Sanul mamei, lapte cald si-o inima infrarosie

Dina si Raisa si-au dorit dintotdeauna ca-n viata lor sa existe multa caldura, pace, armonie, dragoste si credinta le-a rasplatit pe masura. Surorile Dima au crescut la tara, acolo unde au avut parte de cand erau gaoace de om de liniste si pace si viata, in cel mai pur dintre intelesurile pe care un om le poate da gandindu-se retrospectiv la amintirile copilariei, varsta aceea unica ce cu greu poate fi reprezentificata. Soarta parea a le fi marcat intr-un mod traumatizant aceasta varsta de aur pe care omul o are, atunci cand o veste primita la telefonul de la posta din sat o anunta pe bunica fetelor, mama mamei lor de cumplitul accident aviatic ce le rapea fetelor ambii parinti, iar bunicii-i dadea lovitura de buzdugan in plin moalele capului. O data pentru ca o mama trebuia sa-si ingroape fiica, aflata in floarea varstei, odata cu ea si pe cel care a iubit-o, a doua pentru ca, dincolo de intreaga incarcatura complexa emotionala a unei realitati zdruncinatoare de-a dreptul si careia trebuia sa-i faca fata pentru ca implacabilul nu poate fi evitat, fetelor trebuia sa le fie adusa la cunostinta cumplita veste si cum rodul iubirii fiicei sale unice era tot ce putea da unei inimi zdrobite de durere seva de putere care s-o faca de voie-de nevoie tutore legal, mama si tata, viata parea ca-i intinereste intr-un mod fortat intraga fiinta si gandul antrenantei sarcini de dus inainte o facusera pe bunica Maria sa nu mai intrevada intreaga fatalitate a momentului, spunand un simplu si tare sincer Doamne ajuta, Doamne sa pot sa-mi vad nepotelele la casele lor, daca le-ai luat parintii la tine la cer atat de timpuriu!

Daca pana la aflarea acelui deznodamant ciudat care le rapise parintii, decedati in accidentul aviatic in timpul unor deplasari de serviciu fetele erau viata bunicilor lor pe perioada vacantelor de vara, cand scoala le ingaduia o bine meritata pauza dupa eforturile cititului si socotitului, cruda veste le-a facut pe surori in permanenta sa fie voiosia ogradei celor doi oameni in varsta, fericiti nevoie mare acum de noul rol pe care viata, cu o brutalitate neanuntata li-l aduse pe tava necerand ragaz de acomodare. Munca de-o viata a celor doi bunici cerea insistent tot mai multa constanta si intelepciune in folosirea puterilor lor de a duce la indeplinire sarcina tot mai dificila pe care incepusera s-o resimta acut imediat dupa inmormantarea parintilor nepotelelor lor dragi. Fire mai energica de felul ei fara a fi fost pregatita de educatia timpurie primita de la parintii ei, Raisa, cea mai mica dintre surori, un bobocel de fata ce termina de umplut caiete cu liniute si bastonase, pana sa fi invatat mai apoi literele si cifrele si apoi pas-cu-pas sa pronunte cuvinte noi si sa scada si sa adune numere fara a mai folosi degetele mainii inainte de a da un raspuns exact la intrebarea cat face atat cu atat, sau atat fara atat. La momentul cand, acasa la oras, unde si incepuse scoala cand sora ei trecea in clasa a doua, mezina familiei Dima, curioasa foc nevoie mare, depasea in atentie si perspicacitate cu care se agata de intrebari existentiale la care astepta mareu cu nerabdarea si mina unei complexe reticente de om mare raspunsurile perfect dumiritoare pe intelesul ei si cu astea toate-l cucerise pe bunelul ei, Sergiu, care-i poveste mereu de cate ori o avea in grija si-n vacantele de la gradinita tot felul de istorioare, unele redand fapte din istoria personala a bunicului ei, altele rodul plamadirii ingenioase a imaginatiei unui om cu o bogata experienta de viata si care se lumina la chip de cum o vedea pe nepotica lui preferata coborand din masina parintilor ce le aducea la tara pe fetite. Si, cum personalitatea Raisei o facuse sa-si castige rapid respectul si prietenia intregii grupe cu care alaturi de doamna facuse primii pasi intr-o colegialitate menita a substitui pe timpul fiecarei dimineti lipsa celor doi parinti si care-i dezvoltase imaginatia si asa bogata inca de foarte timpuriu, fire mereu energica si indemanatica cum nu se vazuse, putea fi considerata baiatul cel drag al bunicului, caci mereu era in preajma acestuia mesterind tot felul de inovatii pentru ca animalelor de casa viata sa fie cat mai usoara, iar copilei atentia si bunul exemplu ce-i dovedea ca orice poate merge mai bine ca urmare a noii actiuni o facea sa se simta mult mai fericita decat sora ei de pilda care inca pieptana papusi in restul timpului cat n-o cerea prin preajma bunica ei s-o-nvete din timp sa faca desertul ce-o multumea de fiecare data, nu doar prin gustul dulce al gemului sau dulcetii cu care erau clatitele umplute, cat mai ales prin arta manuirii tigaii de catre bunica la momentul cand copt aluatul bine fragezit de compozitia bine respectata trebuia intors sa se rumeneasca putin de pe o parte pe cealalta.

