Delirul de Marin Preda

marin-preda-delirulRomanul Delirul de Marin Preda vine sa contureze o perioada artistica in care scriitorul scosese ce-avusese mai bun din matca coacerilor de fiecare seara prin Morometii si concretizeaza ce visa deja demult sa poata scrie la timpul cand ideea Delirului s-a conturat bine. Istoria, o spune marele prozator, cu pasi nu agili, si rapizi si multi, rari si adanci, fermi pe darele plate ale neumblatului drum al inovarii scriiturii prozaice in arta romanesca de secol al vitezei a fost o  mare obsesie pentru omul care s-a format in casa taraneasca din satul saracacios al unui postbelicism care vaduvise tara de resurse, viata, optimism, avutie,  speranta pentru viitor. Actiunea romanesca continua plecarea celor 3 fii mari ai lui Ilie Moromete si va deveni mai mult romanul lui al lu’ Parizianu’. Care, pe numele sau Stefan Paul, nepot lui Ilie Moromete, este personajul in jurul caruia autorul centreaza actiunea romanesca potrivind mai multe timpuri unite intre ele aceste secvente tempo-spatiale nu doar de coincidente, desi le pune in scena ca un veritabil dramaturg pe scena teatrului unde scenariul prinde viata prin gratia si tehnica, harul si experienta celor mai buni actori. Ce a iesit din aceasta inspirata insailare pentru care insusi artitul se felicita dupa ce romanul a primit bun-ul de tipar si a vazut si lumina zilei din rafturile librariilor, incerc sa va fac curiosi macar in privinta asta, iar nu sa va indemn s-o luati in mana, pentru ca va spun ca nu-i mai dati drumul cartii odata ce-ati gasit-o. Plamadita in imaginatia care produce vointa pe banda rulanta, chiar daca nu gaseste intocmai la timpul cand s-ar vrea si forma adecvata de expresie pentru asta, tot nu bate pasul pe loc, ci indarjeste spiritul sa mai caute si iata ca la 20 ani dupa ce spera si voia sa fi scris, autorul Morometilor, inainte sa iasa inaintea dictatorului din aceasta lume, a mai scris dupa Delirul (roman ce s-a bucurat de o popularitate extraordinara nu doar la nivel national, ci bine primit de critica literara internationala si-a gasit receptare si dincolo de granitele ce nu erau prea usor de trecut ale patriei socialiste pe atunci macar denumita astfel prin titulatura) si Cel mai iubit dintre pamanteni, roman si acesta fluviu, cotat  de critica sub insemnatatea Morometilor si a Delirului, unde Petrini Victor este caracterul central, coloana naratiunii ce autoironizeaza parca, tematizand tratamentul opresiv la care este supusa rasa intelectualului de activistii comunisti ai unui partid care nu are timp de stat de vorba si analizat inainte de a decide cum e mai bine sa se procedeze in orice situatie, ci pune omul la treaba si-l face egal sa se simta util, nu mandru, sau fericit, il oboseste muncind sa-si merite painea si atunci intelectualii, filosofii ca Victor Petrini sunt complet inadecvati unui sistem de valori ce nu pune pret pe altceva decat pe mediocritate, de unde se pot deslusi lesne si castiga aderenta si ascultarea urmarii neclintite ale unor directive. Pe cand, cei ce gandesc, sunt si vor fi mereu in afara.
Preintampina nasterea Celui mai iubit dintre pamanteni, Marin Preda si a lui Victor Petrini, pentru ca, tanarul ce nu-si mai afla linistea la sat, iese cu tatal celor 3 bucuresteni de-acum, fugiti de-acasa, ca fiii cei mai mari ai lui Ilie Moromete sa se faca oameni si sa se mareasca si ei, ruda acestora, nepotul Stefan Paul, zis si al lu’ Parizianu’, devine prin jocul imprejurarilor, providenta bine sudata de autor in carma acestui caracter a carui principala calitate pare a fi adaptabilitatea, iar nu socul trecerii prin dezradacinarea ontologica, din familie intre straini si din casa de la sat in ditamai capitala, unde lumea moderna si civilizata pare in descrierea lui Moromete, unchiul Ilie spunand despre capitala unde ai sai 3 baieti mari, intr-o mandrie ce mascheaza faptul ca tatal e inca suparat, sau mahnit de decizia acestora de a-l fi parasit in modul si-n timpul cand asta s-a petrecut, cea mai dorita destinatie si o siguranta in saltul din grelele vremuri de la satul romanesc in timpuri de razboi la altii, dar si la noi, intre noi, toti, politicieni, guverne, regalitate, partide, regimuri, intelectuali, uri si resentimente… Asa ca atunci cand Ilie se va sui-n caruta si va da bice cailor sa iasa din Silistea Gomesti spre capitala, sa-si vada baietii, cel mic, Stefan afla din timp si-si face loc in inima unchiului macar pentru drumul asta, caci zice a lu’ Parizianu’, tata si bunica nu mai au bani sa-l tie la liceu, asa ca Stefan spera sa se descurce si sa se faca om mare in capitala. Si, cum-necum, pentru ca cei 3 neni Moromete au prins fiecare dupa cum a putut cate ceva de la viata dincolo de sat, intr-un Bucuresti divers si pestrit, cel mare Paraschiv sudor autogen, maistru la uzina, Achim portar cu sapca pe care chiar asta scrie,  la blocul unui patron pentru care mai intai a robotit sa-l ridice si apoi pentru ca omul a fost serios si muncitor si si-a luat femeie pe care o si fericea cu titlul de mama dupa nasterea copilului lor, il tinuse si dupa ridicarea edificiului si-i daduse un serviciu