Ultima ora, sau Final countdown, de Alina Grozea, nu The Europe

ultima oraaUltima ora, carte aparuta sub semnatura Alinei Grozea, la editura Cartea de suflet, Bucuresti, 2017 este un roman psihologic care se citeste rapid, bine nu chiar intr-o ultima ora asa cum se intituleaza ea, dar produce reactii, te face sa-ti pui intrebari si prin asta oricat de inchis in tine si afectat de presiunea pusa asupra-ti de o multime de factori sociali prin care persoane cu care interactionezi exprima tot mai vadit ca au asteptari tot mai multe de la tine, pe cand tu-ti cunosti felul de a fi si limitele si dorintele si simti ca nu doar ca resursele te cam lasa la un moment dat cand panta pe care acestia o tot escaladeaza in a-ti cere tot felul de si in cantitati incomensurabile, dar si logic nu mai simti niciun fel de chemare sau identificare cu matca in care te simti doar prins fara a-ti mai fi cerut acordul pentru o continuare a colaborarii dincolo de un termen pana la care tu ca parte ti l-ai fi dat initial si atunci solutia e una singura: evadarea, iesirea din matca, matrita in care nu doar ca simti ca dai pe afara ca un cozonac bine facut si batut, pus la copt pentru Pasti, dar schimbarea de decor de care vorbesc poate lua chiar forma, sau destinatia chiar finala, iesirea chiar din lume, nu doar din peisajul lumesc in care ti se tot cer pana peste cap, desi tu simti si constati ca nu te mai reprezinta sa le mai tot indeplinesti altora planurile si dorintele.

Si aici, anii de presa scrisa in tagma revistelor pentru femei pe care Alina i-a petrecut la cel mai inalt nivel, dincolo de pasiunea pentru lectura si scris chiar intr-o formatie a studiilor dinafara campului teoretic, sau filologic, cat mai practic si la obiect, ingineria se simt dincolo de randurile prozei unde Alina agata viata de un capat de firicel care se subrezeste sub proprii-ti ochi, pe cand la celalalt capat moartea apasa si ajuta firicelului sa se rasfire cu puterea maica a unui iluzionist. Totul ti se petrece sub nas, pe cand tu tii bine cartea in mana, sau laptopul suficient de aproape de ochi daca ai varianta pdf a cartii Alinei si Ultima ora vrea sa-ti spuna ca un el vrea sa moara. A tot amanat, gandindu-se cum sa procedeze, cand anume, argumente nemaiavand niciunul pentru a mai continua tirada de acceptare intr-o priveliste in care nu-si mai simte nici locul, timpul sau rostul, inconjurat de caricaturi sau conturari de personalitati incompatibile cu el si asteptarile sale de la lumea in care sa-si mai fi continuat viata si el. Pe cand ora despre care aminteste titlul cartii isi intra in tic-tac-ul final, in propria casa, omul nostru este interpelat de o sonerie. Impuls direct, dincolo de gandurile indreptate spre moarte, cugetul nu-si pierde echilibrul simturilor si-zi zice omul Poate o fi cineva care are nevoie de ajutorul meu, iar raspunsul pe care povestea cartii ni-l da mai departe citind ce-a insailat cu simt fin Alina este ca intr-adevar, da, o ea, asteapta raspunsul lui dincolo de usa.
O poveste care-i scuza initial femeii intentia de a fi sunat la ceas tarziu de seara la usa lui, ca necunoscut e doar o mesa prin care se strecoara inauntru si din vorba-n vorba, femeia spera mai mult pentru omul despre care stie dinainte de a i-o fi spus chiar el in acea seara ca viata nu mai merita traita in cazul lui si duce munca asta sisifica la bun sfarsit pana cand tarziu deja fiind, se scuza si pleaca. Munca vorbelor sale si directia discutiilor pe care le-au avut cei doi in seara cu pricina, spera ea, au darul sa-l fi scos pe om din ale sale ganduri de stop joc, simte cum el vine chiar dupa ea, in noapte si inainte ca ea sa fi avut prilejul la o intersectie de drumuri, dincolo de care cotind din drumul principal, el care venea din spate n-ar mai puteae-o vedea, ea a avut ocazia de a-i mai fi continuat nu polologhia, cat mai personal si chiar direct pledoaria pentru ramanerea aici in lume, ea coteste si el se opreste oarecum deznadajduit la semaforul din intersectie, dupa care se aude un zgomot, femeia are un proces de constiinta ca nu a avut curajul sau cutezanta sa fi iesit din cotitura unde a dorit sa se ascunda privirilor lui, parca sa faca jocul acela al urmaririi in noapte mai palpitant si mai intrigant, iese la un moment dat, cand este prea tarziu, ne spune cartea.

El nu mai e. Fie acolo, intors doar din drum si uitand de efemeritatea unei femei care-i suna seara la usa si-i spune una-alta, apoi ajung in discutii personale si apoi se urmaresc pe strada nici ei nestiind cam si de ce, fie in tarziul noptii, omu-si pune-n aplicare planul pe care-l avea de dinainte ca femeia sa-i fi sunat la usa si sa-l fi scos temporar din gandurile pornite in picajul final al desprinderii de lume inspre care era pornit 100%. Cititi si va ganditi cum va raspundeti la dilema pe care cartea v-o lasa in ultimele sale randuri. O carte care incheaga bine si aduna o poveste complexa de vieti in timpul epic al unei singure ore si vreo cateva minute, daca este sa fim pe deplin precisi. Bravo, Alina.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.