(r)est

lacrimi surde-ti pier din glas
cand urechile ciulesc
nisipul sa nu intre
si ploaia sa nu pice-n timpan
caci tigla s-a crapat
pe alocuri
de cand focul prapad
a facut atunci cand vantul
l-a intetit dintr-odata.
vezi-te-ntreg intr-o apa
murdara de lac
in padurea cu drac
din ochii de rug care piere
florile si trilul
se duce nauc
si ghearele cresc in morminte
amintirele de lut olaresc
vasele-n care bucatarim
pita de restul de zile
caci salata creste-n poteca
si-i verde inca
pana s-o calce nectarul
veninului misogin
de misandrie gelos
pe pasul delicat de sub rochia
domnisoarei in floare
ce se pregateste sa moara
si ea odata
cu ce iubeste si nu iarta
dreptatea-i a ei
si va trece cu ea
dincolo de nori
pe sub trapa
pe unde nu se necheaza
si nici intrupeaza
ingerii negri