Pe cărări ce duc departe

adevăru-i unul singur

când nu e să fie polisemantism

e resurecție internă

a polipilor ce-și freamătă

curgerea de sânge

înafară

de tine.

pică pe străzi ca-n bancuri

de demult deja

apuse

lume care-ncotro vrea

s-apuce si nu

mai apucă niciun pat

măcar la urgențe-n triaj

nici vorbă, deci

de vreun maraton

sau de trial

prin suburbiile conștiinței

care doarme pe saltele

în cortul suferinței

de noapte

uitat sub stele

ce nu uită

s-apară și mâine

dimineață