Atunci descoperise Dina magia artei zborului si fascinatia desprinderii de suprafata tigaii pentru scurtul timp petrecut intr-o rotire rapida, completa ce aseza aluatul perfect in cercul cu maner lasat usor la loc pe plita sobei o urmari din acele clipe o viata intreaga. Si acum, cand data fiind acea proiectie retospectiva in copilaria din care cu drag isi readuce aminte de ograda bunicii si mirosul aluatului fragezit cu laptele vacutei Gioana-i ploua de fiecare data in gura rauri si cascade de bunatate dulce, cand de prune sau macese, cand de trandafir sau orice alt soi de gem cu care bunica-i umplea portia favoritului desert al nepotelei ei stie ca decisiv a fost acel moment cand pentru prima data a vazut aluatul desprinzandu-se ca efect al indemanarii desavarsite a gospodinei care-o crescuse si pe mama ei, iar intensitatea acelei mirari de fetita ce-astepta desertul dulce ca premiu pentru ajutorul acordat bunicii mai devreme prin casa, o facuse sa iubeasca zborul, detasarea de pamant, lipsa gravitatiei despre care invata mai tarziu la scoala ca este forta care atrage corpuri, obiecte si fiinte spre pamant si ca de aceea atunci cand la orele de sport orice salt se dorea mai inalt sau mai lung, cauza opririi bruste a miscarii inainte, fie, mai lungi, fie mai sus asta era si nicidecum alta. Lecturile obligatorii de pe timpul verii o facusera apoi sa se-nchida oarecum in lumea fascinantei calatorii a cititorului de varsta mica in descoperirea magiei lumii redate de carti si asa fie pe patura la umbra pomilor din livada, fie uneori chiar intr-o imaginara casa din copac, Raisa se retragea la umbra sa poata citi si sa invete pe cont propriu si ca rod al dezvoltarii unei imaginatii ce proiecta fel de fel de actiuni posibile si imposibile, personaje care mai de care mai puternice, bune, viteze, rapide, frumoase, eroi al cauzelor nobile. Sora ei alegea fie sa surubareasca dand ajutor indeaproape in atelierul de reparatii ad-hoc incropit pe langa casa lui de bunicul ei cel bun, fie sa dea mancare si apa la animale, invatand importanta lectie a apropierii de sufletul viu al necuvantatoarelor. Lumea celei mai mari dintre surori a fost pe masura cresterii si absolvirii scolii generale hranita de acel miraj al perspicacitatii bunicii sale de a fi intors aluatul clatitelor ce-i placeau extrem de mult si ideea desprinderii de suprafata fixa pentru aluat, de sol pentru cele mai multe dintre vietati i-a marcat si pe fondul afundarii in lecturile ce i-au hranit setea de cunoastere copilaria. Zborul avea acea forta de atractie, asa cum un magnet avea pentru orice obiect constituit din fier, pentru firea ei care incepea tot mai vadit sa-nceapa fascinanta calatorie a vietii ei spre o tot mai buna cunoastere, inspre regasire de sine in drumul vietii in care o vocatie se cerea imperios necesar a fi descoperita pentru a umple util, eficient si cu pasiune si tragere de inima pentru alegerea ocupatiei de baza pentru o viata de om, restul vietii. Asa s-a-nhamat Dina la parcurgerea drumului ei in viata dincolo de bancile scolii generale pe care o absolvise cu merite deosebite si cu o medie 10, ca nota Nadiei la olimpiada de vara de la Montreal, ce reflecta pe deplin interesul si pasiunea fetei pentru carte. Exceland la capitolul imaginatie, simtamant ales expresiv ce daduse viata deja unor reusite creatii literare, liceul cu profil umanist din oras a primit-o cu bratele deschise pe vicecampioana nationala la olimpiada de limba si literatura romana, care in persoana unei si aceleiasi persoane, Raisa Dima nu se simtea deloc nici inconfortabil cu ideea ca nu fusese pe primul loc la acea competitie scolara, nici ca rezultatul ei o facea de la bun inceput o eleva de la care profesorii aveau asteptari vadit mai mari comparativ cu media celorlalti ei colegi, care nu se evidentiasera prin rezultate meritorii ca al ei. Spunea despre acest lucru, ca oricand e bine sa mai ai ceva de lucru pe care-l vrei imbunatatit, caci asa ai determinarea interioara necesara pentru a gasi calea care cautata acolo unde trebuie in ungherele fiintei tale iti da acel dram in plus de resurse de inspiratie, vigoare si putere intr-un cuvant sa duci la indeplinire si lucrul pe care altadata l-ai putut duce doar pana la stadiul in care sa spui despre tine Poti si mai mult, sau chiar mai bine de atat!

