cutia craniana

pana scrie mai departe povestea aripilor deschise in soarele diminetii care anunta pasii de elan orizontu-l cuprinde-n parte de la stanga lui incoace mai spre centrul lumii care simte ce se vede-n ceruri sobru cand lumina reapare tot de-atatea ori de cate din talpi la subtiori trebuie sa dai si coate ca sa prinzi vantul

gusta

  redescopera placerea ploii dupa soarele ce-a ars negurind cu bolta-i rosie glia manoasa, verde a miristii din vale unde coada rupt-a casmalei forfota isca-ntre furnici aricii-s si ei stramtorati de enigmatica mana ce scormoneste ca sa-ntoarca Gaei esarfa la gat cand pe-nserarea semilunei cina e servita-n crang. stai si-asteapt-o cu rabdare fara de umbrela

bob

sa cunosti ca sa alungi de la tine gandul crud si sa judeci fara minte nu-nseamna ca totu-i rotund cand nu-i si mai are multe colturi ce se-ascut cum urci spre marea piscina. acolo-i varsarea fluviului apei rosii care naste din cenusa firii viata fara gratii la intrare pentru orice vizita de zi sau noapte

nu vreau clanta

apare si zi si noapte nu se plange de regularitate ca nici talpile n-o dor cand apa curge proaspat raceste aer si vieti cand plonjeaza de pe stanci piciorul cuiul scoate talpii roase-n salina verde-n varfuri de paduri scoase la vanzare de autocamioanele-n vrii nestinse-n noptile tarzii cand se plimba peste tari cu sau fara

roco

cand n-ai de unde cadea pe sub ramuri vezi o cale sa te dezmierzi-n siroaie cozi de maimute salturi-naripate luna-ncovoiata coperte de carte file de poveste si-n-ntrupare de viata pe marea scena unu e numarul magic tinta prea multora alesi nefiresc de sifoane si ciururi ce nu-ntetesc valtoarea mantuirii decat atunci cand e furtuna si