apa vie

frunzele-i cantau poemul
si ea zambea soarelui de dimineata
cu naturaletea buzelor tacute
ce-asprimea levantului obscur
invatasera pe dinafara
sa-ncante si s-aprinda
seara felinarul cararii terne
din gura usii pana-n perne
parasite-acum
cu lumina ochilor
proaspeti de odihna
viselor frumoase
ce i-au indulcit cuvinte
spuse prea putin
atunci ca din senin
cand pelinul din nervuri
s-a strecurat prin orele zilei
impartasite mainii
cand miasma florii cu mister
trece-n paru-i ce rezista
sub cupola cerului zambeste
aleile din parcu-ntortocheat
le stie neprivind inainte
ochii-i deschide sarutand
nisipul crestei cerului
ce-si canta balada
craiului dinspre zei
ce-si afla fericirea
ochilor ce rad de bucurie
cand buzele-si primesc in dar
apa vie sa le-acopere
firesc o sete
dupa care multi
tanjesc si plang
e sarutul stins in foc
cu patos si ardoare
de rastimpul ce-a trecut
si-a lasat in urma dor
strigat pe nume-n zori

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.