Pe de alta parte, acest autoimpus exercitiu de imaginatie ce i-a dezvoltat un puternic simt estetic al artelor frumoase, al literaturii si stiintelor umaniste, pe langa faptul ca dezvoltase acea calitate materna pe care o descopera fetele pe parcursul educatiei lor cand isi afla pas-cu-pas raspunsurile cu privire la ce doresc sa urmeze in viata asa incat proiectia lumii pe care si-o vor construi sa arate in felul in care si-au dorit mereu, o facuse sa se raporteze la zbor cu si mai multa putere de intelegere decat doar fascinatia ce-i marcase copilaria, de cand cu clatita intoarsa-n tigaie cu o indemanare exersata de gospodina ei bunica. Desi zborul fusese cauza decesului prematur al ambilor sai parinti, a putut trece mai usor peste tragedia ce-i rapise dreptul la o familie completa, tanara si fericita asa cum isi aducea aminte uneori in serile in care citind pana tarziu in noapte si apucand doar inspre zori sa-ntinda fortata de neputinta ochilor de a mai sta deschisi si a urmari cu vigilenta cititorului pasionat de lectura cursul povestii ce contureaza lumi, capul pe perna si urmare a acestui fapt reveria-i aducea in culori tot mai vii ce ardeau de dorinta de a-i mai fi putut cel putin din cand in cand avea alaturi pe mama si pe tata, Dina-si construise o disciplina de fier si-o sanatoasa educatie a vointei de a descoperi in ea insasi resurse tot mai adanci de cunoastere si depasire a propriilor bariere. Si desi fusese prima fata a sotilor Dima, nu prezentase la debutul scolaritatii acelasi nivel de entuziasm specific de pilda surorii ei, iar mai apoi cand curiozitatea Raisei o facea cel mai bun camarad si sprijin de nadejde in multe din activitatile domestice din batatura pentru bunicul lor, ea inca mai pieptana papusi cand nu-i cerea bunica ajutorul la treburile casei, ea a stiut prin ambitia autoeducarii sale de a-si dezvolta acele laturi cu care sufletul ei empatiza gasindu-si in ritmul ei raspunsurile-cheie la intrebarile fundamentale simtamintelor proprii. Asa si-a canalizat toata energia si efect al unei autosugestii ce nu lasa loc de intamplare nefavorabila sau de alt factor care sa-i compromita sansele de a-si indeplini ce-si propunea, dupa ce si-a construit un puternic reflex de a-si plasa locul si imaginea intr-o lume in care si visul ei de a deveni cineva in viata, a depasit pas-cu-pas si restul celorlalte obstacole ce mai mult mental ar fi oprit-o din a-si dovedi siesi ca poate realiza asta si asta si tot asa. Cu rezultate bune-bune si-n timpul liceului, a-nceput si pentru ca sora ei mai mica, deprinsa cu treburile prin gospodarie a fi mai mereu stalpul casei pentru toti membrii familiei ei repara gardul, spargea lemne de foc si era barbatul familiei, dupa ce bunicul incepuse sa dea semnele vadite ale neputintelor specifice varstei batranetii, iar antrenamentele dure pe saltele unde smuncea si trantea oponentii o calisera ca pe vremuri sabia din otel incins si racit fortat pentru a-i conferi duritate, Dina avea deci exemple apropiate ideii ei ca atunci cand realmente vrei ceva, poti! O data pentru ca ea nu-ncetase vreo clipa sa creada mereu in puterea vointei proprii de a obtine lucrul, sau rezultatul dorit actiunilor pe care le derula mereu increzatoare, iar pe de alta literatura ce-i devenise prieten si refugiu dupa pierderea parintilor i-a dovedit mereu ca dincolo de puterea de atractie a lucrurilor intre ele, sau evenimentelor ce-ti inunda existenta, existenta undeva in lumea asta, la orizont pe care-l intuiesti undeva fara a fi poate capabil de a-i si localiza fizic locul geometric ocupat pe care sa-l poti la o adica sa-l indici punand mana si simtindu-l, asa cum fac bebelusii cand incep explorarea noii lumi in care se simt intrusi.

