c[o(s)]t

defibrilatoare-ncorsetate
peste piepturi zadarnice
asteptari cuminti urcand
pe scarile ce duc acolo
unde nimeni egaleaza tot.
si joc si pulsiune
animata pan-atunci
cand inainte ca sa cada
talpa tocului prea scurt
scorul etapei celei lungi
atarnat-a prea devreme
tabelei ingropate-n cruci
si scrumul osemintelor secate
de magia sacrosanctelor pomeni
cand pe nepusa masa
ora jubileului etern
incetat-a sa mai vina
nu sa stea, caci prea alunecoasa
suprafata coastelor de vina
pentru sinecurele tergiversate
rupe trapa ce mai leaga
pana ieri in fapt
o graba, de ce vine
dupa ea

Advertisements

cal(m)

peremptorie deviza
printr-a noptii flansa
se strecoara printre mreje
coltii ascutitei coase
reci.
nemiluita opreliste
sacadand pe falnice secante
unghiurile vietii
si-ale mortii
ascunde ochiului
ce nu mai simte
inima orbitei
sterpe.
cheala-n toata splendoarea ei
lacrima ce toarce-n seara
vapaia orelor nisipului prea scurs
pe smoala-ncins-a nemuririi
urca-n treptele ce se rasfrang
cerurilor pamantii
sudalma crunt-a pieirii

cad(o[u)ri]

nemestecate toate cate vin
inapoi se duc si plin
se face sacul cu venin
ce nu mai duce inc-un chin
fara ca sa se rasfire
si din el otrava
s-atinga nevinovatia
in forma ei cea fada
si s-anuleze vieti
pe tablii negre
c-o bucata de creta…
nu-i secret ca se poate
face sa dispara de sub nas
chiar si ochii ce-s mai sus
atipiti de franta para
a focurilor ce se-ntetesc
cand bufnitele nu mai sperie
si lupii amutesc
cavalul tace-n goana serii
cand oile-si mai cheama mieii
daca avioanele-or sa mai zboare
fara prea multe surprize
la aterizare

stor(uri)

nu ne mai trebuie licori
ne-am inundat destul
si put, parter si nici
mansarda n-a scapat de apa
invadandu-ne meschin
neanuntat potopul rece
sugrumutu-ne-a iutit
cu foc si gheata
acuma suntem iesle
imbuibata de ocean
secat din albii de la altii
printre hopurile cele multe
netrecute-n salturi indraznete
in care fara doar si poate
iata am cazut
ne-am rupt si coltii
nici de gheare nu mai
putem zice ca avem
decat o lipsa mare
de adrenalina
pe care nu mai stim prea bine
unde s-o mai cautam
avem nevoie de-o speranta
chiar si-asa lipsita de schelet
o-mbracam cu carpe sfasiate
reci, murdare si degeaba
ne mai pare golul negru
intunericul se vrea aprins
de-o lumina care sa nu arda
facla cat s-o faca scrum

magni

mai acatarii decat frunza
e poate acum zapada
care pica-n fulgi razleti
fara numar categoric exprimat
de nimeni care stea sa numere
oricat de mult
va fi sa ninga.
paloare curge prin venin
pe chipuri juvenile
scoate-n evidenta ridul cel meschin
antrenat sa mai piseze
pasii care bat in zari tarzii
cararile ce nu mai vin
sa se aseze
in acord cu ce voim.
verde-i doar deliciul
peretilor colorati cu rece
pensula plimbata-n sus si-n jos
pe zig-zagul denumit cam vag
menire
si-ntre baltile din strazi
pline de praf si de noroi
n-ai cale sa te-abati
prea drept sa calci
pe unde-i drept
cand viforu-i acolo se te-nece.