Vrrrruuum-vrrruuum

Anul acesta a fost, bine, încă mai este că încă nu s-a terminat, unul mai aparte, iar pentru că ne-am dorit o revenire la o normalitate simplu definită de orice om de pe fața pământului, iar nu cea pe care ne-o servesc cei care ne conduc și care caută mereu oportunități de a justifica amplu măsurile pe care intenționează a le decide pentru toți, a se citi restrictive, ne-am zis că vom dori să fim și mai activi decât starea de duracell pe care ne-am asumat-o de câțiva ani deja. Și pe fondul acesta, cu tot felul de fețe căzute, în dizgrație, melancolie, gânduri gri-negre, că prea optimiste nu prea vedeai ici-colo pe mai nicăieri între domiciliu și locul de muncă, itinerariu pe care în calitate de key-workeri aveam privilegiul să ni-l putem oficial și legal, asumat conștient permite, decizia noastră era așa cum Nichita al nostru o zicea până la cutremurul ce l-a făcut îngeraș, o plonjare înăuntru, o focalizare pe dezvoltarea interioară cu putere de concentrare cât mai minuțioasă, căci orizontul opacizat nu întrevedea în lipsa unor prea multe riscuri și avertizări, nimic altceva decât moarte în masă prin valuri de foarte multe cazuri exprimate în numere cu multe zerouri în coadă zi de zi, minut de minut, oriunde în lume, de cum deschizi tv, radio, internet, știi și parcă nu de multe ori ideea că știi ceva prin raportare la oricare din sursele menționate, nu te ajuta de nicio culoare. Dintre prieteni a venit unul cu o propunere de participare la care ne-am înhămat din curiozitate și parcă dintr-un fel de sentiment de rebeliune față de tot ce ținea de cursul mersului retrograd al zilelor (noi cazuri, măsuri anti-riscuri ascultate dar nu și respectate întocmai sau la nivelul suficient de mulțumitor pentru emitent și care generau, cel puțin în informările oficiale erau date ca pricini logic argumentate realitatea nedorită de nimeni) la un eveniment sportiv de anduranță. Înglobarea unui grup, pregătirea aferentă la fiecare final de săptămână, preț de șase săptămâni, cu o medie de minimum 10km, pas întins, pe alocuri alergat, urcat dealuri și coborât văi abrupte a tonifiat musculatura, întărit încrederea în sine, reconfortat spiritul uman dându-i iar și iar evidenta mărturie că omul ca ființă rațională și socială nu poate doar să-și ascundă fața și să rămână închis în case la nesfârșit. Ne-am simțit extraordinar, iarăși și mai puternici pe măsură ce oboseala ce tindea spre extenuare începuse să ne descompună, fericiți că ne simțim iar oameni într-un sens intim, socializând, cu măsuri de precauție sanitară, dar nu respirându-ne unul altora rezerva de oxigen, că nu e nici frumos, elegant și nici sănătos, simțind unul pentru restul grupului, bucurându-ne în vremuri de restriște planetară de sănătate pe pâine, zâmbind, respirând sonor guri avide de oxigen de diferite altitudini, aer curat și în zone în care exploatarea irațională a resurselor naturale n-a ajuns nici tangențial, nici măcar pe lângă, codrul a rămas ca pe vremea copilăriei eminesciene, verde și în picioare, nu întins la orizontală în vagoane de marfare plătite de străini să ne radă țărișoara de orice se opune oricărui vânt și să lase în loc deșertificare în progres și certuri între lumi.