Cu alte cuvinte ca atunci cand ti-ai faurit din felul tau de a fi de cand te stii, aliati si prieteni de nadejde in imaginatie, incredere, concentrare, vointa, atunci si tot universul a carui oricat de infima parte constitutiva i-ai fi, va tine cont de tine si de vointa ta si te va ajuta sa-ti descoperi de unul singur acea forta necesara indeplinirii visului tau. Si cum visul ei a fost sa zboare, pe cand obisnuia sa-si cheme in familie mai nou sora cu apelativul Ioana d’Arc pentru constitutia sportiva ce emana de departe tonus si energie inepuizabile, Dina a inceput si ea sa vada recursul la sport o solutie optima pentru urmatorul ei pas inspre visul ei. La examenul de admitere la Academia aviatica, sustinut la scurt timp dupa ce bunicul pierduse, impacat ca fetele sunt deja mari si pe drumul lor sigur in viata si ca misiunea lui in viata asta a fost indeplinita lupta cu viata, rezultatul n-a mai uimit-o deloc, stia ce poate, doar ca nu credea intrutotul ca n-avea sa se regaseasca acolo de unde incepuse cautarea numelui sau printre cei admisi, dinspre ultimii validati. Se chiar infierbantase nitel-nitel si totul crestea in ea ca un foc mistuitor in timp ce nu-si gasise numele pe lista admisilor, cand ajunsa in a doua parte a ultimei liste ce numara ultimii 10 candidati validati de comisia de evaluare examenului-test respira usurata doar de un gand care-i trecuse brusc prin minte si care-i spunea neincetat: Cand vrei cu adevarat ceva, universul conspira si el odata cu tine la atingerea obiectivului tau – asa ca, dintr-odata fata-si lua curajul de a pasi invers ultimul pas al cautarii numelui sau pe lista candidatilor declarati admisi. Si aruncandu-si pentru prima data ochii pe lista de unde incepeau rezultatele evaluarii membrilor comisiei, nu-si putu, la modul ca nu voise a-si suprima exprimarea bucuriei imense de a-si fi descoperit numele fix in capul listei. Vicecampioana nationala de la limba romana din gimnaziu devenea campioana listei unde comisia de evaluare analiza forta, rezistenta si rapiditatea, calitati fizice care caracterizeaza orice membru al armatei, iar apoi examenele scrise fusesera cu brio trecute de Dina, prescurtarea de la Doina- mama, asa cum din prima vacanta de vara isi amintea ca-i raspunsese bunica ei cand o-ntreba de unde vine numele pe care-l are ea. Asa ca pentru o asa reusita, isi elibera toate emotiile ce-o-ncercara de cand alesese total neinspirat sa-si caute numele in tabelele listelor cu candidati admisi de la coada-nspre cap si exclama un sonor Yes!!! urmat indeaproape de fredonarea unui refren care-i sustinea indeaproape asidua autoeducare a posibilitatilor sale expresive dintotdeauna: Eu stiu ce stiu, fac ce vreau euuuuuu!

