ozo

nimeni nu se duce-n van
cu capu-nainte
ca boul
doar daca
si numai daca
asimptota iminentei pericolului
e-ntr-atat de uimitoare
incat sa poata s-atraga
de prin departare
cele mai multe priviri
ai-atentia-ncantatoare
capabile amandoua
s-adape setea cea mare
neindeajuns bauta
la vremea la care
apa stingea cand trebuia
deshidratarea
ce escalada
treapta cu treapta
muntele vaii pierzarii
unde singur era
acela pe care-l continea
si-l domina.
darurile firii vin odata cu
timpul care trece
dar si acesta
e mai bine sa stii
sa ti-l faci accesibil
si aliat
nu nerabdarea s-o lasi
ca sa omoare
spiritul cuceritor pentru lume
inca din fasa
prea infantil

Advertisements

hashtag

 

da stiu, cine si cum merge
incotro apuca si daca ajunge
pot sa fie treptele pe care le urca
din minte samburele ce-ncolteste
si hrana de osanda se gaseste
orele tarzii de noapte
cand visul inc-asterne
covorul prea rece si mizer
si falnica vreme de zor
e ocara buimaca
a posacei timiditati.
nu cerne decat niste cifre
si bile cu numar pe spate
tricolorul marcator de gol
pe tabela imaculata
e plamada-n nestire
pe-s cerului ograda
ramasa fara de ivar
pesemne, cod si simbol
cu note pe scaun si la pedale
se-aud muzici-n departari
cum canta ele duios
nicidecum a pagube.

pomul vietii

frunza-i vie-n sinteza verde
cu lumina ce-o incanta
si cu apa care-o naste
cand luna cu stele-o adoarme
pomu-n cer parca zareste
voalul miresei preaiubite
de cel ce dimineata se trezeste
si-i canta melodia vietii
in pasi goi pe apa nisipului rece
fantasm-o duce-n departari
unde faru-ntregeste nemurire
si-n noaptea-mparateasca
e loc doar de pat de frunze
si de rosii petale lasate
in pasu-i lin de domnita
enigmatica floare nu sacrifica nimic
ci-ntregeste povestea de iubire
cand inima-i doar una
si mainile-mpreunate
fluiera a drag la ceas de seara
cantec armonie de chitara
sarutarea crengilor plecate
frunzelor aerisind suflare
fericire-n cutia craniana
plina de sinapse sanatoase

langa-danga

ne-am prezentat imediat
cu codul binar de la intrare
comunicarea-n camerele mortii
merge pana la un punct anume
enigma-i cea mai tampa forma
cand crezi ceva
mai inainte de a fi putut
sa-ti ingadui un timp
sa vezi totul despre asta
cum sta si-n ce ape se scalda
sau dune desertice.
caci toata aceasta grafica
e una aparte de pacatoasa
cand procedura meniurilor
pline cu tot felul de prostii
tragedia dramelor de cariera
generatia tanara voiajera
din banci-n paturi
destine pe care
fara de munca
prin care
altadata
parintii lor
vietii-o dadeau cu fiecare
decretel
care acum nici cu mana
si nici cu capul
nu prea pune osul la treaba
ca-s inventate tot felul de softuri
si de aplicatii
care gandesc in locul lor
si ei decid doar in acte
sa faca achizitia
pe care o justifica apoi
ordinelor de control intern
prin institutiile pe care
le populeaza masiv
agresiv
fara scrupule
ametind
si dor si vai ce jale
dupa ei nimic nu mai ramane
in picioare
dupa ce sezutul l-au ridicat
de pe scaunele pe care
obisnuiesc sa se ridice
doar cu demisia acceptata
si papionul la gat

semicerc

nu-i dus nimic departe
prea departe ca sa fie
imposibil sa devina
realitate pe care sa pui mana
poezie cu aroma fada
pe plus inca din zori cu roua
cand cafeaua iar se face
si albina bazaie a miere
toate orele ce vin sa plece
iau cu ele si-ti dau tie
minte, clipe, amintiri
de-o vesnicie
pe care nu pot altii
le atinge
nici ca batista nasul
atunci cand esti gripat
si-o sinfonie s-ar naste
chiar si fara sa fi vrut
musai bagheta-n mana s-o fi uitat.
se cheama Eratostene
si tot el i-a dat fler
sitei care naste potriviri
s-apoi tot ea vine sa masoare
numele pe care-l da vietii