sigur. Celalalt, mai intreprinzator, avea buticul lui alimentar in piata Obor, Nila cu Angela, o tinerica ce-i placuse si se aciuase pe langa el. Dictatura lui Carol, regimul legionar, apoi preluarea puterii prin lovitura de stat a generalului Antonescu care-si tine acum fraiele tarii in mainile cu care saluta fuhrerul si semneaza altfel parteneriatul si acordul traversarii trupelor germane in drumul  lor spre atacarea Moscovei, printr-un delir, chiar asa, al lui Hitler, care mahnit de faptul ca raderea imperiului britanic din constiinta lumii, prin nimicirea Angliei nu i-a iesit conform planurilor si promisiunilor pe care le afisa in discursurile sale natiunii careia i-a smuls cumva adeziunea venind la putere, toate astea se-ntampla si intr-o legatura biunivoca de interdependenta cauzala si sincronizare temporala. Ultima decizie a mustatei isterice a scos din traiectul vietii comun-obisnuite pe Nila si Achim, trimisi inapoi in armata, unul la transporturi feroviare si vazand tunurile si tancurile cata frunza, cata iarba, iar pe ziaristul Zilei, Stefan Paul, transformat peste noapte din om de redactie, corector, tiparitor, in corespondent de pe frontul in care armata romana, prin parteneriatul cu puterile axei, lua parte la invadarea Moscovei, din liniile intai ale ofensivei. Curios e finalul primului volum, cand pare-se, eternei idile ce o are ca protagonista pe Luchi, sora lui Niki, secretarul de redactie de la Ziua, presupus logodita ba cu medicul Mihai, ba iubita lui ziaristul Adrian, ba logodnica si iminenta sotie a lui Stefan Paul, pentru ca a devenit femeie cu el, desi cocheta cu ceilalti doi amintiti, i se pune punct intr-un final apoteotic in care dezgustat de femeia care nu pune in balanta moartea care-l pascuse pe tanarul pe care sustinuse ca-l iubeste si-i ofera mana ei pentru o viata, care neexperimentat si neinstruit in prealabil, scapa teafar dupa ce moartea a rapit pe multi militari si foarte aproape de el, aceasta-i reproseaza la intoarcere cum si mai ales de ce a uitat-o pesemne, din moment ce daca tot si-a trimis corespondenta in plic la ziar pentru reportajele de pe front, nu a strecurat si doua randuri destinate doar ei in care sa-i fi expus starea lui (ranit destul de grav si speriat, socat) ca o explicare a faptului ca afectat fiind, nu poate fi in acelasi timp si cu ea in tara, razboiul fiind dincolo de Prut si avansand spre Odessa, iar gandul la ea ca la persoana iubita s-o calmeze si sa-i faca asteptarea lui mai usoara in perspectiva unei misiuni care l-ar pastra in viata. Flirtul acesta evident il scoate din elementul sau inca necopt si insuficient exprimat pe Stefan, care dupa tirada De ce-urilor? mai are de indurat si un episod in care Mihai, medicul fata de care fata se simte atasata, il cearta sarcastic, delirand practic pe cel pe care, cel putin asa stia Paul din promisiunea ei, ca logodnic si viitor sot, in lipsa sa cauzata de plecarea pe front pentru corespondentele la ziar, Luchi reanima sperantele medicului intimidat si prostit de o farsa a celuilalt prieten apropiat de Luchi si caruia aceasta-i cantase-n struna. Ofensat si scos din toate cele, simte cutitul in rana infipt adanc de usuratatea cu care fratii actioneaza: Luchi, presupus logodnica, cel putin folosise de doua ori argumentul acesta in lume, la croitorul familiei pentru a-i croi lui Stefan, logodnicul ei, un costum pe masura cinstei si imaginii bune a familiei ei si cu ocazia invitatiei primite la nunta uneia din principesele familiei regale, venita prin interpusi, sau cum ar fi zis-o Aristotel in antichitate, de mana a doua. O prietena care a cunoscuta inainte devreme si uite-asa, fara multe explicatii. Niki, fratele lui Luchi, prietenul si parintele sau de la bun inceput in Bucurestiul unde venise si nu se napustise decat la nivel de asteptari si entuziasm pentru ca vointa mare avea in spate garnitura unei adaptabilitati la imprevizibil si o doza de providenta era mereu cu el si-l scapa din pericole, tradeaza, sau asa intelege Stefan, caci asa resimte, modificare reportajelor lui de pe frontul de razboi adevarat unde s-a murit si unde nu s-a smiorcait ala sau aia, ca de ce nu i-a scris, tonul legionar, expresiile mesianice introduse abject in textul care e transformat in aparat de presa, nu ziar destinat opiniei publice asa cum e, redand evenimentele asa cum se intampla, il descumpaneau. Fara slujba, pentru ca nu suporta sa scrie dupa cum i se dicteaza fie si de dictatorul tarii care impunea o cenzura absurda logicii firii si evenimentelor, apoi logodnic pentru Luchi, care da apa la moara altui pretendent, desi cu el, cu Stefan, devenise femeie, caci in lipsa lui, desi motivata, nu i-a scris vreun rand, ca sa stie si ea. Ce? Eu mor si tie-ti arde de iubit, dar nu pe mine, a? Iar cel mai otravitor e reactia ei cand satul de jignirea ei si a celuilalt (Mihai), ridicat din fotoliul in care sedea pana atunci, Stefan e oprit, parca ordonandu-i-se, iar nu implorat fiind sa nu riposteze violent la insultele verbale adresate de medicul Mihai Spurcaciu, predestinat nume pentru ce avea sa faca, nu?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.