c[o(s)]t

defibrilatoare-ncorsetate peste piepturi zadarnice asteptari cuminti urcand pe scarile ce duc acolo unde nimeni egaleaza tot. si joc si pulsiune animata pan-atunci cand inainte ca sa cada talpa tocului prea scurt scorul etapei celei lungi atarnat-a prea devreme tabelei ingropate-n cruci si scrumul osemintelor secate de magia sacrosanctelor pomeni cand pe nepusa masa ora jubileului

cal(m)

peremptorie deviza printr-a noptii flansa se strecoara printre mreje coltii ascutitei coase reci. nemiluita opreliste sacadand pe falnice secante unghiurile vietii si-ale mortii ascunde ochiului ce nu mai simte inima orbitei sterpe. cheala-n toata splendoarea ei lacrima ce toarce-n seara vapaia orelor nisipului prea scurs pe smoala-ncins-a nemuririi urca-n treptele ce se rasfrang cerurilor pamantii

cad(o[u)ri]

nemestecate toate cate vin inapoi se duc si plin se face sacul cu venin ce nu mai duce inc-un chin fara ca sa se rasfire si din el otrava s-atinga nevinovatia in forma ei cea fada si s-anuleze vieti pe tablii negre c-o bucata de creta… nu-i secret ca se poate face sa dispara de

stor(uri)

nu ne mai trebuie licori ne-am inundat destul si put, parter si nici mansarda n-a scapat de apa invadandu-ne meschin neanuntat potopul rece sugrumutu-ne-a iutit cu foc si gheata acuma suntem iesle imbuibata de ocean secat din albii de la altii printre hopurile cele multe netrecute-n salturi indraznete in care fara doar si poate iata

magni

mai acatarii decat frunza e poate acum zapada care pica-n fulgi razleti fara numar categoric exprimat de nimeni care stea sa numere oricat de mult va fi sa ninga. paloare curge prin venin pe chipuri juvenile scoate-n evidenta ridul cel meschin antrenat sa mai piseze pasii care bat in zari tarzii cararile ce nu mai