Nimic nu se compara cu tine, Kerrygold!

Iarba este leaganul amintirilor care ne poarta inapoi in timpul cand, copii fiind, totul parea posibil si jocul ne tinea loc de foame si odihna. Iesitul la joaca-n aer liber, ulitele batute si razbatute, cu pasi alerti de voiosie si o neostoita dorinta animata de o curiozitate ce era baza cunoasterii celei mai accesibile la acea vreme filmul acesta al intamplarilor celor mai multi dintre adultii de azi ce au fost si ei la vremea lor copii e stiut pe dinafara, asa ca documentarul, sau fictionalul din orice productie regizata are mare ancorare pragmatica in suma clipelor traite intens si cu nazuinta de a accede prin joc la cunoastere temeinica a parghiilor functionarii lumii, asa cum este ea construita pe baza legilor firii si oranduielilor ce exprima doleantele celor ce o compun. Nimeni, la vremea cand era copil nu cred sa-si fi-nchipuit vreodata ca jocul se va termina, sau ca va lua vreodata pauza, dar, ca s-o spunem pe cea dreapta, chemarea mamei sau a bunicii La masaa!!! si gustarile rapide, paine proaspata cu unt pufos anima nu doar inima, ci si stomacul celor mici! Astfel jocul continua netagaduit si joaca zi-lumina devine  explorarea lumii, asa cum poate ea fi perceputa in copilarie. vaci-kerry-2

Asa ca da, jocul din copilarie, preocuparea de baza a primilor ani ai fiecaruia dintre noi, s-a dezvoltat pe masura ce si noi am crescut si viata de adult presupune si ea acum, la fel ca si jocurile specifice ale copilariei, aceeasi traire, aceeasi intensitate, aceeasi devotiune, acelasi grad ridicat de a fi mereu acolo, in fiecare activitate presupusa a jocului, cu etapele sale bine graduate, cum ii sta bine oricarui joc sa fie jucat, nu? Orice noua etapa se vrea a fi atinsa, depasita, cu greu sau cu lejeritate, dar si cu invatamintele pe care fiecare elan inainte ni le da ori de cate ori ceva gresit se strecoara in parcursul jocului nostru. Si asa in joc, la fel si-n viata, nu e doar expresie ce nu are nicio ancorare obiectiva in pragmatismul vietuitului, pasii pe care esti nevoit candva sa-i stavilesti, dandu-te ceva mai inapoi decat ai fi dorit tu sa avansezi inseamna in linii mari pentru viitor, o lectie pe care ai invatat-o la timpul cand credeai c-ai fi pregatit pentru next level, dar fie realitatea ti-a jucat feste, fie din alte motive nu ai putut depasi stadiul la care te situai in jocul tau si pentru mai departe, faptul ca te-ai oprit putin a fost prilej de introspectie, de analiza atenta si ai invatat cate ceva, de pilda cum  sa accepti ca-n toiul avantului tau, nu poti avansa, iar toate astea fara ca sa te descurajezi si sa vrei sa iesi din joc. Si atunci, la fel ca-n toiul jocurilor in care erai implicat si sa fi zburdat de dimineata pana seara tarziu alaturi de copiii vecinilor cu care te-mprietenisesi foarte usor si alaturi de care nu era secunda sa nu vrei sa fii, cand se facea ora pranzului si insistentele mamei erau cele carora dadeai totusi curs, desi nu ai fi vrut sa iesi din joc doar pentru ca esti copil si fiind ora mesei, e buna macar o gustare rapida care sa te repuna in joc cu forte reimprospatate, untul intins duios pe painea proaspata tinea de foame pana cand soarele intra bine in nori si se-ascundea vederii pana a doua zi. Ca laptele vacilor crescute in ograda bunicilor, cu care ieseai vacantele de vara la pascut si le pazeai cu cartea in mana si vigilenta celui mai bun bodyguard, alb, spumos si din care casul si untul erau cele mai bune gustari in recreatiile din timpul scolii, ai deprins rapid utilitatea acestor factori care determina conditionat obtinerea unor rezultate scontate. Pentru cel mai bun lapte obtinut de la  vacutele din ograda, e nevoie de munca si de hrana, de timp si devotare, iar ce castigi pe urma vine ca sa te rasplateasca peste ce ai dat tu. Caci ai invatat ca dincolo de joaca e util sa-ti poti ajuta parintii si bunicii la treburile gospodariei, iar timpul petrecut cu pascutul vacilor vara pe imas te-au invatat sa te redescoperi mai responsabil si mai atent la tot ce misca in jurul tau, nu doar la minge, sau alergat cu amicii tai, asa cum se intampla cand erati mai mici. fermieriTimpul petrecut in mijlocul naturii, mirosul ierbii umede, proaspat cosite, cea in mijlocul careia vedeai cum roua cristalina dispare sub efectul binefacator al soarelui ce se-nalta tot mai dogoritor pe cerul de unde odata cu lumina dispersata prin sferele rouai diminetii te atingeau speranta si optimismul insuflat si de spiritul datoriei ce se nastea in tine pas-cu-pas. Si din munca si pasiune evoluezi, sacrificiul devotarii da roade, tot asa vacutele bine ingrijite dau laptele proaspat care e baza celor mai bune lactate.

