nestemata figrola-ntreaga
printr-a puntii nelasate
coasta-n gatul mortii lupilor
din ceata cata-n frigul
tare-n crangul negru
si bila-n buza cea de sus
aduce-aminte doar
de vremurile de apoi.
roti duc inainte coapte
toate vrerile din fapte
maini cu maneci lungi
si-acum manusi ca-i ger
si daca nici Pinnochio
n-are nas cand e afara
atunci morcovul e ros
si nici carotenul
nu mai injecteaza destula putere
ca sa se distinga tot
ce prin clipirea scurta
piere de la orizont
mi-ai amintit de cantecul asta