@camin

lin pasesti si desfa-ti cusatura
mintii-n care te sufoci
lasa tacerea sa iasa pe usa
ivaru-arunca si vezi diferenta
din zorile calde cu roua si fan
ce-ti invadeaza si talpi
si nas cu urechi
caci ochii ti-s jalnici
far’ de-alin
in lacul ierbii
fantanii din codru
in care botez ai primit
si iertare curata
din clipa-n care
si zeii-au vrut
tu sa fii mare
cu salbe la gat
si patos cu ardoare
in gandul ce-asterne
vrere cu nesat
din putinta de transformare
a nimicului in rod
culege!

Advertisements

paraguay

 

structura agabaritica pe culmi
de mister impresurata
zorii zilei o desfata
pan-o da cu roatele-n sus
sa-i citeasca seria si numarul
caroseriei luate-n evidenta
de firmele de profil
cu subunitati divizate
si-mprastiate-n toata tara.
de acolo se propaga
baza datelor se tine tare
pana locul se va umple
si memoria dispare
fix la prima pana
de curent.
simplu-i sa pui mana
unde n-ar fi trebuit
ea ramane-apoi pe stalpi
si arsa bine
nu mai e folositoare.
curtoazie sprancenata
din colive si din geana
pana la vacanta mare
ce-are sa vina
fireste, la finalul scolii
dar stai un pic sa-nceapa

ocho

 

pana la sange-o termina
si iubeste cu foc si cu dor
colindele copilului de-atunci
asculta si-acum de sarbatori
lasa cumparaturile pentru apoi
c-are sa vina el si mosul
datina-i soarele s-apara
cu raze si fulgi
cand zero nu-i mult mai putin
nimicul si farama-i castig
ce-aprinde scanteia
si sacul se umple cu vacuum
de planset
cand buzele rad
si urechile aud melodia
boemei cantari ce-nalta
cu trup si cu spirit deodata
tot omul, sarac si avut
in sperante cu crez
zdruncina bolovanul pe stanca
de pisc uitat printre ceturi
sus printre nori
si zeii suspina
cand curge
sangele cald
din sarutul cu patos

maxim

rememoreaza lucrurile ce-au trecut
si care-au-nsemnat atat de mult
pentru ca tot ce-a venit pe urma
ti-a-ncarcat cumva agenda
cum altele ce-au fost
n-au reusit la fel sa te cuprinda
dar esti liber sa vezi si sa simti
toat-aceasta desprindere de-nchistare
pe care cu toti cei de care depinzi
cumva ti-o dau oarecum
si-i bine tare
cand tortul de ciocolata
si inima dulce cu lapte rosu
cu mierea ce-ti pica pe buze
din sarutari fara de jena
cascade siripoase de iubire
din fantana ei cu bunatati
pastrate doar pentru tine
fericirea are si gust
si-nteles de cer rubiniu
cu acorduri de galbenus aprins
de ou de casa crescut cu cucurigu
porumb si povesti si #radio1
si norii cand te ploua
trimit de fapt
cutiuta magica cu rotite
pentru degete ce se iubesc
cand se tin de mana
si nu doar atunci
caci se potrivesc de minune
si-n poza, si la teatru
si pe strada si fata-n fata
asa e ea, iubirea


te invadeaza si te sprijina
sa arzi cat esti
si pe urma cand treci-n alte forme
dupa ce-ai ramas in amintire
nu doar ca un simplu nume

Ia si scrie!

