pas

e verde si-i a lui
glia ce se catara si-n pomi
pe ziduri de cetati
sau case aramii
nevoia de rivalitate
pentru vanturi reci
si ploi
ca sagetile-ascutite
semintele ierburilor
prea inalte-n dealuri
uitate-n colturi de lumi
abandonate de suflet
unde fulgerele-s stalpii
casei care nu se vede
pentru ca nu este
si nici n-ar putea sa fie
cand gascanul canta
ca nimic nu se compara
cu ceva
ce-a apucat sa iasa-n lume
fara plete-n vant
si fara basmale
curg gloantele pustilor
ce curma vieti
din fase pline de viata
la-nceputuri de copii
ce n-au nimic
de castigat
sau de pierdut
decat tot ce sunt ei
intr-o lume-n care
n-au cerut nimic

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s