jaluzica ochilor cuminti

osemintele de ciufuri
stranse-n cozi frumos la spate
se perinda printre ciucuri
si niste cuci-ncep sa cante
a paguba printre ramuri
cand secunda iar se scurge
cu viteza stingerii luminii.
se-nfioara hop si top
deapana cu fiecare mana
tot ce strecuratoarea mintii
apucat-a ca sa cearna
dintre bulgarii cu vremuri
reci si dure-n griul lor
fruntile din spatele cu geana
obosite de pe drumuri
lungi si grele
ocolind minciuna
farama cu palma talpii
incaltarile mocirlei
atarnate-n cuiul noptii
ploaia diminetilor cu roua
sa vina sa le ierte
peste vaile din terebintii
pietrelor cu ura
aruncate-n geam gramada
fericirea ca s-o cheme.

Advertisements

cosmos

caii nu merg la pas
decat atunci cand cred
ca cine-i tine de capastru
e si prietenul si stapanul
care le spune povesti
si nu le poarta
morcovul prin fata ochilor
la o distanta mereu insuficienta
incat sa n-o poata ajunge
cu dintii stramosii lor
de talie mai mica.
pasari si licurici
iradiaza
adie briza-n sinfonie
clepsidra someaza
popcornul se varsa
marele coboara treptele
sucul dilueaza
actiunea trepideaza
ochelarii-ti baga-n casa
gloante si-adrenalina
cat sa zbori o viata.
zambete si serioase
fete, chipuri-n multime
patineaza si-asculta destinul
radioul tine hangul

angular

rotile cerc descriu in pasi
cucernici lasati in urma
pe caldaram
la fel ca si omul
care pe branci
se taraste
din rasputeri
in fiecare zi
sa descopere
intelesuri multiple
pentru cadoul cel mai dorit
de cei pe care-i doare
viat-atat de tare
incat bucuria desfacerii
cadoului se schimba la fata
cand moartea bate la usa
iar timpul cu amintiri
cu tot si cu doruri
ce renasc instantaneu
fac din cadoul nedesfacut
cu bucurie
globul de cristal
si pocalul cel sfant
din care cup-a victoriei
licoarea veninoasa
duce prin vintre-n mormant
curajul necaderii
in dizgratia suferintei
care ucide omul in viata
dar nu-l salveaza
cu totul de crude dureri
ce-s moarte pe silent
si dezonoare.
sensu-i cu tine prin tine
si capata contur
prin puncte de vedere
din unghiuri repetate
cu rabdare si atentie
pentru focalizare.

note

pitonul n-are de ce musca
cand poate ca sa prinda
pestele de aur
sa nu-i scape
din stransoarea
imbratisare
fara suflare
de viata
in lipsa
orbirii din ochi
sacrificiul suprem
si nu amorezare
cu toane
si capricii
delicii
de dus intre ape
spalate
in cuvinte
si-n stari
ce se bat
in piepturi
si-n minte
prin juraminte
lasate s-adoarma
imprastiate sub perne
dezvelite in ore
grele de noapte
cand aripa coboara
nadirul atrage
abisu-i albastru
so, I don’t need nobody
but you wide spread hand
cu degete adunate
cat sa vrea sa stie
ca inima-i acolo
bine pazita
ca firul de iarba
in bataia calda
a razei de soare

a(ri)pa

feliata pe spranceana
painea diminetilor de vara
coapta-n zeul soare azuriu
inundata-n cana ploilor de boabe
calde, macinate si mieroase
cu ea duce inainte
amintiri si doruri sacre
cele multe care poate
sa se-adune-n sac de zestre
printre ochi ai mintii
si sertare cu ferestre
pana calca si-n poveste
si-ntr-o zi ca cea de ieri
sau maine
pe cararea sau trotuarul
de pe care calea
se arata
mai vie ca altadata
cu aceeasi confidenta
ca-i una si-aceeasi
si care se cheama
vrere
sau
vointa.
ca, nu-i peste picior
sau mana
ca sa iasa
nu, nu piciorul
si nici mana afara
ca nu le-a capturat nimic
si nimeni nu va sta straja
pe potriva ta
cand vrei
apele interioare
sa le speli
cu juraminte arse-n
cuptor de inima rosie
ce simte, doare si iubeste
topeste si-ntareste-apoi
simtirea ca otelul
pentru sabiile de demult
si cu ploi din cerurile-cercuri
invadand cu lacuri-mari
piepturi ravasite de nevoi
si sarcini pentru umerii saltati
sa tot duca si sa traga
pana ce sageata intra-n tinta
si-o separa, si-o divide
laurii curgand cu stropi de roua
de pe frunti muncite tare
si din norii lacrimilor cu sare
amarul-dulce-al izbavirii
calca talpa goal-a fericirii
pe timidele fire de iarba
verzi mereu si-ntotdeauna
ca mai inainte
in roua radacinilor eterne
ce stiu tot si pas si cale
de mult mai dinainte
pentru orisice-mprejurare
mai presus de ce poate
sa-nteleaga om cu minte.
e scris ce se va face
si va fi pe cand s-o stii
ramane amintirea-fantezie
de realizat cumva-candva
in piesa scenei ce s-o juca
cand nicio regie dinafara
nu va fi-n sala
fara biletul ce se vinde
acolo afara
la intrare