tonpal

pete apar din loc in loc in urma pasilor lasati cu ravna goanei matinale printre stropii apasati noroi si baltoci printre stejari si putina piatra-n zori ce-aminteste de rutina aia veche de mai demult. soare nici ca mai apare printre-atatea site sifonu-i sursa de sinfonie ori de cate ori se stie setea umpli cu gaze

colti

salamandre-n vreascuri duse printre soapte mormantale acolo undeva departe duse tarate de povara cozilor prea lungi pe care si destinul le-ncovoaie si le face tot mai grele omoara cu destainuirea faptului pe care omenirea uita sa-l mai aminteasca printre-acele stari de spirit care, cand e cazul sa trezeasca viermele tanjirii dupa ceruri poate face si

maaa

apelor din coate dati-le fiorul fricii care seaca vieti vaporii ce se ridica atunci cand ploua cu galeti peste norii diafragmelor purtate pan-atunci-n ploile ravasitoare care zvanta pan’ la os tot ce fierbe-nauntru. eu sunt cel care am fost atunci cand cel care era tocmai se pregatea sa mearga, sa devina nu prea bine sa

gong

iris nu mai bate intre faruri se-ncovoaie si-ntre focuri zbate furia din piept sa scada si emotia urechii serbede s-asmuta lupul negru din padurea noptii fara luna supermare care-si cheama toti strabunii infruptarea din altarul sacru al firii juvenilei esente sa devina chin. nu mai merge ca-nainte sa se faca sa se poata orice regula

urmarire

dintre porti inalte priveste lacom inainte si pe cat de larg e tot ce vezi in fata aminteste-ti ca se poate culorile sa te minta si nici formele sa joace rolurile care-s toate dincolo de cortina scenei pe care o urmaresti cu privirea chiar de cand ai invatat sa faci asta pentru prima oara. tine