Toate drumurile duc la mine, autor Alina Grozea, editura Cartea de suflet, București, 2014 este o culegere de proza scurta care face din stilul autoarei, o inginera de formatie cu o cariera prodigioasa in lumea revistelor pentru femei, un deliciu pentru cititor. La granița dintre povestiri și eseu, narațiunile cu început și final oarecum parțial, alteori deloc anticipat unde anume s-ar nimeri să fie din perspectiva cititorilor, fac din proza scurtă a Alinei o autentică deschidere spre o libertate a biografizării ipoteticului, care îmbracat în cuvinte fără o însăilare nici prea lungă și plictisitoare, dar nici prea exigentă și făcând uz de o deranjantă economie de cuvinte are același efect benefic precum un mic dejun sățios pentru începutul unei noi zile de activitate oricine ai fi. Școlarul care urmează calendarul unității de învățământ unde se formează ca individ, sau angajatul care până la pauza de masa, undeva spre, sau după miezul zilei trebuie sa tragă să producă plus-valoare pentru angajator ca să-și permită hrănirea, soția-mamă, care în pauza de la birou sau, mă rog unde va fi fiind serviciul derulat, are timp să răsfoiască delicioasele înșirări de bun gust aromat cu viață picantă cât să nu stea nimănui în gât, la fel cum nici domnii nu pot fi excluși din lista de potențiali degustători de viață emanată de textele unei femei cu o bogată experiență de ordin intelectual exersată atât profesional în anii de presă cu public țintă ascuțit în ceea ce privește așteptările de la oricare din redactorii revistelor dedicate sexului frumos, cât și artistic în alte câteva rânduri. Citiți și luați de vă bucurați.
Cu un fler aparte pe care scrisul său îl are, Alina Grozea dozează seriozitatea și concizia pe care o câștigă dovadă formației studiilor înalte începute pe vremea când student nu însemna prea mult a face distincție prea mult în afara mentalității avute de purtător față de restul populației. cât diferențele de ordin aparent (vestimentar în primul rând o fac), aromatizând curgerea lină a textului său mustind a sevă de viață și autenticitate cu procedee prin care păstrează, fidelizând atenția necurmată a cititorilor cu faptul de a produce, ori de a lăsa zâmbetul pe buze, semn de mulțumire și satisfacție pentru a se fi citit textul în sine. Nu abundă, e bine dozat, e des modul în care Alina te face să râzi chiar interior, uneori autoironia, alteori ușoară doză de sarcasm mascat de argumente intelectualiste ce fac dovada clară a faptului că autoarea stăpânește un stil discursiv pe care-l dresează precum o fetiță pisoiașul, sau cățelușul viu și plin de energie primit cadou de la Moș. Scrisul Alinei ține și de foame și de alte potențiale așteptări. Katharsisul textelor ei vă face să va autoîngăduiți fiece scăpare de la nereușita unor demersuri atunci când poate v-ați supraevaluat posibilitățile de exprimare de orice fel și vă garantez c-ajungeți s-o iubiți pas cu pas. Spor la scris, Alina și o toamnă cu rod inclus în traiectul tău!
