dincolo

taraste-te-n mizeria din lume
prin noroiul din multime
afla-ti trasa de prin balti
si gropi cu lacuri
frunze desprinse de vanturi
de mamele crengi
si tatii pomi
matusile gradini
si bunicii care-au fost
pe unde-or fi ajuns, saracii
acum ca toate cele se duc
si nimic nu mai ramane
asa cum stii pe moment
o secunda intorci capul
si odata clipa disparuta
nu mai ramane nici obiectul
cum era atunci
ca moare. se duce si trece
prin transformare, perimare
devine tot mai putin
decat obisnuia sa fie
nu mai creste
decat inspre moarte
si nici aeru-i ajuta
decat focului ce-l arde
pe dinauntru
si-l face sa nu
mai fie.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s