Ce faci sambata dimineata pe la 10, 10 si-un pic, cand claxoanele se-aud de zici ca e alarma de averitizare ca vine napasta cea mare din cer, sau pe calea aerului, c-atunci cand se crapa tot pamantul pe care fara sa vrei sa crezi ce sa vezi, stai si tu si parca-n loc sa te tot duci dupa stramosi ca-n Lost world, parc-ai mai sta sa vezi macar meciul de deseara, un alt film maine pe ziua, apoi de luni sa-ncepi iar munca si tot asa, sa faci adica si ce implica necesitatea activitatilor insumate aducatoare de capital cu care achiti costuri de facturi pentru servicii care inevitabil acum faciliteaza supravietuirea si-i contureaza o aura mai digerabila ei, dar si sa gasesti locul unor activitati in care decizia personala e unanima, caci programul activitatilor unde trebuie sa mergi nu mai tine, cand e weekend si alea trec in plan secund de vineri dupa-masa, sau noaptea dupa caz. Raspunsul vine imediat: pentru c-aseara ai fost pana de cu zori in tura de noapte, n-ai cum pastra starea de somn, ca stimulii externi perturba feeria, vis, odihna, culori, amortire, ce-o fi, s-atunci te trezesti, iti dai doua palme, zici wtf, faci o cafea, o savurezi in foisor, aprinzi o tigara, doua, trei, pana se mai domoleste caldura ce-ti frige buzele cand te apropii prea insetat de licoarea maronie aducatoare de echilibru dupa starea letargica in care saptamana de schimbul 3 te-a adus si conturezi un decor al zilei pe care-l si povestesti aici, c-asa-ti vine sa faci si consecvent devizei Asta vreau, asta fac, restul sa mai astepte pana luni, te bucuri doar ca e inca weekend! Si cum meci fain e abia deseara, cand Spania si Italia se dueleaza in grupa in care sortii or fi cam nedrepti la modul ca doar una dintre ele va merge sigur la mondialele rusesti de la vara, cealalta are de trecut filtrul alegerii barajului de accedere la mondiale, parca nu-ti mai vine s-aui din telefon, auzi tu ce-ai scris acolo, planificarile ti le-ai gatat?, dar la proiectul ala cu fundatia ai gasit preturi bune sa le introducem?, pe copii i-ai ales pe spranceana si ai gasit si ce sa le dai sa-nvete ca sa iesim bine si cu fata curata cand or veni aia de la Bucuresti sa ne evalueze stadiul muncii in echipa, unde noi n-avem timp prea mult sa ne ocupam de tot ce trebuie si toata magaoaia cade tot pe tine?, ci acum cand natura da in parg, campurile deja trec dinspre verde spre galben si alte nuante ce apropie cromatic peisajul de ceva mai de foc, cerealele asta spun, morarul abia asteapta din faina lor sa plamadeasca coca si painea sa straluceasca si sa troscane-n dintii tinereilor pregatiti dimineata de scoala…
Iei pixu-n mana, aia faci si cand ajungi ca si-n prag de mijloc de weekend tot la munci sau continuarile lor sa te gandesti, cu el pe hartie, pui literele una langa alta si conturezi posibilitati de a fi. De ce ai putea sa faci, ce nu, alegi de-acolo, pana la urma dupa ce compari ce ti-a trecut prin minte, alegi dupa cum ti-o placea si Lost world devine posibila, asa ca scrie pe foaie, sau in agenda, sau in jurnal, impresii curente si da-i inainte!
Bun, trezirea neanticipata fu de la petitorii nuntilor ce au simtit nevoia sa anunte in stanga si dreapta ca ei se bucura! Bun, ce vina aveai tu c-ai lucrat si-azi-noapte si rupt de tot de lume, abia incepusesi sa te odihnesti si n-ai mai putut cand ti-era lumea mai buna, ma rog, nu prea stiai tu ca tu dormeai, dar era mai bine oricum atunci cand nu stiai cum ti-e, decat atunci dupa ce-ai revenit la realitate c-un dor de nescris aici pe limba si pe buze dupa ce n-ai mai putut dormi…
Eminescu era si baiet, cutreiera si crang si asta vei face si tu, daca prinzi vreo doua-trei ciuperci le iei si pe ele la plimbare, va oxigenati, nu va mai bantuie niciun urlet sau claxon semn ca lumea se bucure si chiuie de nu mai poate de-atata fericire, iar tocana de mai tarziu are sa iasa intr-un mare fel, parol!
Daca e sa gasesti si ciuperci, daca e sa nu, te duci acum si iei un kil de ceapa si doua de rosii, ciorba mai e, asa ca incropesti spre seara o tocana in care vei toca si cali putin ceapa, apoi rosiile, apoi lasi si carnea sa-si faca loc in patul de legume amestecat poetic sa nu se prinda, apoi stropit totul cu un pic de vin rosu sa fragezeasca mancarea ce tine pasul bine de tot cu focul mic ce provoaca bule de naduf, ca un arici mic ce doarme sub patura si e deranjat c-o-ntrebare neavenita la ora la care el inca nu s-a trezit si scoate niste sunete de avertizare a starii de indispozitie in care se afla, ceva in genul Puf-puf pe nas, ca un vulcan ce sta sa erupa…

