tonpal

pete apar din loc in loc
in urma pasilor lasati
cu ravna goanei matinale
printre stropii apasati
noroi si baltoci
printre stejari
si putina piatra-n zori
ce-aminteste de rutina
aia veche de mai demult.
soare nici ca mai apare
printre-atatea site
sifonu-i sursa de sinfonie
ori de cate ori se stie
setea umpli cu gaze
si-ntunericul noptii
tine de foame cand si gerul
amendeaza ades dulceata
prajiturii diluate
in ceaiul bun de seara
binecuvantare cuvenita
dup-atata frig si ceata

Advertisements

colti

salamandre-n vreascuri duse
printre soapte mormantale
acolo undeva
departe duse
tarate de povara cozilor prea lungi
pe care si destinul le-ncovoaie
si le face tot mai grele
omoara cu destainuirea
faptului pe care omenirea
uita sa-l mai aminteasca
printre-acele stari de spirit
care, cand e cazul sa trezeasca
viermele tanjirii dupa ceruri
poate face si minunea
chiar traita de coconul
care trece si se-nalta
precum fluturii vioi de primavara
care florile polenizeaza
cu zburdalnica lor neprihanire
ce-ncanta nu doar stare
ci privire
asupra-ntregii vieti
menire sacra dintre vechi
sa taci cu ochii-nchisi
pan-auzi tacand de tot
si zgomotul din forfote

maaa

apelor din coate dati-le fiorul
fricii care seaca vieti
vaporii ce se ridica
atunci cand ploua cu galeti
peste norii diafragmelor purtate
pan-atunci-n ploile ravasitoare
care zvanta pan’ la os
tot ce fierbe-nauntru.
eu sunt cel care am fost
atunci cand cel care era
tocmai se pregatea
sa mearga, sa devina
nu prea bine sa decida
cand si unde ce sa faca
pana cand in fata
nu se arata tare ca piatra
zidul.
aer trece si prin el
ca prin tot ce face
plamadirea mintii sa existe
mana omului sa nasca
din nimicuri foi de vita
zestre pentu foc si minte
cerului de prin morminte

gong

iris nu mai bate
intre faruri se-ncovoaie
si-ntre focuri zbate
furia din piept sa scada
si emotia urechii serbede
s-asmuta lupul negru
din padurea noptii
fara luna supermare
care-si cheama toti strabunii
infruptarea din altarul sacru
al firii juvenilei esente
sa devina chin.
nu mai merge ca-nainte
sa se faca sa se poata
orice regula urmata
poate-aduce-n sinea ei
miracolul obisnuintei
fara de cutume din trecut
care mai elibereaza
tensiunea ce se-aduna
pas-cu-pas si fiece secunda
cand din dar se face caz
iar costul nu-i a buna
cand se trece de parleaz

urmarire

dintre porti inalte
priveste lacom inainte
si pe cat de larg e tot
ce vezi in fata
aminteste-ti ca se poate
culorile sa te minta
si nici formele sa joace
rolurile care-s toate
dincolo de cortina
scenei pe care
o urmaresti cu privirea
chiar de cand ai invatat
sa faci asta
pentru prima oara.
tine minte, deci
ca pragul peste care treci
te duce unde vrei
cand realmente calci
sa chemi departarea
la tine si s-o faci
apropiata. atinge-o
pune mana si tine-o bine
cand apuci cu degetele toate
ce-ai visat de cand te stii
si-acum e la tine.