Zborul, notiunea ce-o impresiona prin desprinderea de suprafata fixa in care corpurile pareau a fi fost fixate, imponderabilitatea cu care se familiariza urmarind documentarele ce explorau spatiul atmosferic, povestea nefericita cu parintii ei si ai surorii sale, apoi visarea din copilarie si adolescenta cu antrenarea curajului sa-i dea mereu imboldul interior sa creada ca poate sa-si depaseasca propriile limite era acum mai accesibil dorintei ei celei mai aprinse de a explora lumea, avand la baza aceeasi idee cu detasarea, resimtirea unei usurinte cu care desprinderea de sol te face ca om sa te simti nu doar la propriu in aer, ci si deasupra tuturor, frizand si riscuri in orice moment, dar si dand prin propriul exemplu ca se poate domina si aerul de catre om, curaj si celorlalti sa-si urmeze cu fermitate atingerea scopurilor si visurilor catre care nazuiesc dintotdeauna si fata de care uneori un singur pas important le mai ramane de facut in a trasa granita intre dorinta-visare si realizare, atingere a obiectivului si bucuria de dupa implinirea in sine: curajul, adica, in propria definitie, seriozitatea cu care-ti ascuti toate simturile asa incat sa-ti poti auzi si intelege inima cum si de ce bate, pentru cine si ce si in acest fel sa stii cine si ce conteaza realmente pentru tine si viata ta. Pilot militar, comandorul Dina Sivenco, dupa casatoria cu alesul inimii ei, colegul ei de escadron de lupta are mereu parte de calatorii. Zborul a fascinat-o prin desprinderea de ceva, de sol, de trecut, de amintiri dureroase, de platitudinea vietii comune, de frica de a nu putea iesi la liman si a-si afirma curajul vointei de a dori si altceva de la viata, cariera, profesie, mariaj, decat locul comun in care societatea a-nvatat printr-o restrangere in mod curent la gama paletei ocupatiilor domestice familiale, tot universul feminin, guvernat de principiul matern al mamei care naste, creste si educa pruncii si gateste si spala, calca si poarta frumos intreaga familie fiind stalpul de baza al celor mai mari reusite ale celorlalti membri ai familiei proprii in fapt, ea, femeia care invata sa ramana mereu in umbra flashurilor care lauda reusitele pe care ea le-a crescut, educand si semanand curaj, respect, mentalitate si adunate la un loc ele au dat rezultat. Bunica Maria este sora mai mare a Raisei, asa-i spune sportiva care smuceste si tranteste oponentii pe tatami, in apartamentul ei din capitala unde a venit sa-si urmeze cariera si chemarea inimii, sotul ei e coleg de club sportiv, doar ca la alta sectie, unde nu e prea multa tranteala, ci inot si bataia pe minge, caci aruncarile la poarta au mai multe sanse de goluri ca cele de la fotbal. Handbalul pe apa cum mai e denumit polo e sectia aflata in proximitatea salii de antrenament pentru judo, unde Raisa exerseaza. Nu intamplarea, pentru ca nici ea nu crede ca ceva in lumea asta, lucru, actiune, eveniment nu vine in actualitate doar ca rezultat al unor vointe si forte care se dueleaza pana-n momentul cand una dintre ele e mai puternica in manifestare decat cealalta castiga acest drept sa-i zicem si atunci devine capul de afis al interesului comun, caci de multe ori evenimentialul social are prin disiparea mare de care se bucura atat oral cat si prin restul modalitatilor de a se transmite, are deci meritul sau de a fi transat asa iar nu altfel manifestarea unei realitati ce-i pe buzele multora actuala, ci mai degraba avea ea sa constate ulterior cand intalnirea de atunci, ea intarziase pentru ca se-ntorsese din drum uitand ceva in casa inainte de a pleca la antrenamente, iar el respecta agenda lui curenta in acea zi, potrivirea aceasta, avea sa fie rod al intalnirii de atunci, motiv pentru alte si alte noi intalniri, care au facut ca prietenia sa se lege firesc intre firi asemanatoare, diferite intre ele in mici aspecte care nu a facut decat sa le intareasca legatura si sa le-o completeze unitar asa cum e firesc ca doi oameni ce simt la fel sa se sprijine si completeze reciproc in tot ce fac, emit, gandesc, sunt.

