eto

glandele nu ploua rece
cariile-ngana-n van
cantecul ce moare iar
cand se opreste bateria
vietilor ce fluiera si fals
acorduri luate de pe sus
cu suvita prea suflata pe o parte
si cu nasul prea aproape
frigu-ngheata mana si pe clanta
n-o mai lasa fara pielea
ce dinamiteaza serpuiala
pana-n acele ce intra
in adancul nefiintei flasce
ce se poarta prin spitale
dupa bonurile numarate
unul dupa altul
fara salturi de scapare
nici din ochi si nici
din alte parti sau parte
impartita fara seama
prin impozitare vaxa
valsul cantosurilor seci
de petale semanate multe
toate cate pot privi cu ochii
narcisele din cozi
de fete

Advertisements

(des)[fi]gur{[a]re}

musca din senzatie
cu muschii-ncordati
si falcile meschine
ca doar zi si noapte
poate fi atunci
cand fulgii vin
se duc si trec
de undeva se pierd
in sunete si sparg
cu coatele-ndoite
goale sticle fara voci
dinamita cetatuilor din vai
ascunse de taigale chele
in freamatul uitarii
gerurilor ahtiate
de-o foame prapadita
care nu se duce
nici cu verdele trecut
prin pala acuarelelor
de toamna.

iarasi ziua

carambul demnitatii prejudiciate
necheaza-n paritatea fantelor
obscure de atata calomnie
in care raul vietii
se dezmiarda.
apusul nu-i mai prejos
de-o simpla demagogie
iara somnul gata flama
ploaia ce-o mai stinge
sa nu arda
caci padurea nu mai e
decat rafturi pe raioane
unde nimeni cumpara de zor
mobila colorata.
pasii-nainte sunt de-a busilea
vanataile genunchilor poarta-n rotule
drama ascensiunilor moarte
inca din fasele murdare
ale copilariilor infame.
duelul se poarta-n sfera
portile galactice ruginesc
mentalitati obediente care
supureaza de dezmat.
clinc se-aude cand si cand
de prin poienitele strengare
unde doar un mandru soare
incurajeaza dragostea obscura
nu prea bine camuflata
de frunzele ce cad navala.

aflic

palamida-mi cere scafa
dintre pietre sa renasca
firul incapatanat sa creasca
intunericul sa lase
si-ntre nori s-adoarma
lin cu dorul setei
impacat.
guri de foc saruta albii
ce mai seaca printre vai
acolo unde altadata
misunau arici si semizei
pe obarsiile pascute-n tihna
de mioarele cu lana calda
imbrobodita-n serile de iarna
de mana-ncercanat-a bunicii
ce-mbrac-apoi si gat si brat
pentr-o lupta-n surdina
anotimpu-i lent si dur
trece doar cu vaselina
daca ungi si dinti si roti
usa poate sa se-nchida
fara ca sa stie tot norodul
cat de cald sau ger
e-nauntru…

(f)el[i]{x}

aschii-n urma plang
coroanele de altadata
ce verde arborau cand
si datoria avea o plata
leguma-n plasa putrezeste
gustu-aduce doar a piatra
seaca din lumina umbra
apei ce-a uitat sa cada
la timpul optim pentru toate
vine ca nebuna si-neaca tot
s-apoi uita sa mai dea
prin zona…
din adancuri se rascoala
nedreptatea multelor decenii
are si ea pragul tolerantei
care supura-n timp
si cade.
se dezlantuie atunci gheara
care iese zi si noapte
din mormant
sarutand cu fumul de tigara
buzele secate de centime
duplicate fara numar
in valizele vietii
celei moarte.