jaluzica ochilor cuminti

osemintele de ciufuri
stranse-n cozi frumos la spate
se perinda printre ciucuri
si niste cuci-ncep sa cante
a paguba printre ramuri
cand secunda iar se scurge
cu viteza stingerii luminii.
se-nfioara hop si top
deapana cu fiecare mana
tot ce strecuratoarea mintii
apucat-a ca sa cearna
dintre bulgarii cu vremuri
reci si dure-n griul lor
fruntile din spatele cu geana
obosite de pe drumuri
lungi si grele
ocolind minciuna
farama cu palma talpii
incaltarile mocirlei
atarnate-n cuiul noptii
ploaia diminetilor cu roua
sa vina sa le ierte
peste vaile din terebintii
pietrelor cu ura
aruncate-n geam gramada
fericirea ca s-o cheme.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s