sfintie

animate si cuminti
se-ntorc din drum cu roti
saniile lunecand duios
si iute-n mintea cui le uita
dorul cel ce-adapa foamea
setei din fantana
cascadelor ce seaca-n vria oarba
patima bolnav-a racii
dintre vierme si o broasca.
ia priviti-i cum se duc
de bunavoie ca recrutii
morti inainte sa se fi nascut
incaltati cu falca rupta
pe o sa de cal vanjos
cum tresalta cand omoara
sub galop de iapa
in calduri aerisita de potop
iarna cand sura-i aprinsa
pe scarile inalte unde-n toc
inalt coboara pas duios de domnisoara
purtat la ceas de seara
cand tarziu cu luna si cu stele
dorm in pijamale ude
pruncii delasati sa se-adoarma

Advertisements

fantani

desfigurate-n toata splendoarea lor
curcubeele miracolului pasnic
de dupa diluviu
face lacrima azurului picata
in marea transformarilor din iarba
sa fie reperata drept cascada
inspumand din fragezimea verii
aerul torid din austral
cu smaraldele din piepturile doamnelor
decoltate ca-n tablouri semi-nude
in secolele ce-au precedat
epoca despuielii actuale
fara haine, caracter i alte cele
care toate laolalta
definesc complexitatea multimii
indivizilor din specia umana
vaduvita din timp in timp
de cele mai bune atribute ale sale
si linii, bucle, diagonale
figuri de geometrie improbabila
lucesc cu forta ucigasilor dorinte
zidurile plangerii
de dinauntrul firii
care a uitat pe rand
sa se mai teama
si sa mai picure din ochi
cate-o lacrima
de sinceritate simpla
in fata evidentei dezavantajoase

go-go-go

 

vai ce fain scrie
serve de finala
in toata puterea acelei viteze
ce-nvinge si-naltime si-orice forta
cand nesansa-i poate nesabuita
unui adversar prea slab de inger
sau prea cu nasul pe sus
el omul, piciorul nu mai doare
ce vorbesti, ba nene, ba
doar foamea de victorie
nici macar nu se compara
cu dorinta musai de castig
nici nu echivaleaza-n visuri
cu aplauzele ropotate
in acordul sinfoniei pariziene
ce-ti scandeaza numele
si mingea doar ea, saraca
e cea care nu minte
game, set & match.
bravo, mai fata
ole, ole, uite o victorieee!

curte

antrenate sa castige-s ele
puse pe fapte-nca din fasa
atunci cand tipatul le e strasmic
si nici nasul n-au cum le vedea
decat atunci cand viata li-e iertata
dintru-nceput pe drum se-arata
duhul ce le ocroteste apoi si pasii
ca voirea le e cam incerta
imediat de cum incep sa creasca
si coditele irump
in parul brun, balai sau rosiatic
sub care mintea li se-nfierbanta
pana ce da chiar in clocot
si deloc nu-ngheata gandul
cum c-alesul vine calare
pana l-a lor poarta
sa le ceara
acasa de la mama si cu tata
ce si-or lua adio de la ele
cu inima-mpacata poate
dar cu ochiu-n spume calde
surazand tamp pe alocuri
fie fericite-si tot zic ei
saraca fat-a mea s-a noastra
ca mintea ei nu stie ce-o asteapta
si nici al ei ales
care-a ales-o nu-i mai breaz
cand ies ambii galanti
pe poarta

limite

mi-au spus si n-am crezut
c-au sa fie garzile pe faza
cand si cine nu te-ai astepta
tot unde te-ai duce
inaintea-ti cu un pas va fi
si-atunci nu-i vorba despre-ntampinare
predictie sau alte lucruri asemanatoare
ci despre cum una sau alta dintre
fi-vor nimerite langa tine toate
pe traseu
ca fatalitate
cinematica si lucrul dinamic
ce suprima chiar din fasa
enigmatica sociabilitatii
in solitudinea macinatoare
dintre fesele prea des folosite
fara sa produca alta energie
decat una al carei modul
tinde fara dubii
doar spre nulitate.
planetele nu, nu ele-s de vina
ca orbitoarea prostie umana
e flagelul care invadeaza
si tip de retea de neuroni
labartati in universul care-i poarta
fara orizonturi colorate
doar in sublim monicrom
prea adesea doar nocturn
si taciturn
taumaturgic