(su)sur

tiptil se-agata
si colinda nemurirea
de prin vai adanci uitate
stropii sevei celei verzi
scot la lumina zilei
raza de speranta-n clorofila
ce hraneste-n sanul ei
oglinda care stearsa
la ceas tarziu de seara
fara brad pe hol
colinda sfanta- firii
ochilor ce uita sa mai creada
altceva decat vifor rece
si de ploi
adunate cheag pe prispa unde
se revarsa-n tunet de culoare
macra pana dincolo de zare
acolo unde poate c-ar patrunde
cand dorintele-ncrucisate
ating cu bolta fericirii toata
miasma-naltei straluciri vadite
a cadourilor serii cand se naste
iar caldura frigului alunecos
din omul ce mai cuteaza inca
sa mai rabde
si sa spere
c-are sa fie si ea uitata
candva si clipa cand
din cer are sa mai coboare
doar inversunare-mbracata-n ghem
de pulberi luminoase
care fac si poc si puc
si care nu mai percuteaza
cand e vorba sa adune ochi langa ochi
decat din aceia care adulmeca
nu si vegheaza fiecare pas

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.