tot mai sus

se perinda printre culmi
cu grui si creste ascutite
aerul acela care
deopotriva cald si rece
seaca inima de oxigen
dorul cand incepe sa curga
prin degetele de la picioare
a fi una cu cerul
nu mai este
ca atunci cand te saruta
buzele acelea ce-ti redau
viata-napoi pierduta
acolo pe carari
ce duc la zei
si castele de nisip
vezi dincolo de scena unde
carti de joc se prefac
si sunt doar o iluzie
ca poate si iluzia sa fie
la un moment dat
solutia aceea la problema
pe care cu ochii si cu mintea
o ai de rezolvat
si nimic nu se face evantai
si nici macar acordeon
cand in capu-ti joaca feste
mult prea multe intrebari
ce coc si plamadesc de zor
prajiturile festinului din cort
sus uitati acolo-n nori