semicerc

nu-i dus nimic departe
prea departe ca sa fie
imposibil sa devina
realitate pe care sa pui mana
poezie cu aroma fada
pe plus inca din zori cu roua
cand cafeaua iar se face
si albina bazaie a miere
toate orele ce vin sa plece
iau cu ele si-ti dau tie
minte, clipe, amintiri
de-o vesnicie
pe care nu pot altii
le atinge
nici ca batista nasul
atunci cand esti gripat
si-o sinfonie s-ar naste
chiar si fara sa fi vrut
musai bagheta-n mana s-o fi uitat.
se cheama Eratostene
si tot el i-a dat fler
sitei care naste potriviri
s-apoi tot ea vine sa masoare
numele pe care-l da vietii

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s