Prospect de femeie de Ana Barton, sau de(z)-mistificarea femininului

prospect-de-femeie1-424x652Prospect de femeie, Herg Benet, colectia radical din 5, Bucuresti, 2014 e o colectie de proza scurta plina de substanta bine slefuita, scrisa la cald, cu inspiratie si talent nativ de un om frumos si special pe care am avut placerea sa-l cunosc in primavara trecuta la o lansare a romanului sau de atunci – Jurnal de ratacire, Ana Barton. Povesti si povestiri, unele cu puternic iz autobiografic-memorialistic, imbracate in aura luminoasa a unui jurnal din care inspirata culegere sinestezica dau amintirilor celor mai dintai vremuri cand omul nu-i decat un pui de om, chiar daca tratat de adultii dimprejur ca un om mare o aroma si-o savoare aparte cititorului comun care descopera in scrisul Anei Barton bucuria efluviului impartasirii povestii in genere, creatie a experientei deja autentic traite nu pe deplin consumate, cata vreme omul doreste a reveni prin scris la destinul intamplarilor acelora ce au lasat amprenta insemnatatii timpului si nu numai in omul care a decis acum sa puna trairi in poveste si sa le-mparta posterioritatii.

E ca atunci cand istoria reinvie, copilaria reinvie, doar ca acum in poveste capata prin penita autorului o alta soarta toate cele ce s-au intamplat atunci, candva, odata, mai demult. Un stil pe care-l recunosti prin acuratetea muzicalitatii cu care parca Ana atinge suav clapele unei orgi dintr-o catedrala, lasandu-te ca cititor in compania uluirii sa descoperi da capo al fine tot ce penita din mana ei doreste sa lase scris in pagini.
In parte cu iz nemascat de franchetea in care incape si ironie fina de clasa inalta a unui om obisnuit cu lumea trairii povestilor care se spun pe de o parte si care se reveleaza publicului pe de alta, pe langa o foarte buna capacitate sintetica si analitica a discursului ce capata pe alocuri valente eseistice autentice, bunul simt de observator face din autoare nu doar vocea care spune povestea, ci care o consemneaza traind-o mai intai si verificand-o avand la baza un foarte dezvoltat si multivalent simt ramificat si empiric si adanc, de reala cunoastere a fenomenelor in painea calda pe care o intuieste plamadind coca textului, avand papile ce descopera toate gusturile, ochi care vad si-nchisi de sunt, burice ale degetelor ce pipaie si simt prin porii deshisi ai pielii asa incat sa pastreze un contact neobturat cu realitatea exterioara imediata prin intermediul carora viziunea pe care o exprima capata un o fragezime, prospetime si un firesc nealterate de textul ce-i prelucrat din slova de foc ce se face cu patos (inima rosie, musca-ma frumos!), dragoste materna (lapte dulce), Prospect de femeie e rodul unei experiente autentice de viata trecuta prin varstele formarii puiului de om si pana la maturitate, experienta redata prin intermediul unui limbaj artistic cu pronuntate accente epic-narative de o frumusete estetica preponderent seducatoare. Un stil aparte, precis pana la a reda totul intr-o argumentatie ancorata dincolo de narativ si accentuand valente stiintifice pluridisciplinare, proza scurta a Anei Barton respira aerul proaspat al unei eterne primaveri si face din diversitatea atat cantitativa, cat si calitativa a povestirilor-jurnal, eseuri o plina de viata si de culoare definitie a trairii feminine in toata splendoarea largii palete de manifestare a unicitatii in diversitate si reciproc.