Firește că pentru asta a trebuit să ne odihnim bine pentru a da același randament crescut la joburi, păstrând rezerve nu doar de optimism, ci fizice pentru antrenamentele care pe o raza de 50-75km  urmând roza vânturilor ni le-am programat în zone similare cu terenul unde urma să performăm la ultramaratonul din finalul lui mai 2021. Titulatura revenirii acestui tip de eveniment sportiv complex, iubit și foarte popular printre britanici, indiferent de gen, sex ori categorie de vârstă, de orientare profesională nici nu mai vorbim, căci de la homeleși la manageri de fabrici, firme cu diferite obiecte de activitate, medici  sau asistenți medicali, profesori, avocați, arhitecți, ingineri și nu numai, oricine dornic să facă mișcare și prin taxa de participare, modică în linii mari am văzut că li se pare localnicilor, nouă, de ce să nu o recunoaștem, ceva cam măricică, dar ținând cont de faptul că scopul era și aici și în rândul tuturor edițiilor repetate pe tot parcursul anului, cu o regularitate de una-două săptămâni distanță unul de altul, oriunde pe teritoriul țării, unul nobil, acela caritabil, de a se dona fonduri pentru sănătate, în principiu fundații branșate pe diferite afecțiuni cu o rată mare de incidență în rândul populației indigene, ne-a șocat inițial, dar ne-a și atras și parțial convins să admitem participarea cu grupul ce s-a format ad-hoc pe criteriul lui de ce nu? I s-a spus Jurassic west coast ultramaraton 100k și cum vă spuneam ne-a inclus și pe noi, prinși într-un grup de alți 4 inși, două cupluri din rândul cărora, ați putea gândi că din perspectiva etății nu v-ați fi așteptat la prea mari realizări, doar un el, cel mai etățit, să zic așa și o cealaltă ea participaseră cu un an înainte tot pe același tip de rațiuni, sport și efort personal cu taxă de participare adunată și donată ulterior de organizatorii altui tip de eveniment sportiv acelorași canale vizând ameliorarea afecțiunilor compatrioților lor, în traversarea canalului Mânecii și unirea pe bicicletă a celor două capitale importante despărțite de acest canal, Londra și Paris. Startul dat mai dincoace de Londra, cam cu altă jumătate de țară englezească, din Bristol. Deci, o experiență în plus, o determinare probată, un finiș bifat, ochi clătiți și english și french, ori francais, plus rodarea mușchilor pe terasament și platou de relief divers, vreme și mai și, căci după linia de finiș blitzul foto și imaginile și impresiile-s mai mereu la fel exprimate, trăirile comunul aproape de terminus exprimă și prin mimică, nu doar prin vestimentație, ruptă, murdară, afectată de trecerea prin intemperiile perimării progresului cursei în sine. Și dacă am zis da, ne-am racordat restul săptămânilor premergătoare cursei dispuse pe două zile și program de munci și odihnă și asta ca să avem de la început spre final de perioadă de antrenamente o curbă ascendentă în ceea ce privește evoluția noastră per ansamblu. Era de adus la cam același nivel pregătire, tonus, evoluție per lungime de traseu și timpii aferenți, așa încât la nivel individual între noi membrii grupului să căutăm să obținem o coeziune, adică diferențe cât mai mici de timp obținute pe aceleași porțiuni, care să facă din grup o adevărată formațiune romană care era aptă când luptele o cereau să se grupeze rapid și eficient atât în postură incisivă de atac, cât mai ales defensivă. Iar pentru că totul a presupus evoluția off road, de vorba Ioanei, – așa noroaie colorate n-am văzut de când mama m-o făcut!- ne-am luat și bicicletele cu noi să punem musculatura la treabă, le-am văzut atârnate în suportul pentru biciclete, curate la plecare spre locul cu pricina, mereu altul în fiecare dintre cele șase weekenduri, cât, indiferent de vreme sau predispoziție, morți-copți ne-am antrenat ca să… concursul cu nume de dinozauri, știți voi, că doar v-am mai spus o dată cum i-a zis. La sosirea înapoi, trebuie să anticipați și voi, că doar se știe că orice expresie ligvistică ce are drept atribut ceva englezesc, britanic, înseamnă, ori asociază la nivel de vreme și consecințele practicării unui sport în condiții de climă proprii zonei mai sus-amintite, ploaie, umezeală, ceață, brumă și toate cele ce derivă din amestecul acesta sublim într-un tablou ce numai pastel nu e, că e plin de ceva unde o reclamă la un detergent ar avea o eficiență bine apreciată de oricine ar dori restabilirea curățeniei. LllNo, din creierii, nu munților, dar dealurilor, unde vorba lui Gala Gallaction, doar vulturii șuieră, pe vreme de care vă spusei deja, tot ce-i curat la început, n-are cum să mai rămână așa la finalul câtorva ore de exercițiu intens, ci plin de noroaie de toate felurile și culorile din cap și nu doar până-n picioare, că ajunge peste tot, vă spunem din proprie experiență. Iar pentru că din păduri n-ai de unde apă să pui furtunul pe nimic care să readucă normalul la loc, doar înapoi acasă termini ce ploaia de pe drumul înapoi spre casă a-nceput și timid a-ncercat să dezgroape de sub crustele de noroaie întărite pe cadru și cauciucuri, discuri și mânere. Cât privește marea aventură, cursa propriu-zisă, din micul orășel unde urma să pornim în cursă, alții fură ceva mai bine deciși și rapizi de falange, căci la doar câteva clickuri distanță, obișnuiți, cine-știe? mai mult cu viața în online de când cu restricțiile sanitare impuse social pe vremea când primăvara asta pe mai peste tot a fost, au ocupat orice posibilitate de a te fi cazat pe o rază acceptabilă din toate punctele de vedere pentru prezența la start, ziua 1 la ora 7. Iar dacă nu am găsit cazare, nici în mașină n-am dormit ca trei iezi cucuieți, că eram chiar 4 și nu era nici indicat, nici uman, nici propice pentru mobilitate, crampele din menținerea în poziție ciudată a membrelor ar fi cauzat inconsistență la nivel de grup și lipsă de coeziune, așa că nici nu am campat, deși în teorie ar fi fost inițial posibil, nu și cu o zi înainte de plecare spre, din cauza unei informări de cod periculos de vreme de-aia de-a lor cu urmări din cele mai… Așa că, rulota. Atașată la mașină, cârlig de remorcare rezistent, definit ca atare și servind acestui scop și-a mai făcut încă o dată datoria. Mulțumim și pe această cale, căci ipoteza amintită adineauri, dormitul cu genunchii la gură în mașină nu doar că nu părea, dar nici nu era nici bună, nici normală, nici cum mai vreți voi. Și start! Căci la capătul cursei, aplauze, încurajări, pupături de la suporteri, fani, urmăritori, organizatori, poze, muzici, ceai cald, cafea, gustări, medalii, ce mai, victorieeeeee!

Pevestea noastră se zice și se scrie la SuperBlog.

Leave a comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.