jaluzica ochilor cuminti

osemintele de ciufuri stranse-n cozi frumos la spate se perinda printre ciucuri si niste cuci-ncep sa cante a paguba printre ramuri cand secunda iar se scurge cu viteza stingerii luminii. se-nfioara hop si top deapana cu fiecare mana tot ce strecuratoarea mintii apucat-a ca sa cearna dintre bulgarii cu vremuri reci si dure-n griul lor

cosmos

caii nu merg la pas decat atunci cand cred ca cine-i tine de capastru e si prietenul si stapanul care le spune povesti si nu le poarta morcovul prin fata ochilor la o distanta mereu insuficienta incat sa n-o poata ajunge cu dintii stramosii lor de talie mai mica. pasari si licurici iradiaza adie briza-n

angular

rotile cerc descriu in pasi cucernici lasati in urma pe caldaram la fel ca si omul care pe branci se taraste din rasputeri in fiecare zi sa descopere intelesuri multiple pentru cadoul cel mai dorit de cei pe care-i doare viat-atat de tare incat bucuria desfacerii cadoului se schimba la fata cand moartea bate la

note

pitonul n-are de ce musca cand poate ca sa prinda pestele de aur sa nu-i scape din stransoarea imbratisare fara suflare de viata in lipsa orbirii din ochi sacrificiul suprem si nu amorezare cu toane si capricii delicii de dus intre ape spalate in cuvinte si-n stari ce se bat in piepturi si-n minte prin

a(ri)pa

feliata pe spranceana painea diminetilor de vara coapta-n zeul soare azuriu inundata-n cana ploilor de boabe calde, macinate si mieroase cu ea duce inainte amintiri si doruri sacre cele multe care poate sa se-adune-n sac de zestre printre ochi ai mintii si sertare cu ferestre pana calca si-n poveste si-ntr-o zi ca cea de ieri