aflic

palamida-mi cere scafa
dintre pietre sa renasca
firul incapatanat sa creasca
intunericul sa lase
si-ntre nori s-adoarma
lin cu dorul setei
impacat.
guri de foc saruta albii
ce mai seaca printre vai
acolo unde altadata
misunau arici si semizei
pe obarsiile pascute-n tihna
de mioarele cu lana calda
imbrobodita-n serile de iarna
de mana-ncercanat-a bunicii
ce-mbrac-apoi si gat si brat
pentr-o lupta-n surdina
anotimpu-i lent si dur
trece doar cu vaselina
daca ungi si dinti si roti
usa poate sa se-nchida
fara ca sa stie tot norodul
cat de cald sau ger
e-nauntru…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s