Eroii copilariei

Inca de pe cand era un ghemotoc cu par balai care fugarea pasaretul din batatura, de se trezea oprit din vajnica actiune care agita bietele ouatoare doar de cocosul cel rosu cu creasta mandru purtata drept inaltata spre cer ce-i sarea mereu in spate, Nicusorul bunicilor sai, unde crescuse baiatul in cea mai mare parte a copilariei, caci parintii lui erau tare ocupati cu indatotiririle de serviciu si nefiind mereu prin preajma lui nici nu puteau sa se si fi ocupat atent de el era tare nazbatios. Pana sa-nceapa gradinita si mai apoi scoala, tot satul bunicilor sai din partea mamei-i stiau deja ispravile, dintre care partea cu animalele din curte era de loc curent, cele mai de poveste fiind altele. Se facea ca micutul impielitat se-ntorcea-ntr-o zi posomorata, rece si ploioasa de la gradinita acasa. Cum acasa la el se ajungea nu cat ai clipi, ca nu era strada asfaltata, ci drum pietruit, de tara, ce urca pe dealul unde si gradinita si casele oamenilor rasarisera imediat dupa razboi ca ciupercile dupa ploaie, cand soldatilor armatei romane, majoritatea bunicilor copiilor nazdravani de teapa lui Nicusor adica, li s-a oferit un petic de pamant si ei si-au ridicat casele aici. Loc pasnic, ocrotit de linistea codrului de agitatia vietii de oras ce incepea sa reconstruiasca o noua fata a tarii, bunicii lui Nicusor isi puneau mari sperante in copiii lor, parintii zvapaiatului pentru bunul mers al tarii. Iar de cate ori apucau rar sa vina sa vada impreuna baiatul lor, Nicusor nu stie nici el cum se facea, eu nici atat, caci doar spun povestea fara d-o fi trait indeaproape cand ea se-ntampla, ca ba era de negasit, plecat la joaca dupa gradinita cu ceilalti copii si rataceau pe ulite, ba nazbatiile pe care nu-nceta vreo clipa sa le faca puneau pe jar case-ntregi de oameni. Asa ca fie Nicusor era pedepsit, fie se prefacea bolnav, nu, nu racit, sau cu febra, ci afectat mai degraba de toate reprosurile cu care-i atacau avantul lui de copil in explorarea lumii, toti acei oameni mari si unii batrani ce-l mai numeau fara opreliste ghiavol impielitat si-l ocarau pe-o parte, iar pe o alta-si faceau sfanta cruce rugand cerul plodul sa se cuminteasca si sa nu mai puna-n pericol nimic din calea lui. De rusinea mamei sale mai mult decat de privirea neutra a tatalui sau, capitan de nava maritima care nu de fiecare data cand ajungea mama lui la bunici sa-l vada, putea si el s-o insoteasca, pentru ca asa se facea ca programul parintilor sa nu se pupe in dese randuri si atunci de viata lui nu se puteau interesa amandoi parintii sai deodata, ci pe rand. Cand venea in schimb tatal inapoi in tara si o permisie scurta-i permitea sa respire aerul romanesc, lua masina si toata ziua era alaturi de prichindelul pe care si la 5 si la 7-8 ani tot la fel il considera c-ar fi, iar schimbarile, pentru ca timpul nu sta vreo clipa in loc si copiii cresc, le constata la fata locului cu ceva suprindere si-n priviri, dar si in glas. Cand piticul sau ii sarea de gat si el se ridica atunci de la nivelul pamantului unde coborase nivelul sa fie de-o seama cu fiul sau, ambii zambind bucurosi iar ochii fiindu-le scaldati in lacrimi de bucuria revederii, rare si cu atat mai pretioase si intens traite, ambii lasau capetele pe spate si priveau cerul, iar de acolo parca cineva le-ar fi spus o scurta poveste care se termina bine, caci mai apoi cand tatal isi lasa jos din bratele sale copilul, emotia revederii trecea fiecaruia dintre ei si Nicusor era si el mai cuminte si zilele urmatoare. Dupa care iarasi uita de factorul care-l facuse pret de cateva zile sa fie si el mai om si nu impielitat si dupa orele de scoala uita de lume si de tot prin padure cu alti colegi de joaca. Cand venea cu ochii vineti seara tarziu acasa le zicea bunicilor razand chiar de durerea ce-i provocase noua infatisare nu incetase, c-a alunecat din pom cand incerca sa faca si el ca Nadia la paralele si craca se rupse cu el si fata se lovise de ciotul altui pom taiat, noroc cu Tedi si Vasi ca erau cu el, ca altfel n-ar mai fi gasit el singur drumul spre casa.