Sarbatorile nu-s sarbatori daca nu sunt si prajituri, iar la prajiturit pe langa dragostea pentru dulciuri pregatite in cuptorul magic al casei, untul Kerrygold vine ca manusa ce protejeaza pielea mainii in zilele geroase ale iernii. El creste, al fragezeste, el transforma ce se coace-n cuptor in opera de arta, pe platourile care intampina cu generozitatea casei romanesti pe oaspetii ce-i trec oricand pragul. In plina globalizare si exercitiu tot mai complex de impartasit lucruri definitorii pe plan local, a vorbi despre vacutele irlandeze, obisnuite sa pasca mai tot timpul anului iarba verde la ele acasa, in peninsula britanica, acolo unde verdele pajistilor e prezent in carne si oase, nu doar in vederile postale, e ca si cum o data la 4 ani, o tanara a plaiurilor respective isi incearca din nou sansa de intemeiere a familiei, cerandu-si barbatul iubit, care n-a facut el inca pasul, de sot, prieten si partener de viata pentru restul vietii, la bine si la greu, cu tot ce le va fi dat sa traiasca, impreuna sa se intample toate acestea. Asa spune o veche traditie inradacinata in glia verde irlandeza, si daca tot nu e prea des aplicata ea, pe acelasi principiu mai rarut ca-i mai dragut, tot la fel de bine cei de la Kerrygold dau tot ce-i mai bun din patria unde iarba verde tine de foame vacutelor aproape tot timpul anului, iar laptele lor face din untul Kerrygold un ingredient si accesoriu de baza pentru zilele de sarbatoare, cand platoul de prajituri si placinte sau alte dulceturi facute pe vatra intampina oaspetii asa cum se cuvine!

kerrygold-yellow

Sa nu uitam si ca, dupa masa cu tot ce poate fi mai bun, la ceas de sarbatoare irlandezii au la ei acasa si duc cu ei peste tot in lume pe unde se preumbla, obiceiuri si traditii, iar cu celebrele spectacole Lord of the dance, o marca Michael Flatley au dus specificul irlandez peste tot in lume. Nothing compares to you cu Sinead O’Connor in difuzoare si cu One de la U2, sa va binedispuna frumoasa zi de weekend si fie ca ati prajiturit deja, sau urmeaza ca s-o faceti, nu uitati de untul fraged, ce poate fi intins pe paine la 5 minute dupa ce pachetul a fost scos din frigider. E Kerrygold, fragezeste si aluat si sa mai vrei mereu o prajitura devine lesne de inteles! Untul Kerrygold are gustul prospetimii, iar rolul ei binefacator in viata fiecaruia dintre noi are pentru mine o singura imagine: iarba grasa ce asigura grass fed copios 11 luni pe an vacutelor care topaie fericite cand dau laptele lor din care branzeturile Kerrygold duc traditia irlandeza mai departe peste tot in lume.

Particip cu acest articol la provocarea lansata bloggerilor de Kerrygolg prin intermediul comunitatii Blogal Initiative.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s