Casa de la tara a ramas vie si a-nvatat sa-nvinga si ea lupta cu timpul si ale sale nebuloase intemperii si a devenit casa de vacanta unde familiile celor doua surori se reunesc alaturi de bunica lor in concediile pe care au tot timpul din lume sa si le sincronizeze pentru a nu rata nicicum bucuria impartasirii momentelor cu adevarat importante, cum sunt cele in familie. Familia militarilor de cariera, locuintele de serviciu si desele deplasari in interes de serviciu, la aplicatii si exercitii cu impact si interes strategic international fac din zbor un lait-motiv in sine, o calatorie continua asociata perspectivei cu care ambii soti cad de acord ca viata prin ochii lor poate fi privita fara a-i stirbi nici insemnatatea, fascinatia necunoscutului dezirabil a fi cautat si explorabil pentru a fi candva si dovedit nu pun pret prea mare pe felul cum sau in care arata cuibul lor. Important e ce au ei doi impreuna, unitatea in cuget si-n simtiri manifestandu-se prin respect reciproc si o autodisciplina ce face din alegerea uniformei de pirati ai aerului o misiune, un scop, un sens al vietii, in care ambii se aventureaza precum taurul la corida, cu capul si coarnele ascutite inainte dupa panza cu care-l incita matadorul ce tine ascunsa privirii sale sabia cu care, la un moment dat il va rapune la capatul multor Ole-uri pe care le starneste amfitrionilor intregului spectacol pe care-l creste-n randul spectatorilor din tribune. Raisa si sotul ei poloist in schimb da, ei au aceasta preocupare si de la stilul simplist guvernat de bunul simt comun de raportare la felul in care spatiul interior al casei poate fi valorizat in asa fel incat sa constituie prin forma, continut, culoare si alte aspecte karmice si feng-shui locul, timpul si universul care binedispune, concentreaza si capaciteaza forma si modul de expresie, de actiune al celor ce-i dau valoare si din spiritul, personalitatea si felul lor de a fi inrauresc prin tot ce degaja ei un echilibru si-o armonie pe care le pastreaza cata vreme sunt intr-o simbioza intre spiritul lor interior si cel al spatiului unde convietuiesc. Pe principiul practic al lui Cum iti asterni, asa dormi, culoarea care le reda celor doi sportivi vivacitatea si spiritul combativ ce-i caracterizeaza e albul, culoarea puritatii si a armoniei si perfectiunii cautate si pe care ambii considera la unison c-au gasit-o pentru fiecare dintre ei in persoana celuilalt. Mobila si piese, culori, forme, corpuri nu conteaza acum ca nu facem o radiografie sau o reclama tv a casei unei vedete, ci aducem in vizor alegerile inteligente in materie de incalzire a spatiului de locuit. Stim bine cu totii si vechea si uzata Iarna nu-i ca vara, dar si surpriza dezechilibrarii caracteristicilor manifestarii tipice a vremii in sezoanele care nu mai sunt cum erau odata de cand cu efectele tot mai nocive ale incalzirii globale, efectul acela de sera produs ca urmare a exploatarii la scara macroindustriala a resurselor naturale ale planetei ce transforma mediul intr-o cortina dupa care tot mai multi ahtiati dupa profit economic imediat si cu orice pret arunca deseuri, negandindu-se si ce repercusiuni au astfel de gesturi pentru mediu si pentru toti ceilalti, plante, animale, oameni de acum si generatii viitoare, caci efectele se simt si acum si continua tot mai rau pe viitor. Izolarea termica a peretilor exteriori petrecuta intre timp a avut efectul scontat simtit si vara cand doar gazele mai disturba o noapte de amor cand intra pe geamul usor crapat pentru a aduce racoarea instelata de afara si de a da romantismului sansa de reusita deplina a serii, dar si iarna, cand, spre deosebire de anii trecuti cand caloriferele vechii centrale administrate de stat nu incalzeau suficient agentul termic pe care-l disipau in case tevile vechi, centrala de apartament a facut clar distinctia intre client multumit si altul si neincalzit si imbaiat in apa mai mult rece decat prea calda si cu banii mult prea multi luati pentru ceva ce nu a primit la o calitate satisfacatoare, dar si pentru ca pierderile de retea se suporta, cum altfel decat, retrograd, ca-n comunism, adica la gramada! Dar si moda centralei termice de apartament, cu o viata garantata de producator