Desi istoria acelei zile fusese alta si-o remarca rautacioasa a lui il facuse pe unul din tovarasii de joaca sa sara la bataie, de unde si noua infatisare a baiatului Nicusor a-nteles repede gravitatea situatiei in care se afla si a ales de dragul prieteniei sa absolve de vina cauzarii noii lui infatisari pe faptasul, care nu era intocmai singurul vinovat de tot, daca stam bine sa analizam. Iar el o facuse foarte repede si-ntelesese faptul ca daca face pe paraciosul si se smiorcaie ca cineva l-a lovit, nu doar ca se va juca singur pentru ca bunicii lui i-o vor interzice, dar si ca cel parat va primi poate o corectie acasa, lucru care va face ca lucrurile intre ei doi sa nu mai fie la fel. Asa a trait cu un pic de culoare inchisa la ochi, timp in care a fost ascultator pentru ca nu voia sa riste nici sa iasa din cuvantul bunicilor sai, nici sa riste alta lovitura, sau sa intre in alta incurcatura care i-ar fi ingreunat situatia, asa ca dand false sperante adultilor ce-l cresteau a asteptat doar sa-si mai adune putin fortele pentru ca mai apoi sa reia activitatile sale obisnuite. Asa a fost si cand, apropiindu-se deja de 10 ani, povestile pe care le citea cu Huckleberry Finn ii dadeau noi si noi idei de peripetii, asa ca pornit sa faca pe exploratorul, Nicusor prinse soparla mica si verde pe cand iesise de la scaldat si cu gandul de a vedea si el cum e sa operezi pacienti, asa cum facea mama lui la spital, se puse pe chinuit micul animal nevinovat de a-i fi cazut in plasa. Prevazator in privinta a tot ce se putea intampla, amintindu-si de faptul ca atunci cand era prea entuziast o patise si bunicii lui fusesera tare ingrijorati si-l mai si pedepsisera atunci cand venise acasa invinetit la ambii ochi, prinse mai intai soparla intr-o capcana, un saculet de nailon pe care-l legase la gura pentru ca sa nu-i scape trofeul. Uitand de animalul abandonat in sacul legat la gura care se stinse intr-un final, iar cand dupa ce ratacira cu baietii in cautare de plante diferite, aromate, colorate pentru ierbarul pe care trebuiau sa-l pregateasca la scoala, isi aminti de soparla, mirosul ii sperie intr-atat incat intelesesera c-au comis o crima! Nedorind a lasa si urme ale faptei lor, au decis nu sa-ngroape lesul, ci sa-l faca friptura, c-asa vazusera ei toti la televizor cum se-nfrupta Hercule si gasca lui de prieteni din fiarele  padurii, dupa zile-ntregi de lupte, mai urmau si seri de copioase benchetuiri, cu fripturi si vin cat cuprinde. Apa lacului tinea locul vinului din film, mica taratoare moarta deja cu zile, lasata fiind fara aer in punga in care fusese inchisa, era pe post de vitei, miei, porci si alte delicioase protapite la focul care le rumenea carnea facand-o crocanta si irezistibila. Pe acelasi principiu cu felul in care animalele erau fripte pe foc, un betisor trecea dinspre gura micului animal inspre coada, dar nu din prima, caci n-a mers si au mai tot ascutit ramurele care sa nu se rupa in timp ce treceau prin burta animalului inainte ca sa poata iesi intregi pe partea unde  coada nu mai era functionala, pana cand aproape ca se insera si friptura inca nu era gata ca sa le domoleasca lor foamea. Bunicii copiilor ingriorati in schimb la casele lor, ca ce fac copiii si unde-or fi ei, fie cum o fi, numai intregi si nevatamati sa fie, ca odata recuperati din intunericul serii i-ar fi pus ei la loc pe brazda, dar nevazand nicio urma din galagia pe care adeseori jocurile lor o faceau pe ulita, puse pe ganduri pe bunica lui Nicusor care-si trimise barbatul dupa impielitatul ei nepot, zicandu-i: Afla-l ca ne omoara fata daca-i pierdem aici in munti copilul. Ne taie ca pe pacientii pe care-i face bine la spital si pe noi n-o sa mai vrea sa ne faca la loc bine, daca ne taie ca i-am pierdut copilul!