Cu o precizie de bijutier in materie de acuitate vizuala pe langa un sarmant detector de parfumuri care-si imbraca scrisul in diverse arome naturale cu dichis, alaturi de o ureche fina care stie si poate reproduce totul ca un dat, Ana Barton face din calatoria in ingenios intitulata sa carte de proza scurta o senzatie unica pe care o mai poti descoperi in anii precoacerii maturitatii in montagne russe, sau sportul extrem al mersului pe sarma la mare inaltime, saritului tot de la mare inaltime cu coarda elastica, adica unicitate, tonus, traire intensa, adrenalina si ceva ce nu poti uita cu una-cu doua. Prin titlu, metafora a universului feminin, complex, larg diversificat nu doar prin forma cat mai ales prin continut, Prospect de femeie e cuvantul-poveste ce defineste in cuvinte alese inspirat astfel incat sa faca mai ales genului opus o oarecare initiere in modul de interactiune cu lumea toata reprezentata de o femeie. Despre observat, probat, cunoscut, iubiri si regrete, viata simpla traita autentic si neumbrit de vreo retinere, despre toate acestea si inca altceva, Ana Barton in Prospect de femeie va scrie cu patos si lumina. Cititi si va bucurati, luminati.

Advertisements

neatins

printre pinteni si rascoale
sa te-arati cum nu se poate
crede astfel despre oame’
e-o altfel de-asemanare
cu ce se obisnuia odata
sa se creada ca se poate
si-acum de la o vreme
s-a uitat esentialul
si de-acolo mai departe
nimeni nu mai cunoaste
nici unde, sau cand
cum si de ce
chiar si cu biletu-n mana
n-avem cum desi o vrem
sa ne-ndreptam spre nicaieri.
nu asta ne-ar fi si tinta
dar din balba-n balba
destinatia cauta-vom
si orbeste noi
cand inteligenta nu ne lasa
decat asa, iar nu altfel
caci oricat de dificil ar fi sa fie
peste munti de griji sa calci
cu cuiu-n talpa
si cu focu-n degetele lui
picioru-l despuiat de carpe
e totusi radacina
care creste-n vazduh
si care nu te poate tine
prea departe totdeauna
de menirea ta de dus

d(is)-loc(are)

scriitura ca granita de viziune
intre social si proiectiv atemporal
istoric si opus lui profan
e-un cod neaos de legatura
intre cer si pamant
intre tot ce se poate
si ce mai e sfant
printre cosuri si plase
cutii-mpachetate
si fundite colorate
mai multe-ntr-una
intruna si-ntruna
dar totusi,
pana cand?
se face sa se-adune
semne de carte
si vorbe de duh
pe-un portativ insirate
si puse la treaba
cat sa redea ce te-ntreama
sa scoti la iveala
ce-i sub piele si oase
cu vase albastre
strabatute de-un vin rosu
prea crud si prea dulce
cand se-ncheaga si duce
cu el mai departe
si crucea-n mormant
caci pana ieri
pe buze roia secul
si-acum mierea unui sarut
bazaie ca si albina
cand ocheste floarea
staminei sa-i dea valoare
pe care antera o poarta
ca si ceru-i o poarta
si zboara
si zboara

hot’n cold

jinduind cu foame fructul
cel de sus din varf
la care tare greu ajungi
iei chitara si-i mai canti
c-are poate sa coboare
sa-ti astupe setea
cu dulceata cojii
lui alunecoase
rosii.
gir mai dai asa o data
slovei ce se-nalta
printre norii cutezantei
ca se poate rupe
si codita care-l tine
dar si prin optici diferite
chiar si greutatea-n sine
sa faca saltul si mai zbor
iar plutitul din melancolie
sa transforme-n cert tablou
unde culorile vietuiesc
alaturi de povestea
dintre rame
la care nu mai dai
din barca raului de munte
ca sa te speli-n spume
lasandu-te-n cadere libera
printre stanci si curcubee
roci si busteni
ce se-ntrevad mai putin clar
de-atatea valuri cate are
cascada  ochiului
ce curge

sky

foci se joaca-n ape reci
aplaudand de zor
viata lor uitat-acolo
in indepartatul pol
si se uita si zambesc
cu ochii lor sarmanti
in imprejurimile din care
greu poti sa mai vezi ceva
care sa te mai si scoata
din tine, cel uitat in puf
si ghete inalte, cu manusi
fular si geci securizate
pentru ca din frigul de afara
sa nu care cumva sa intre
si sa deregleze starea
de confort cu care
prea mult te-ai obisnuit.
libertatea-i jocul viu
ce-nflacareaza si satura
de somn si masa
orizontul sa nu fie
prea de tot si el
tavan si colivie