mormant

 

caci de cand ne stim noi doi fratica,
surioaro, s-a cam pus asa de-o masa
mare, calda ca-n timp de sarbatoare
cand tot omu’ cu si fara stare
s-agita sa puna pe ea
intreg magazinu’ alimentar
semn ca n-a scazutcu prea multe
procente-n fata parerii vecinului
de langa usa lui si-atunci
banda veche-o stiu
ca mai nimeni n-a cautat
s-o lecuiasca nici prin cap cuiva
cu minte si cu ganduri mari pentru semeni
nu a stat asta vreodata
altminteri e boala rara
treaba asta cu defectiunea-n suflet
n-o rezolvi cu terapie
sau medicamente luate
dup-o atenta prescriere
pentru ca vanitatea-i cea care mascheaza
suferinta carniide aia dinauntru
unde-i doar gri-n suflet
altfel decat rondul de flori
cortina e cea care vine mereu trasa
de sfori

Advertisements

il nome

se stie inca de cand luna sus era
si stele multe langa ea nu s-aratau
ca drumul vietii-i serpuit uneori
dar si ca nesansa dispare
atunci cand din 2 ramane doar 1
sa fie de ajuns sa duca
4 picioare inainte
2 cate 2
mana-n mana
pe zi lumina
aproape din departari
secunde-minute, ore-zi
luni si atat
apropie si laolalta
trunchiul de o radacina
sa dea din floare
preaplinul rod.
toamna-i la orizont
si dragostea nu-i din vremea holerei
nici parfumate scrisori
nu duc porumbeii voiajori
gata sa-nfaptuiasca golasii
misterul ce-ascunde-n viu parfum
sangele din petale
stranse toate ca una
ca-ntr-un bumb.
il nome

rufus

dar si cand poate-ar mai fi
ploaia-n glie certitudine curata
uite fix atunci vine-un soare
care te-apleaca
si mai stinge si viata din seva
c-o induce-n eroare
pana si pe zana iubitoare
ce-si uda zilnic florile-n glasvanda
cand perdeaua-i pica-n cap
aerul imbalsamat din dormitor
si praful ce-aluneca din tavan
cand sina uita ca sa tina
si coboara ca o felina
pe banda rulanta din mall.
din cerul camerei unde iubirea
si bormasin-au dat gauri mai multe
fara sincronul liniei
adunate din puncte de foc
stinse-n varul peretilor
umbriti de umezeala ploilor
care se amana si de soarele
necrutator morganic
care-adoarme si deschide cinematograful
fara bilete la intrare
joci propriul film
cu rolul principal
de grabit actor ce nu rateaza balti
asa simti ca nu esti zeu
ci muritor care iubeste
si zenul starii asteia-i focul
vietii de apoi stropit cu pipeta
chiar de pe acum
cand anii se suie pe umeri
ca desagii grei pe magar
important e baza convietuirii
cine ramane la urma
sa faca si curat dupa fericire

catastih

creste-n masura-n care poate
c-ar scadea tot la fel de bine
ritmul preocuparilor nocturne
peste crangul care tace
n-adoarme, dar nici nu striga
poate c-ar chema si ajutoare
dar n-are nimeni voie
ca s-auda
disperarea
cea de pe urma.
cimitirele invoca stresul
tirurile se rastoarna-n curbe
politia comanda vitele
cum sa pasca
pe pajisti
ziua-n amiaza mare
cand vitezomanii
se omoara
si raman tot mai putini
oamenii cu cap pe umeri
nu trupuri fara vreo identitate
dar pline de
fite si de toane

suprem

 

canta si urca-n ceruri
strop de lira-mbalsamata-n sudori
pentru cei ce-altadata-n pripa
poate n-au stiut cum se face
treaba buna ca sa fie eroi
si chiar si-asa
n-au avut ce face
cu-a lor viata-n van
irosita de toti ceilalti
de pe langa
fara ca sa se ajunga
la vreo nunta cu alai
sau pe frontul de lupta
de unde sa urce drapelul sus
victorios si rau-n groapa
de viu sa bage
ca sa omoare
pe oricine-ar mai vrea sa faca
altul. mai taie din ele
cand inca-s mici si putine
c-apoi se-nmultesc si cresc
si greu se pot opri
fara ca sa curga sange
ori sa nu se mai nasca
si alti copii