Cand lanterna batranului obosise deja dupa mai bine de-o ora de cand plecase de acasa, fara ca vocea neastamparatului sa apara in bataia palidei lumini, un miros de fum batut de vantul serii-i ajunse la nari. Urmat cu intuitia omului care traise clipe grele in viata lui in timpul razboiului, fumul il aduse la locul faptei unde cei 3 mici banditi incercau, dar fara sa le iasa tentativa, sa faca si ei friptura ca in film. Gatasera cutia de chibrituri pe care Nicusor o luase la el in buzunarul pantalonilor nu musai anticipand ce ar fi vrut ei sa faca la joaca, ci intelegand ca, oricat de neastamparat ar fi, bunicul sau il invatase o data pe cand il mustra de greseala pe care o comise altadata cand se pierduse in beciul nu stiu carui vecin pe cand se juca alaturi de nepotul acestuia, ca o cutie de chibrituri te poate ajuta sa semnalizezi locul in care esti undeva ratacit si sa ajuti astfel pe cineva sa te gaseasca. Cand frigul serii dadeau copiilor dincolo de sentimentul deziluziei nereusitei in privinta animalului prajit pe foc, bunicul lui Nicusor ii gasi pe toti 3, nu speriati, ci doar suparati ca foamea nu le e domolita de ce se voia copioasa friptura din padure.
Astazi cand domnul inginer Nicolae isi aduce aminte de Nicusorul copilariei sale rade si-i dau si-acum lacrimile de ispravile sale pornite din ideea de a face din lumea perceputa in felul pe care copilul de atunci o putea face, un loc mai bun, dupa aceeasi gandire inca neslefuita si putin diferita de felul in care o faceau si atunci si o fac si acum oamenii mari. Asa ca atunci cand fiul sau, e-n supravegherea bonei sale pe cand el si mama lui sunt la serviciu, stie ca ispravile lui Ben Tennyson il vor ajuta pe cel mic sa traiasca si el emotiile copilariei autentice, atunci cand episoadele in care micul erou de 10 ani si puterile sale speciale-l ajuta sa rezolve tot felul de enigme si sa faca realmente din lume un loc mai bun si mai sigur.

01_ben-10-keyart-150x150

Puterile conferite lui Ben de , cele care-l transforma in alte creaturi mai puternice decat un copil de 10 ani simbolizeaza visul oricarui copil de a nazui sa transforme lumea intr-un loc mai sigur si mai bun decat cel in mijlocul caruia el traieste si unde, asa cum experimentase Nicusor in copilaria sa de la tara, tare bine-ar mai fi fost sa fi avut si el un dispozitiv-ceas din acela care sa-i confere puteri supranaturale cu care sa schimbe lumea in mai bine. Asa scapa si de atatea ocari pe care le auzea printre latii gardurilor vecinilor bunicilor sai, unde i se duse repede de tot renumele de nazbatios copil, mereu pus pe sotii. Ben Tennyson e super-eroul celor mici, iar Ben 10 e numele serialului de desene animate pe care copiii-l pot urmari intr-o noua serie difuzata de canalul lor favorit Cartoon Network! Haideti si voi sa traim experientele fascinante ale copilariei si sa-l sprijinim indeaproape pe Ben10 in misiunea sa importanta pentru toti

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s