pe care, pregătită pe picior de plecare, alege doar direcția atunci când și dacă situația o impune. Reformarea structurală a societății, închiderea locurilor de muncă, implică nevoia de relocare. Uneori chiar dincolo de hotarele țării. Și atunci casa de acasă se închide, se vinde sau se închiruază cât să nu-și piardă din obișnuița de a fi cuib pentru cineva. Și acasă pentru voi vine acolo unde ajungeți, unde prea ușor n-a fost la început nici să găsiți casa, nici s-o populați cu ceva piese de mobilier care să redea viață acelor pereți goi despre care v-ați tot imaginat cum și cu ce anume-i veți acopeti cât să arate și să fie chiar Acasă când vă întoarceți obosiți de la job, iar nu doar unde dormiți, că e o diferență nu doar de nuanță și care comportă niște trăiri care cu timpul devin amintiri, iar ele și mai târziu sunt toată hrana spirituală pe care o are un om. O spun în genere. Căci pe făgașul firescului viețuirii a îmbătrâni împreună nu poate fi depășit ca dorință împărtășită de cuplu de nikic altceva. Numai că nu de fiecare dată se întâmplă să se poată și atunci, cel ce i s-a răpit doar persoana celuilalt cu care a făcut cuplul perfect în povestea lor de iubire, căci de bucuria amintirii sale se bucură și-l păstrează încă viu pe cel ce nu mai e.

FAVI.ro e din 2018 și în România, principalul motor de căutare pentru mobilă și amenajări/ decorațiuni interioare, după ce apăruse inițial în Cehia 3 ani mai devreme, după care acoperă de atunci încoace un șir important de țări cu orientare politico-economică pro-occidentală. Ajuns chiar și-n Marea Britanie ne-a prins chiar bine, căci dacă pe continent, ori la noi în țară proprietarii pe direct sau intermediat de agenție imobiliară închiriază locuința mobilată și complet utilată și dotată cu tot ce trebuie, aici în regatul reginei cu multă experiență de viață la activ, spațiul de locuit se închiriază gol. Bucătăria, nici aceea de fiecare dată, mai are câte ceva,în rest mergi la vizionări de pereți goi și aștepți pe liste ca la cozi la lapte sau pită pe vremea președintelui cizmar împușcat. Numai că atunci prindeai tu ceva la cozile alea, nu azi, nu mâine, dar aici nu-ți garantează nimeni că aplici și ai și casa.

Noi ne-am rezumat la canapea și fotoliu în lounge, un fel de prelungire a bucătăriei înspre ieșirea interioară din casă în curte, spațiu deschis, unde poți vedea un film bun cu o bucată de pizza la care să cugeți când acțiunea și-a schimbat curgerea spre cu totul altceva, prilej să-ți aduci aminte că sunteți liberi de munci amândoi și cine începuse înainte să fi găsit telecomanda! Și așa cum spuneam aici, până o veni pe la noi de Crăciun Elena cu cea mică și prietenul ei, noi am văzut filme în lounge tolăniți ca Al Bundy pe canapea, dormitorul matrimonial ne primește cu salteaua lui cu memoria 100kg ce-o apasă când mă nimeresc doar eu singur acasă, televizorul mai mult cu rol de tablou în dormitor, stă frumos pe măsuța lui, tabloul de pe geam din curtea interioară fiind mult mai interesant și pe deasupra și viu. Dincolo, biroul nostru, e camera destinată preocupărilor intelectuale, cititului, scrisului, biblioteca ne-a plăcut mult și n-am ezitat mult până s-o băgăm în coș. Plata imediată, livrare ulterioară, o adevărată plăcere să adormi ziua după schimbul 3 și să aștepți mail-uri sau apeluri cu update-uri la comanda ta. Dar ce nu face omul la casa lui, comandă și cărți de mii de monede naționale, la predare coletul cântărește în pofida informării preliminare asupra conținutului cărți, cât o halteră, biroul cu cele două scaune, cântărit-au ceva mai puțin ca haltera-cărți și cititul e deliciu, nu capriciu!Întâi cardul, pe urmă cârca. Bucuria ce vine mai apoi cu fiecare oră petrecută cu nasu-n cărți e fără margini.

Să vedem moșul cu ce-o veni acum!

În așteptarea moșului povestea se citește și aici și la SuperBlog!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: