Sursele mele de inspirație

Un moment de liniște în vacarmul unei dimineți în care majoritatea celor care vor ca trezindu-se cât mai de dimineața să și ajungă fie mai departe, fie atinși de un optimism contagios vor să urce pe treptele formărilor sociale, o sorbire de cafea caldă lângă fumul unei țigări abia aprinse contează pentru adulții zilei de azi ca pe vremuri când ninsorile abundente și gerul care făceau ca zăpada să prindă cheag și copiii de atunci să uite de foame, griji, lecții și neajunsuri cu săniuțele pe derdelușuri. O speranță ce crește, o amintire vie a unei izbânzi greu cucerite, dar pe deplin meritate atrag după sine o stare de bine care ține de cald și călește subiectul uman trecător prin viață. Un exemplu mai concret vine de la un fost elev care citește la ora de citire compunerea pe temă dată Cine, ce sau cum ne găsim/ descoperim inspirația zi de zi pentru a ne putea desfășura pe măsura dorințelor și propriilor așteptări activitățile menite a ne bucura atât în timpul cât derulăm acțiunile, cât și la capătul lor, mulțumiți de rezultatul muncii depuse.

Cu fiecare nouă dimineață, roua-n sfere perfecte, transparente pe frunzele ce-și caută drumul spre soare și iarba cosită de cu zor mă gâdilă în talpă fiecare vacanță de vară pe care o petrec bucuros și ahtiat după toată splendoarea libertății care mă face să mă simt exuberant, magic, simplu, prinț și nu cerșetor, poate doar după o constanță a bucuriei pe care o resimt aproape de glia satului românesc, de simplitatea vetrei care mereu a produs caractere și pe care o doresc tot mai mult de cum revin acasă la oraș, odată de vacanța de la școală e pe terminate și părinții-mi duc tot mai tare dorul și eu n-am ce face decât să mă adaptez, să duc cursa formării mele, să ascult, să invâț cu sârg pentru a mă putea apoi descurca singur in viață, să iau frâiele existenței în propriile mâini și să decid mai mult să fac ce vreau și ce-mi place ca să-mi câștig pâinea de zi cu zi, iar nu doar ce trebuie. Respectând în aceeași măsură ca și celuilalt de lângă mine, bucuria pe care mi-o întrevâd să nu-i lezeze nicicum speranța și bucuria. Asta mi-e sfânt din primele zile când țânc fiind încă părinții mi-au turnat parcă dintr-o stropitoare asemănătoare celei din care bunica-și udă-n fiecare dimineață trandafirii și gladiolele din grădina ei cu bucurie pentru ochi și minte. Lulu, câinele bunicilor, așa matur cum l-am redescoperit acum după ce anul trecut era un ghemotoc de-l ascundeam în oricare dintre buzunarele pantalonilor de trening cu care mama m-a procopsit în rucsacul cu care m-a lăsat în curtea bunicilor de cum am terminat școala, bătându-mă ușor pe umărul stâng și făcându-mă atent să nu care cumva să-mi fac prea mult de cap cu ghidușiile, că greu se găsesc alții pentru ora de sport care cere imperios costumația aferentă în nici trei luni de atunci încolo, e Lassie al meu, companionul din lumea celor care nu cuvântă, dar care exprimă dincolo de limbaj articulat doar de noi, oamenii, tot felul de simțiri și de trăiri pentru care orice oră de morală de la școală e doar o palidă copie a lecției de atașament, de dăruire, de ascultare, de credință, de prietenie și reciprocitate, toate acestea prin simplul fapt că este. Acolo. Cu tine și tot la fel merge și o va face oriunde vei păși, iar asta pentru tine, cel care de la oraș vii și dornic de explorarea împrejurimilor faci ca Eminescu pe cărările crângului poezia pădurii de argint și nu numai și te umpli de o stare de bine din care mai mult ca sigur că te vei hrăni atunci când înapoi bătând drumul spre casă după orele de curs, pantofii-ți vor fi tropăind pe trotuarele ude ale toamnei ude și reci. Departe de mobilul pe care-l uit voit pe sub patul camerei unde bunicii mă găzduiesc la loc de cinste, mândri nevoie mare că nepotul vine-n vacanță să-i ajute la treburile din ogradă, la câmp, în grădină, în târg la sacii de făină, porumb și grâu din care animalele din ogradă vor trece cu bine peste frigul iernei, îmi umplu cât mai mult timpul, zi-lumină pe afară, alergând, trebăluind, fiind de folos cu tot avântul pe care tinerețea pe de o parte și pe de alta dorința arzândă de a ieși din automatismul școală, lecții și iar așa. Asta era până anul trecut, anul ăsta plictiseala a crescut și mai mult și școala online m-a făcut să înțeleg și perspectiva canarilor ce-și cântă parcă mai degrabă libertatea spre care tind, făcând din cuibul cuștii unde noi spunem că sunt în siguranță, prevenind pierderea lor din camera mea altundeva prin casă, ori chiar, Doamne ferește pe fereastră. Singurul aspect benefic al tehnologiei în cazul meu e că, fie și mai precar, semnalul care trebuie bine și îndelung căutat înainte ca măcar o dată pe săptămână mama să mai știe cum sunt și ce boroboațe am mai făcut, apelul de duminică seară, finalul săptămânii e special ales ca dată de sunat familia, ca să am și timp de acțiune și altul pentru a povesti, fără unul sau altul din criteriile amintite anterior comunicarea n-ar fi prea sinceră, or asta mi-e pe potriva felului cum simt de cum m-au povățuit ambii părinți Iar când mama află că treningul care oricum ajunsese să mă străngă s-a chiar rupt săptămâna în curs când strigat fuga la masă de bunica, mă agățai de țepii zmeurișului ce-mi făcuse cu ochiul în fundul curții lângă gard. Când mama a-nceput cu poliloghiile ei, i-am strecurat imediat soluția: https://answear.ro/h/pantaloni-largi.html și https://answear.ro/h/haine-sport.html cât cuprinde portofelul, cu cash sau card pentru sala de sport de la școală, de acasă, ori chiar gym-ul de cartier unde nu contează dacă ești elev sau adult angajat, o fire sportivă, gurmandă, calculatorist sau drujbist, caloriile le poți arde într-un mediu ambient propice, unde principiul imitației animă și înăsprește ambiția de a performa. Vorba lui Belo povestea merge mai departe, prietenii știu de ce! Să caute, să prospecteze și într-un final să-mi dea credit mie să lansez comanda, pentru că în final eu port și trebuie să-mi vină bine, iar coletul comenzii are opțiunea de a fi inițial deschis coletul și probat chiar conținutul înaintea plasării unei alte comenzi, că vorba aia, dacă-ți place ție și-ți vine bine, mie de ce nu mi-ar veni, e da ce facem noi aici?!

