apa vie

frunzele-i cantau poemul si ea zambea soarelui de dimineata cu naturaletea buzelor tacute ce-asprimea levantului obscur invatasera pe dinafara sa-ncante si s-aprinda seara felinarul cararii terne din gura usii pana-n perne parasite-acum cu lumina ochilor proaspeti de odihna viselor frumoase ce i-au indulcit cuvinte spuse prea putin atunci ca din senin cand pelinul din nervuriContinue reading “apa vie”