limitata la un timp de 8-10 ani face ca gasirea unei solutii alternative dar si mai avantajoase sa te preocupe. Asa de pilda, au considerat cei doi soti ca viabil este procurarea panourilor radiante cu infrarosu, a caror garantie a producatorilor creste simtitor timpul de utilizare la parametri optimi pentru consumatorul casnic. In plus diferenta de perspectiva asupra felului in care se face incalzirea si filosofia feng-shui, elementele decorative din spatiul imobil completeaza gama de beneficii pe care omul le simte. Pe de o parte gazul consuma mai mult ca sa pastreze o temperatura ambientala constanta la o anumita valoare, mai ales cand pericolul gradelor de afara ameninta peretii exteriori al locuintei care nu au fost ezolati termic. Apoi gazul umezeste, poate pereti si rezulta cand nu e aerisit bine spatiul interior fenomenul de Igrasie, sau asa-numita apa pe pereti, care culmea, nu curge de la robineti, cum poate ca mai suna un refren al folclorului urban actual in permanenta de-o vreme-ncoace, ci se produce din cauza ca peretii nu respira. Aici, solutia producatorilor de panouri radiante cu infrarosu e revolutionara, nu in sensul acela de a da jos guverne, sau de a impusca pe cineva, ci de a rasturna o veche stare de lucruri si de fapte, propunand ceva inovativ: incalzirea ambientala, pereti si tot absolut se face prin transmiterea indirecta a caldurii dupa ce ea a fost inmagazinata initial de obiectele din camere, consecinta a carui fapt se reduce pierderea de caldura. Pentru sanatatea omului ce anima locuinta asta se traduce in stimularea, sau ameliorarea bunei circulatii sagvine atunci cand poate circulatia periferica nu e atat de buna la nivelul membrelor inferioare si/sau superioare, la fel si-n cazul aparatului respirator pe fondul incalzirii ambientului care nu umezeste aerul, asa cum se poate intampla mai degraba in cazul incalzirii pe sistemul centralelor cu gaz, omul are-n casa lui, la multe grade sub 0 afara, temperatura optima dorintei sale, fara a tusi, stranuta prea multe Hapciu-uri si a-si dezechilibra metabolismul pe fondul unor conditii ambientale ce-i cauzeaza la o adica pene in buna sa functionare. Cand se intampla, rar, trebuie spus asta, dar si completat ca este de la sine inteles ca alegerea profesionala a Dinei justifica imposibilitatea unei frecvente mai mari, ca Dina sa-si viziteze sora mai mica, dar cu atat mai mult cu cat e mai rar, e apreciat acel moment la adevarata lui valoare, nu pot sa nu-si spuna una alteia ceea ce poate dintre primele amintiri de care isi mai pot aduce aminte se invarte in jurul focului si a caldurii. Atunci ele se felicita pentru tot ce au putut trai impreuna, pentru felul in care viata nu le-a rapit si ingerul protector constituit din bunicii din partea mamei cand viata le-a rapit nedrept parintii. Cu cat poate c-a parut cand si cand mai grea, viata fara parintii lor, si-au descoperit prin ele insele chemarea inspre ce vor sa faca mai departe si au gasit in tot acest timp si omul potrivit care sa le fie aproape in lume si viata, conferindu-le fiecareia sentimentul unic de pretuire, respect si iubire pe care doar atunci cand iubesti si esti iubit inapoi ti-l poate da. E ca o garantie a faptului ca poti conta pe un viitor sigur, n-ai nevoie de hrana sau de cuib, cand ai pe cine iubi, care te mai si iubeste, ca nu-i putin lucru si nici ceva iesit din comun, sunt destule cazuri cand iubesti si inapoi nu prea mai esti si atunci nu e bine.
Familia a ramas valoarea de baza si secretul invingerii greutatilor prin lume si timp, victorie cu atat mai frumoasa si de pretuit cu cat a necesitat o mobilizare si un sarg vadit printr-o inima rosie. La fel ca familia, unitatea si stabilitatea unor oameni o da si casa pe care impreuna acestia o cladesc si dupa cum si de cat de bine sau atent e ea si mentinuta asa incat nu doar sa para, ci sa si fie locul potrivit pentru ca alaturi de omul iubit sa te simti bine si-n pielea ta, dar si-n casa pe care sa ai motive de multumire cand o numesti a ta, e chestiune si de alegere, de informare, de inspiratie, nu de noroc, sau intamplare. Infrarosul panourilor radiante face casa buna si cu feng shui si cu karma!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s