Când i-oi arăta bunicului ce încălțări faine sunt aici: https://answear.ro/h/pantofi-nike.html nici nu întrevăd altceva în locul unei duioase bătăi pe umărul opus celui pe care mama mă bate în felul ei pentru a mă face atent să apăr pantalonii de trening de intemperiile venite la pachet în mintea ei de mamă asociind 3 luni de vară și un năuc de la oraș ieșit în lumea fără prea multe frontiere, propice unei educări mai bune ale simțurilor prin apropierea vie față de natura simplă și directă. Sursele mele de inspirație sunt încrederea în sine adunată mai bine acasă la părinții părinților mei acasă, acolo unde natura este așa cum ar trebui să fie peste tot, acolo unde naturalețea omului și a relațiilor dintre semeni nu comportă civilizarea de fațadă și unde legile datoriei față de lucrurile care chiar inseamnă ceva pentru tine ca om și caracter nu lasă loc de omisiuni sau amânări. Pentru toate celelalte trebuințe de diferite ocazii, gen bal de boboci, absolvenți, Rev, prima întâlnire a lui cu ea, firește, dar ajutorul vine pentru a-i salva ardoarea de-a o întâlni pe ea, fără ca nesăbuința lui să poată face uitat faptul că mașina de spălat, stricată săptămâna trecută n-a găsit disponibilitatea servisării ei în calendarul firmei care acoperă garanția produsului și atunci salvarea de ultim minut vine de pe https://answear.ro/

Articol scris pentru SuperBlog 2021.

One thought on “Sursele mele de inspirație

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: