iesor

nu-i mare diferenta cand privesti pe geam sau esti dincoace de el cand ploaia-ti rupe osul si-nghetata-i haina pe dinauntru si pe dinafara ca niciodata-naintea lor din tine ceva n-a stiut cum e ca sa mori si de la clape sa-ti cante recviemul in cioc de pahar toti aceia ce nu stiu cum e cand

pinchon

ce sa dai cand e prea gol de consistenta tot vasul care-a-ncaput prin praf si trante-n urme de cal cand ploile se-armau de foc intetite si de vant nu mai suntem lume cand bruscam cu erezie catafalcul cozii de cal unde-adoarme langa coroane moarte de viata flori sustrase din tarani acolo unde-aveau si apa plus

skeleton

decazi pe-o rana-n bruma diminetii ca sa-ti fie ochii zdraveni cum ar fi sa-ti cada-n poale ceru’ camerei cu tot cu lustra cand somnu’ ti-e-n vis deja iar din crang se-aud parca si urca din craca-n craca veverite-nghetate-n coada jucause-n vanatoarea de alune protesteaza dup-aceea-n soapte inmiresmate-n vesminte de duh returu-i fara de aripi cand

titlu

fandosite pana-n noada gatului obscur infatisat printre cortine de seara paiatele dorurilor noastre mute se preumble ne-ncetat de pe-un bulevard pe altul pana cand usile li se-nchid brusc in fata asteptarii lor de-o viata si deloc consecutiv pribegiile amortite-n targ casca fara iar gura la girofar cand se-ntampla sa se duca goana dupa moarte lasa-n

(su)sur

tiptil se-agata si colinda nemurirea de prin vai adanci uitate stropii sevei celei verzi scot la lumina zilei raza de speranta-n clorofila ce hraneste-n sanul ei oglinda care stearsa la ceas tarziu de seara fara brad pe hol colinda sfanta- firii ochilor ce uita sa mai creada altceva decat vifor rece si de ploi adunate