Pana una-alta, foaia-i tot alba, ce-ai povestit tu e sau ar fi pe cale sa se poata si-ntampla, daca si numai daca din cele doua tigari gasite la trezirea brusca din cauza nuntii cu alaiul sonor semnalizat obstinent, dupa ce le-ai consumat la o jumatate de cana de cafea, in drum spre ceapa si rosiile (care oricum iti vor trebui si la tocana de ciuperci si la aia fara ciuperci, in caz ca padurea pe unde vei merge nu-ti va lasa in cale si picioruse si palarii faine de ciuperci!) vei gasi si pachet lung de tigari rosii cu norocul ca luminarea ochilor dupa ce somnul ti-a fost perturbat va continua placut restul zilei. Are tigari, rosii si lungi, ceapa, rosii, perfect! Ciupercile sa vina la tine nu se poate, asa ca vei merge tu dupa ele, desi ai fi preferat poate sa nu fie cazul decat ca dupa saptamana de munci de noapte sa te poti si tu odihni ca omul normal, in casa lui, nu sa fii deranjat de bucuria altora, care chiuie si tipa si urla si iuhuhu, parca tipete se auzeau deunazi de alte motive, durere, suferinta, nu de bucurie, lumea se mai bucura si altfel, dar poate ca, fie, asa s-a intamplat si somnul nu a curs si azi la fel cum ar fi trebuit doar ca sa fi fost el suficient ca durata pentru ca apoi sa poti continua activitatile de dupa el intr-un mod in care sa nu te simti prea obosit si sa ai si tu dreptul la e fericire altfel decat cea a semenilor tai care au ales sa semnalizeze de departe si prea sonor bucuria si fericirea lor!Pixul e prieten cu tine si-n cinstea lui, Frixion, producatorul de ustensile ce-aduc fericire prin ce lasi in urma ta pe foile albe ce se vor pline de povesti si de realitati mai bune ca cele traite pe viu, distribuit in tara de Dacris, implineste o frumoasa varsta a copilariei, 10 ani frumosi, varsta la care totul e inca posibil si visurile se cam imbina adesea cu visele, nazuintele au si in spate o munca pentru indeplinirea lor ulterioara si animatia desenelor de la tv contureaza o lume mai faina ca aia de o gasesti poate in strada cand mergi la piata, sau mintenas si la scoala ca incepe iar pentru elevi si logica asta pare sa nu dea gres, ci sa creasca entuziasm si sperante! Cand scrii creezi lumi, posibilitatile au sanse mai apropiate de realizarea lor ca oricand, oricum mult mai multe decat atunci cand sunt doar la stadiul de concepte si idei tinute pentru sine, asa sunt impartasite cuiva, care antreneaza sprijin si creeaza presiune pentru ca o anume coerenta si consecventa ideii in sine sa se puna si pe foaie, creand acel impact acum si vezi ce ai nazuit, ai vrut, deci pune si mana si creierul la contributie si transforma posibilitate in evidenta si bucura-te de ce ai si ce traiesti! Pentru orice alte posibilitati care fac ziua mai bine s-arate azi decat cum a aratat tot ce ti s-a intamplat ieri, ia pixul si urmeaza povata lui Forrester, batranul jucat de marele sir scotian Sean Connery, in filmul Finding forrester,  Scrie, scrie, scrie! si vei fi eliberat de ce tii in tine, gand, imagine, poveste, iese si o stiu si altii, dar in primul rand o zugravesti tu asa cum iti place.Blogal initiative a propus aceasta provocare, pe care in atare conditii am ales s-o bifez, chiar-chiar! Acum, plec in misiune de colindat paduri, in cautare de ciuperci! Cititi, scrieti, povestiti, faceti ce vreti voi ca sa va placa povestea zilei voastre, asta e cel mai important, pixul va scrie mereu de mana! So, Be happy, would you?